Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 218/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 8589/333/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 218/A/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul – pârât B. A., cu domiciliul în V., .. 138, ., ., în contradictoriu cu intimata - reclamantă R. R., cu domiciliu procesual ales în Iași, .. S., nr. 11, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1007/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că în termenul de amânare a pronunțării, s-au înaintat la dosar, de către apelantul B. A., concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 01 octombrie 2013, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1007 din 28.02.2013, a Judecătoriei V., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. R. în contradictoriu cu pârâtul B. A..
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție egală apartamentul situat în V., .. 138, ., ., în valoare de 120.710 lei și următoarele bunuri mobile: bibliotecă cu 8 corpuri – 504 lei, șifonier cu două uși – 147 lei, canapea – 144 lei, 2 fotolii – 168 lei, măsuță din lemn – 75 lei, covor plușat ¾ m – 84 lei, mobilă bucătărie compusă din 5 corpuri, 2 suspendate, 1 dulap, masă, mascator, taburete – 311 lei frigider Beko cu congelator – 575 lei, aragaz Zanussi – cu patru ochiuri și cuptor – 266 lei, mașină spălat rufe Indesit – 600 lei, pat dublu cu ladă – 171 lei, șifonier cu trei uși – 157 lei.
Valoarea totală a masei de împărțit a fost stabilită la 123.912 lei.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie astfel:
S-a atribuit pârâtului, în deplină proprietate, apartamentul situat în V., .. 138, ., ., în valoare de 120.710 lei și următoarele bunuri mobile: mobilă bucătărie compusă din5 corpuri, 2 suspendate, 1 dulap, masă, mascator, taburete – 311 lei frigider Beko cu congelator – 575 lei, aragaz Zanussi – cu patru ochiuri și cuptor – 266 lei, mașină spălat rufe Indesit – 600 lei, pat dublu cu ladă – 171 lei, șifonier cu trei uși – 157 lei. Valoarea bunurilor atribuite pârâtului este de 122.790 lei.
S-a atribuit reclamantei, în deplină proprietate, următoarele bunuri mobile: bibliotecă cu 8 corpuri – 504 lei, șifonier cu două uși – 147 lei, canapea – 144 lei, 2 fotolii – 168 lei, măsuță din lemn – 75 lei, covor plușat ¾ m – 84 lei, în valoare de 1.122 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sultă în valoare de 60.834 lei în termen de 60 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
A fost admisă în parte cererea reclamantei privind constatarea unui drept de creanță și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.790 lei reprezentând contravaloare izolație apartament și respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.595 lei, ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.554,75 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 10.09.1981 și prin sentința civilă nr. 3731/2008 a Judecătoriei V. s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț. În timpul căsătoriei părțile au dobândit, în condițiile prevăzute de art. 30 din Codul familiei, în cote egale, un apartament cu trei camere situat în V., .. 138, ., . și bunuri mobile, respectiv mobilier și aparate electrocasnice recunoscute de pârât ca având această calitate. Valoarea actuală de circulație a imobilului a fost stabilită la suma de 120.710 lei, prin expertiza în construcții. Dovada existenței bunului imobil s-a făcut cu contractul vânzare cumpărare nr._/1993.
La stabilirea cotei de contribuție de 50% la dobândire bunurilor comune instanța a avut în vedere faptul că acestea au fost dobândite în perioada 1984-1997, când ambii soți erau salariați și pârâtul obținea venituri mai mari, așa cum a rezultat din copiile cărților de muncă și declarațiile martorilor audiați.
Astfel, chiar martora audiată la solicitarea reclamantei a arătat că bunurile mobile au fost dobândite în perioada anilor 1990 și au contribuit ambii soți. Cu privire la apartament a arătat că acesta a fost cumpărat cu plata în rate în anul 1993, când ambii soți obțineau venituri și a fost achitat în aproximativ doi ani, abia după anul 2006 pârâtul a rămas fără loc de muncă. Aceeași martoră a arătat că ușa de la apartament a fost schimbată în perioada 2006-2008, în aceeași perioadă a fost montat și parchetul pe holul de la intrare, când părțile erau căsătorite, cu bani trimiși de reclamantă din străinătate. A mai relatat martora că soții au fost ajutați de părinții pârâtului, care au crescut pe unul dintre copii. Aceste susțineri au fost confirmate și de martorul audiat la solicitarea pârâtului care a arătat că părinții pârâtului le-au dat soților bani cu care au instalat gaz și au montat centrala la apartament, le-au crescut copiii până la vârsta de 3-4 ani. În consecință nu s-au dovedit susținerile reclamantei că a avut o cotă de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune și instanța va reține în sarcina fiecărei părți o cotă de 50% la dobândirea bunurilor comune, așa cum a rezultat din probele administrate.
În temeiul art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10 al. 4 Cod procedură civilă a atribuit pârâtului, în deplină proprietate, imobilul apartament cu trei camere situat în V., .. 138, ., ., bun comun, ținându-se cont de solicitarea sa în acest sens, de faptul că locuiește în imobil împreună cu copiii rezultați din căsătorie, în timp ce reclamanta este plecată din țară și nu și-a justificat interesul în privința atribuirii imobilului. În temeiul art. 673 alin. 2 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul să plătească sultă reclamantei ținându-se cont de cote și valoarea stabilite prin expertize. A atribuit ambelor părți bunuri mobile conform disp. art. 673 ind. 5 al. 2, care prevede că instanța va face împărțeala în natură.
Cu privire la cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3.385 lei reprezentând îmbunǎtǎțiri aduse imobilului dupǎ divorț instanța a constatat că numai contravaloarea izolației la apartament a fost suportată de reclamantă după divorț, celelalte îmbunătățiri au fost efectuate în timpul căsătoriei, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor și din concluziile raportului de expertiză în construcții. În consecință a obligat pârâtul la plata sumei de 1.790 lei reprezentând contravaloare izolație apartament și a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.595 lei, ca neîntemeiată.
În concluzie, instanța a admis în parte acțiunea și a constatat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune și a dispus partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei în cote egale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantei jumătate din cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorarii experți și taxe timbru, conform cotelor reținute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B. A., criticând-o pentru netemeinicie doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecata la care a fost obligat deoarece acesta nu corespunde soluțiilor cu privire la care a decis instanța si pozițiilor procesuale ale părților.
Cheltuielile reclamantei au vizat nu doar partajarea masei, ci și o cota majorată, cerere pe care instanța a respins-o, aceasta decizie a instanței trebuia sa se reflecte in cuantumul cheltuielilor pe care paratul le are de suportat, neputând fi obligat la plata acestora (atât taxe de timbru cat si onorar avocat proporțional cu cererea respinsa)
După cum nu putea fi obligat paratul nici la plata cheltuielilor de judecata privind dreptul de creanța. Taxa de timbru si onorariul de avocat proporțional pentru cererea respinsa sunt suportate exclusiv de către reclamanta, după cum aceleași cheltuieli făcute pentru dreptul de creanța recunoscut si cu care paratul a fost de acord nu-i sunt imputabile.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile formulate și a actelor dosarului, tribunalul constată că apelul este întemeiat.
În cauză, pretențiile reclamantei nu au fost admise în totalitate astfel încât nu erau incidente prevederile art. 274 C. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în integralitate lor, ci cele cuprinse în art. 276 C. potrivit cărora: ” În cazul în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.
Reclamantei i-a fost respinsă cererea de constatare a unei cote majorate de contribuție, iar cererea reconvențională având ca obiect recunoașterea unui drept de creanță în sumă de 3.385 de lei a fost admisă doar în parte, în concret pentru suma de 1790 de lei.
În consecință, partea are dreptul la recuperarea de la partea adversă doar a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru proporțional cu pretențiile admise, impunându-se ca din totalul cheltuielilor de judecată să fie înlăturate aceste sume(suma de 138,6 și 227 lei).
În schimb, solicitarea apelantului ca și onorariul de avocat să fie corespunzător diminuat potrivit acelorași criterii nu poate fi primită deoarece onorariul de avocat a fost perceput pentru asistența juridică acordată pentru întreaga cauză și nu pe capete de cerere, onorariile de avocat putând face obiectul compensării în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de procedura civilă, însă în cauză apelantul nu avut pretenții împotriva intimatei care să fi fost admise în parte.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 296 C. va admite apelul declarat de B. A. împotriva sentinței civile nr. 1007/28.02.2013 a Judecătoriei Vaslu, pe care o va schimba în parte doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de B. A. împotriva sentinței civile nr. 1007/28.02.2013 a Judecătoriei Vaslu, pe care o schimbă, în parte, după cum urmează:
Obligă pe B. A. să plătească reclamantei R. R. suma de 2188,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 01 octombrie 2013.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, R. A. |
Red. S.D.E./26.11.2013
tehnored: R.A.-30.11.2013
5 ex./3 .
Judecătoria V.: judecător M. E.D.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 290/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 942/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
