Plângere contravenţională. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 3634/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 85/R/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. prin reprez.M. A. cu sediul în Bârlad, ., . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V., cu sediul în V., ..274, jud.V. împotriva sentinței civile nr. 3063 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare, prin serviciul registratură recurentul a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța respinge cererea de acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător formulată de recurent deoarece consideră că de la data introducerii recursului, 21 nov.2012, acesta a avut timp să-și angajeze un apărător în cauză,declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr.3063 din 24.10.2012 Judecătoria Bârlad a respins plângerea formulată de petenta, “.”, cu sediul în Bârlad, ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție ..S. nr._ din 02.07.2012 emis de către I.T.M V..
A menținut procesul verbal de contravenție de mai sus cu amenda aplicată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ..S. nr._ din 02.07.2012 încheiat de I. T. de Muncă V., petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 al.1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
S-a reținut că inspectorul de muncă împreună cu inspectorii de poliție în urma controlului efectuat în data de 28.06.2012, ora 10,10 au constatat că pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei erau montate caseta luminoasă cu lampa de culoare verde la extremități aprinsă care indica faptul că mașina era liberă, dar intrată în trafic, iar aparatul de taxat era funcționabil iar la bordul mașinii se afla F. A.. Acesta a completat fișa de identificare potrivit art.15 lit. b din H.G 662/2010 prin care a declarat că prestează servicii în regim de taxi din data de 14 iunie 2010, fără a semna contract individual de muncă.
Organul constatator verificând baza de date REVISAL a constatat că persoana în cauză nu avea contract de muncă încheiat. Petenta, prin reprezentantul legal a semnat procesul verbal de contravenție și cu privire la conținutul acestuia la rubrica alte mențiuni a precizat că o să-l conteste în instanță.
Consemnările din procesul verbal de contravenție sunt dovedite de organul constatator cu declarația dată pe propria răspundere de F. V. R. (A.), fișa de identificare completată potrivit art. HG 1377/2009, anexa 2. Aceasta a declarat că muncește pentru petentă din 14 iunie 2012 și nu a semnat contract de muncă. Din extrasul depus de organul constatator în probă—preluare registru, raport preluări, rezultă cu claritate faptul că petenta a încălcat dispozițiile legale de încheiere a contractului de muncă și înregistrare a acestuia. Declarațiile martorului T. R. C. dată în instanță nu au înlăturat situația de fapt reținută. Martorul a declarat că F. V. R. (A.) se afla pe mașina firmei pentru a se iniția cu traseele din localitatea Bârlad. Nu a lucrat permanent la firmă, ci lucra 2-3 ore pe zi deoarece urma să îndeplinească formalitățile necesare angajării. A mai susținut că F. V. A. era singur pe mașina aparținând petentei deoarece ceilalți salariați, taximetriști aveau distribuite mașini proprii. Rezultă așadar și din declarația martorului că persoana surprinsă de organul de control pe mașina firmei aparținând petentei efectua deplasări cu taxiul și nu avea contract de muncă încheiat.
Potrivitart.2 pct1 art.3 pct. 2 indice 1 H.G 161/2006, art.16 din codul muncii încadrarea în muncă se face numai prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. La angajarea fiecărui angajat trebuie să se înregistreze în registrul în format electronic elementele de identificare a tuturor salariaților cu numele, prenumele, codul numeric personal (CNP) cu respectarea ordinii angajării .Potrivit art.3 al2 lit. e indice 1 și 2 din H.G 161/2006, la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la alin. (2) lit. a) - d) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Potrivit art.260 al1 lit. e din Legea nr. 53/2003 primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 al1. se sancționează, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
In cauză, petenta chiar dacă nu a încheiat contract de muncă individual ulterior controlului cu numitul F. V. A. a încălcat dispozițiile legale în ceea ce privește obligativitatea de a încheia anterior prezentării la muncă a angajatului a unui contract de muncă. Organul constatator prin înscrisurile depuse în probă și analizate a dovedit săvârșirea contravenției de către petentă, sunt îndeplinite elementele răspunderii contravenționale prev. de disp. art.1-5 din O.G 2/2001. Sancțiunea de 10 000 lei aplicată se încadrează în limita minimă prevăzute de art. 276 al.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 este individualizată potrivit criteriilor de individualizare prev. de disp. art.21 din O.G. nr. 2/2001. În temeiul art.34 din O.G.2/2001 instanța a respins plângerea.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul .. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
În primul rând, recurentul a susținut că, interpretând greșit probele administrate în fața sa, instanța de fond a apreciat că a săvârșit contravenția prev. de art. 276 al.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă o persoană, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Astfel, în esență, a arătat recurenta faptul că din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv din depozițiile martorilor F. V. R. și T. C., a rezultat faptul că, în perioada 14.06._12, numitul F. V. R. nu a desfășurat activitate pentru societatea recurentă, el doar prezentându-se la data de 14.06.2012, la sediul societății, unde i s-a adus la cunoștință că, pentru a i se încheia un contract individual de muncă, trebuia să aibă atestat, fișă medicală, să aibă examen psihologic și să fie școlarizat 5-7 zile în cadrul unei scoli agreate, dar si la data de 28.06.2012, când, pentru a se familiariza cu traseele din mun. Bârlad, având în vedere că este din altă localitate, a intenționat al iniția în această activitate.
În al doilea rând, recurentul a susținut faptul că sancțiunea aplicată, respectiv cea a amenzii în cuantum de 10.000 lei este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare .
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este întemeiat doar în ceea ce privește greșita individualizare a sancțiunii contravenționale aplicate, sentința recurată fiind neîntemeiată sub acest aspect..
În ceea ce privește primul motiv de recurs, cel constând în eronata respingerea a plângerii contravenționale pe considerentul că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția recurentei, instanța reține că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că recurenta a săvârșit contravenția prev. de art. 260 al.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că, în luna iunie 2012, a primit la muncă pe numitul F. A., care, la data de 28.06.2012, ora 10,10, a fost depistat de către inspectorii de muncă în timp ce desfășura activitate pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, pe autoturism fiind montată caseta luminoasă cu lampa de culoare verde la extremități, aprinsă, care indica faptul că mașina era liberă, dar intrată în trafic, iar aparatul de taxat era funcționabil, persoana mai sus arătată fiind la bordul mașinii.
Potrivit prevederilor art. 260 al.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16alin. (1), adică înainte de a începe prestarea efectivă a muncii și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Din mentiunile procesului verbal de sancționare contravențională coroborate cu mențiunile cuprinse în fișa de identificare care a semnată la data controlului de către numitul F. V., reiese că, realmente, în perioada 14.06._12, recurenta a primit la muncă, ca și taximetrist pe numitul F. V..
Susținerile recurentei potrivit cărora acesta nu a lucrat efectiv în această perioadă, nu pot fi primite deoarece declarația sa din fisa de identificare dovedește contrariul.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, care este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana recurentei care nu a mai fost sancționată contravențional, Tribunalul reține că acesta este întemeiat, sancțiunea principală a amenzi în cuantum de 10.000 lei, fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite de către recurentă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.
P. procesul verbal de contravenție ..S. nr._ din 02.07.2012 încheiat de I. T. de Muncă V., petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 al.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că, în luna iunie 2012, a primit la muncă pe numitul F. A., care, la data de 28.06.2012, ora 10,10, a fost depistat de către inspectorii de muncă în timp ce desfășura activitate pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, pe autoturism fiind montată caseta luminoasă cu lampa de culoare verde la extremități, aprinsă, care indica faptul că mașina era liberă, dar intrată în trafic, iar aparatul de taxat era funcționabil, persoana mai sus arătată fiind la bordul mașinii.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta a primit la muncă, o singură persoană, fără a-i încheia contract individual de muncă.
Totodată, intimatul ITM V. nu a făcut dovada faptului că recurenta a mai fost sancționată contravențional, chir și pentru fapte de altă natură .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este neîntemeiată sub aspectul sancțiunii principale a amenzii aplicate, care va fi înlocuită cu cea a avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o eronată aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va admite recursul declarat de către Admite recursul declarat de . sentinței civile nr. 3063 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad ,pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite, în parte, plângerea formulată de petenta . sediul în Bârlad, ., ..B, . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.07.2012 de I.T.M.V. pe care îl va modifica în parte și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de . sentinței civile nr. 3063 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad ,pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul . sediul în Bârlad, ., ..B, . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 2.07.2012 de I.T.M.V. pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred..B.L.M.
2ex./14.02.2013
J..fond:I. R.
F.P. 21 Ianuarie 2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1052/2013. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
