Pensie întreţinere. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 2222/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 111/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător E. G.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de pârâta apelantă M. I. L. domiciliată în ., județul N. în contradictoriu cu reclamantul T. Ș. domiciliat în ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 248/11 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._ /2011 având ca obiect - stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat reclamantul intimat T. Ș. legitimat cu carte de identitate . fiind apelanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ocazie cu care s-a arătat că.
- procedura de citare a fost legal îndeplinită.
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de apel a fost formulată și motivată în termen;
- în cauză prin rezoluția administrativă a judecătorului delegat aplicată la momentul primirii dosarului, pentru soluționarea cererii de apel s-a stabilit în sarcina pârâtei apelante obligația procesuală a achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 3 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, mențiune cu care pârâta a și fost citată pentru acest termen de judecată.
- la dosar prin serviciul de registratură al instanței, la data de 10 iunie 2013 pârâta apelantă a înaintat dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 3 lei cu factura nr._ din 01.06.2013 ,fără însă a înainta și dovada achitări timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei .Totodată s-a înaintat o cerere prin care se arată că nu se poate prezenta in fața instanței de judecată la acest termen de judecată fiind însărcinată, iar cu privire la cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligată de către prima instanță pentru minorul T. ștefan I., în sumă totală de 175 lei lunar, arată că nu este de acord cu această sumă deoarece nu are nici un venit pentru a putea achita această sumă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului ocazie cu care se constată de către instanță că pârâta apelantă prin depunerea la dosar a facturii_ din 01.06.2013 a făcut doar dovada plății taxei judiciare de timbru nu și a timbrului judiciar datorat.
În aceste condiții, din oficiu la acest termen de judecată instanța invocă excepția insuficientei timbrări a cererii de apel.
Intimatul reclamant având cuvântul ,lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 248 din 11 martie 2013 Judecătoria Huși a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul T. Ș. împotriva pârâtei M. I.-L..
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului.
În baza art. 397 Cod Civil, a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra copilului minor T. Ș. I., CNP –_, născut la data de 13.09.2011, să se facă exclusiv de către reclamant.
A stabilit domiciliul minorului T. Ș. I. la reclamant.
În baza art. 525 al.1, art. 529 și 530 al. 2 și 3 cod civil a obligat pârâta să achite reclamantului, în folosul minorului, o pensie de întreținere în cuantum de 175 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii (26.11.2012) și până la majoratul minorului, dacă nu intervin alte modificări.
În baza art. 274 Cod pr. civilă a obligat pârâta să achite reclamantului 606,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Părțile au avut o relație de concubinaj începând cu anul 2010, relație din care a rezultat minorul T. Ș. I., născut la data de 13.09.2011. Pârâta nu a îngrijit corespunzător minorul, încă de la nașterea lui, ea fiind foarte tânără și lipsită de experiență, ea era minoră la data când a cunoscut-o reclamantul și când a devenit mamă. Martorii audiați au arătat că pârâta nu spăla minorul, acesta avea răni, escare din cauza mizeriei, la urechi și în zona inghinală. Pârâta nu a reușit să se apropie nici afectiv de copil, nu comunica deloc cu el, nu-l alinta, țipa la el și-i vorbea agresiv. Reclamantul a îngrijit copilul, fiind ajutat și de părinți, aceștia au susținut și financiar părțile și i-au ajutat să ridice o construcție cu destinație de locuință. Deoarece pârâta nu a reușit să se adapteze vieții de familie și să învețe să îngrijească minorul, între părți au apărut neînțelegeri, și s-au separat în fapt, pârâta a părăsit locuința comună în timpul în care reclamantul se afla la serviciu. Ulterior, cei doi au decis, de comun acord, să rupă relația, copilul rămânând în grija reclamantului. De la data când pârâta a plecat la părinții ei în satul natal, ea nu l-a mai contactat pe reclamant și nu s-a mai interesat de copil.
Martorii P. Ș. și O. D. au confirmat că reclamantul deține condiții locative bune și realizează venituri salariale, poate să se ocupe singur de creșterea și îngrijirea minorului este ajutat și de părinți atunci când lipsește de acasă și este la serviciu. Pârâta nu are venituri și locuiește într-un imobil insalubru, locuiesc 5 persoane într-o cameră și o sală, sub nici o formă nu se poate ocupa de îngrijirea unui copil.
Potrivit art. 505 Cod civil:
(1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
(2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Potrivit art. 397 din ,,După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”.
Potrivit art. 398 din Codul civil:
,,(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția sau la căsătoria acestuia”.
Având în vedere că pârâta nu a îngrijit corespunzător minorul, încă de la nașterea lui, că este foarte tânără și lipsită de experiență, ea era minoră la data când a cunoscut-o reclamantul și când a devenit mamă, că nu știe să îngrijească un copil, că nu a reușit să se apropie nici afectiv de copil, nu comunica deloc cu el, nu-l alinta, țipa la el și-i vorbea agresiv, instanța apreciază că minorul trebuie să locuiască alături de tată, urmând a stabili ca exercitarea autorității părintești să fie exercitată exclusive de tată. Pârâta nu are aptitudini materne, nu cunoaște, nu se pricepe să crească un copil și nici să ia deciziile cele mai importante pentru ea însăși, darămite pentru acest minor. Domiciliul minorului a fost stabilit la tată, acesta fiind în măsură să se ocupe corespunzător de creșterea și îngrijirea lui.
În baza art. 525 al.1, art. 529 și 530 al. 2 și 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil va obliga pârâta să achite reclamantului, în folosul minorului, o pensie de întreținere, calculată în funcție de venitul minim pe economie.
Potrivit art. 525 al.1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil ,, Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.
Potrivit art. 529 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:
,,(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat”.
Potrivit art. 530 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:
,,(1) Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
(2) Dacă obligația de întreținere nu se execută de bună-voie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
(3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile”
Pensia de întreținere a fost stabilită în funcție de venitul minim pe economie, la dosar nu există dovezi că pârâta ar realiza altă categorie de venituri. Cuantumul venitului minim pe economie este de 700 lei. Minorul are dreptul, conform textelor de lege menționate, la 1/6 din salariul minim net pe economie, respectiv 175 lei.
În baza art. 274 Cod pr.civilă instanța a obligat pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată constând în taxă timbru ( 6 lei), timbru judiciar ( 0,30 lei)și onorariu apărător ales (600 lei).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta M. I.- L. criticând-o cu privire la soluția primei instanțe de încredințare către reclamant a minorului T. Ș. - I., de stabilire a domiciliului minorului la reclamant, precum și cu privire la cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligată să o achite reclamantului în folosul minorului.
În motivarea apelului se arată de către pârâtă că este în stare și capabilă să crească în condiții normale minorul, că are condiții de locuit și dorește ca minorul să-i fie încredințat ei spre creștere și educare .
Referitor la pensia de întreținere la care a fost obligată se arată că nu are posibilitatea financiară de a plăti această pensie deoarece nu are un serviciu.
Legal citat reclamantul intimat nu a depus întimpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin rezoluție i s-a pus în vedere apelantei, ca până la termenul acordat să depună la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel ca netimbrată.
La data de 10 iunie 2013 prin serviciul de registratură al instanței pârâta apelantă a înaintat la dosar doar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 3 lei, conform facturii nr._ din 01.06.2013, fără a înainta și dovada de achitare a timbrului judiciar în valoare de 0.30 lei astfel cum i s-a pus in vedere prin citație.
La termenul din data de 12 iunie 2013 instanța, din oficiu, constatând că apelanta nu și-a îndeplinit în totalitate obligația procesuală de achitare a timbrajului datorat a invocat excepția insuficientei timbrării a cererii de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția invocată, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente.
În temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru prevăzute în prezenta lege, iar potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 32/1995 se instituie timbrul judiciar care se aplică tuturor cererilor și acțiunilor de competența instanțelor judecătorești.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, apelanta din prezenta cauză datora pentru cererea de recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3 lei – achitată cu factura_ din 01.06.2013 și un timbru judiciar mobil în valoare de 0,30 lei, așa cum i s-a pus în vedere prin citație să achite, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații fiind anularea cererii, așa cum prevede art. 9 al. 2 din OG nr. 32/1995 raportat la art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997.
Având în vedere că, deși i s-a pus în vedere această obligație pe care o are cu privire la achitarea atât a taxei judiciare de timbru cât și a timbrului judiciar, apelanta nu a înțeles să se achite și de această obligație de achitare a timbrului judiciar, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța urmează să admită excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu, iar în baza art. 9 al. 2 din OG nr. 32/1995 raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 urmează să anuleze ca insuficient timbrat apelul formulat de apelanta M. I.- L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări a cererii de apel, excepție invocată din oficiu de Tribunal.
Anulează ca insuficient timbrat apelul formulat de apelanta M. I. L. împotriva sentinței civile nr. 248/11.03.2013 a Judecătoriei Huși pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, E. G. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 21 Iunie 2013
Red.M.D.M./01.07.2013
TEHN.R.M./01.07.2013
EX.4
JUD.FOND:C. D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 948/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
