Revendicare mobiliară. Decizia nr. 677/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 6020/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 677/R/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de recurs formulată de reclamantul recurent H. V. domiciliat în Bârlad ... 33 bis județul V. în contradictoriu cu pârâtul intimat L. C. domiciliat în Bârlad .. județul V., împotriva sentinței civile nr.632 din 28 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ având ca obiect –revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat intimatul L. C. –legitimat cu carte de identitate . nr._ eliberată de SPCLEP Bârlad la data de 25.10.2005, lipsă fiind reclamantul recurent .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de recurs a fost formulată și motivată în termen;
- odată cu cererea de recurs s-au înaintat la dosar de către recurent și dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 125.00 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei .
- la dosar prin serviciul de registratură, la data de 09 mai 2013 a fost înaintată de către intimat întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare.
- s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsa părților.
S-au citit și verificat actele dosarului, ocazie cu care instanța apreciază întâmpinarea depusă ca și note de concluzii scrise, după care acordă cuvântul pe probe.
Intimatul L. C. solicită ca și probe: probele deja existente la dosar.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Bârlad ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate, probe cu care a dovedit că a restituit reclamantului cazanul pe care acesta din urmă i l-a împrumutat.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 632/28 februarie 2013 Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, excepție ridicată de pârâtul L. C..
A respins, ca neîntemeiată, cererea în revendicare mobiliară (pentru restituirea, în deplină proprietate și posesie, a unui cazan de țuică), formulată de reclamantul H. V. împotriva pârâtului L. C..
A respins, ca neîntemeiată, cererea subsidiară prin care reclamantul H. V. a solicitat ca pârâtul L. C. să-i plătească suma de 3.000 lei, reprezentând c/valoarea cazanului de țuică.
A luat act că reclamantul a renunțat la judecata cererii prin care a solicitat ca pârâtul să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a cazanului de țuică.
A respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata către stat a unei amenzi civile de câte 50 lei pe fiecare zi întârziere în executarea hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în prezenta cauză.
A respins cererea prin care reclamantul a solicitat ca pârâtul să-i plătească cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
În perioada 2007-2008, reclamantul H. V. a cumpărat de la numitul R. I., cu prețul de 1.000 lei ron, un cazan din inox, cu o capacitate de 150 litri, destinat fabricării de țuică. Cazanul fusese confecționat de către o persoană de etnie roomă. Reclamantul cumpărase cazanul cu scopul de a fabrica țuică, însă, după ce l-a cumpărat, reclamantul a împrumutat cazanul numitului R. L.. R. L. a folosit cazanul respectiv timp de 1-2 ani de zile, după care reclamantul a luat cazanul de la R. L. și l-a împrumutat pârâtului L. C. care a refuzat să-l mai restituie reclamantului.
Această situație a rezultat din declarația dată în instanță de către martorul R. I., propus de reclamant. Martorul R. I. a declarat că, despre faptul că reclamantul a împrumutat cazanul către pârâtul L. C., cât și despre faptul că pârâtul refuză să-i restituie cazanul, cunoaște din cele ce i-au fost relatate de către reclamant. Martorul R. I. a precizat că reclamantul a împrumutat pârâtului cazanul în toamna anului 2010, pentru o perioadă de 1-2 săptămâni. Conform declarației aceluiași martor, în anii 2010 și 2011 martorul a cerut reclamantului să-i împrumute și lui cazanul, însă reclamantul i-a răspuns că împrumutase cazanul pârâtului, fără ca acesta să i-l mai restituie.
Martorul R. L., propus de reclamant, a declarat că în anul 2008 reclamantul avea un cazan de fabricat țuică, cazan pe care reclamantul i l-a împrumutat lui, martorului. În toamna anului 2008-2009, când cazanul se afla la locuința martorului, la locuința acestuia au venit reclamantul, pârâtul și fiul acestuia pentru a lua cazanul și a-l împrumuta pârâtului. În anul următor martorul R. L. a solicitat reclamantului să-i împrumute din nou cazanul, însă reclamantul i-a spus că pârâtul nu-i restituise cazanul. Potrivit declarației martorului, reclamantul locuiește într-o casă mică, situată în Bârlad, dincolo de calea ferată, casă ce are garduri numai pe două laturi și nu are poartă.
Prin declarația dată în instanță, martorul A. V., propus de pârât, a arătat că, în perioada 2008-2009, reclamantul a împrumutat pârâtului un cazan de țuică, scop în care pârâtul a luat de la locuința reclamantului din Bârlad acel cazan și l-a dus la locuința lui, a pârâtului, situată tot în Bârlad. Martorul a arătat că el l-a însoțit pe pârât la locuința reclamantului pentru a-l ajuta să ridice și să transporte cazanul. De la locuința reclamantului, la locuința pârâtului, cazanul a fost transportat cu autoturismul proprietatea pârâtului. A doua zi, după ce a folosit cazanul și a fabricat țuică, pârâtul a restituit reclamantului cazanul pe care acesta i-l împrumutase în ziua anterioară. Martorul A. V. a declarat că el personal l-a însoțit pe pârât la locuința reclamantului pentru a-l ajuta să descarce cazanul și atunci când a restituit cazanul pârâtul a plătit reclamantului 2 litri de țuică. Martorul a precizat că la momentul în care pârâtul a restituit cazanul, reclamantul locuia într-o casă cu o cameră, imobil împrejmuit doar pe două laturi. Martorul nu a putut indica în ce loc a depozitat reclamantul cazanul ce i-a fost restituit de către pârât.
Martorul R. V., propus de pârât, a declarat că el, martorul, împreună cu un alt bărbat numit V., a transportat un cazan de țuică de la locuința pârâtului, la locuința reclamantului, iar când pârâtul a predat cazanul, reclamantul era acasă și a luat cazanul în primire. Pentru folosința cazanului, pârâtul a plătit reclamantului un bidon cu țuică de 2 litri. Martorul a declarat că atunci când pârâtul a restituit cazanul, reclamantul locuia într-o casă ce nu avea garduri și nici poartă, casă situată la o distanță de vreo 300 de metri față de calea ferată.
Prin răspunsurile date la interogatoriul propus de reclamant, pârâtul a recunoscut că, în toamna anului 2009, reclamantul i-a împrumutat un cazan de țuică din inox, cu o capacitate de 150 litri, însă a susținut că a doua zi el a restituit reclamantului cazanul împrumutat și că a plătit reclamantului și 2 litri de țuică.
Pentru a-l determina pe pârât să-i restituie cazanul, reclamantul H. V. a formulat o plângere penală împotriva lui L. C., plângere ce a fost înregistrată cu nr._/2011 la Poliția Bârlad și cu nr. 2860/P/2011 la P. de pe lângă Judecătoria Bârlad.
La solicitarea instanței, P. de pe lângă Judecătoria Bârlad a înaintat dosarul nr. 2860/P/2011, atașat dosarului prezentei cauze.
Din actele de cercetare efectuate în dosarul nr. 2860/P/2011 la Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a reținut că, prin declarația dată la Poliția Bârlad, L. C. a arătat că el a împrumutat de la H. V. un cazan de țuică, însă i l-a restituit imediat acestuia.
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâtul L. C., potrivit art. 5 alin.2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătoria, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil”.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 563 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) referitoare la acțiunea în revendicare.
Astfel, art. 563 alin.1-2 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) prevede că:
„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
(2) Dreptul la acțiune este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel”.
Din textul de lege sus enunțat, rezultă că acțiunea reclamantului, ca acțiune în revendicare mobiliară, este imprescriptibilă.
Față de considerentele arătate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, ridicată de pârâtul L. C., a fost respinsă ca neîntemeiată.
Privitor la cererea prin care reclamantul H. V. a solicitat să fie obligat pârâtul L. C. să-i restituie un cazan de făcut țuică ori să-i plătească c/valoarea acestuia, în sumă de 3.000 lei, față de probele administrate a rezultat că părțile au încheiat un contract de împrumut de folosință (contract de comodat), reglementat prin art.1560 din Codul civil (1864), conform cărora „Comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorirea de a-l înapoia”.
La data când reclamantul a împrumutat pârâtului cazanul, părțile nu au întocmit un înscris doveditor al contractului de împrumut intervenit între ei.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, dovada contractului de comodat se face conform regulilor generale, prev. de art. 1191 din Codul civil (1864), iar faptul material al predării bunului de către comodant, în folosința gratuită și temporară a celeilalte persoane (comodatar) poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, indiferent de valoare.
În cauza de față, reclamantul a dovedit, prin probele administrate, că el a împrumutat pârâtului un cazan de făcut țuică.
Însă, prin probele pe care le-a administrat, pârâtul a dovedit că el a restituit reclamantului cazanul pe care acesta i-l împrumutase. Astfel, prin declarațiile lor, martorii A. V. și R. V. au arătat în instanță că ei l-au ajutat pe pârât să transporte la locuința reclamantului și să-i restituie acestuia cazanul în cauză și au văzut cum pârâtul a restituit reclamantului cazanul.
În această modalitate, pârâtul a dovedit că el nu deține bunul pe care reclamantul îl revendică.
Față de considerentele arătate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.563 alin.1 din Codul civil (Legea nr. 287/2009) cererea în revendicare mobiliară (cererea pentru restituirea cazanului de țuică), formulată de reclamant a fost apreciată ca neîntemeiată, fiind respinsă.
Totodată, s-a respins și cererea subsidiară prin care reclamantul a solicitat ca pârâtul să-i plătească suma de 3.000 lei, reprezentând c/valoarea cazanului de țuică.
Potrivit art. 246 Cod.proc.civ., s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecata cererii prin care a solicitat ca pârâtul să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosință a cazanului de țuică.
Consecință a respingerii cererii în revendicare și a cererii subsidiare de plată a sumei de 3.000 lei, s-a respins și cererea prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata către stat a unei amenzi civile de câte 50 lei pe fiecare zi întârziere în executarea hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în prezenta cauză.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod.proc.civ., cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de disp. art. 301 cod procedură civilă a declarat recurs reclamantul H. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarele motive:
Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor în cauză, ceea ce a condus la reținerea unei false situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri netemeinice.
Motivarea soluției este superficială.
În considerentele sentinței, instanța reține aprecieri pe care martorii nu le-au făcut, ceea ce ar fi un motiv de apreciere greșită a situației de fapt.
Referitor la primul motiv de recurs, din întregul probatoriu administrat în cauză, rezultă că cei doi martori ai pârâtului, A. V. și R. V., nu cunosc unde locuiește reclamantul, nu știu cum arată cazanul, obiect al acestei cauze, și ca atare nu puteau să vadă o presupusă restituire a cazanului
Instanța de fond nu a explicat cum a făcut aprecierea probelor pârâtului, respectiv declarațiile celor doi martori. Cei doi martori sunt martori mincinoși, nu au fost de față și nu cunosc unde locuiește reclamantul H. V..
Martorul A. V. a declarat:
1. Că a mers împreună cu pârâtul la reclamant acasă pentru a ridica cazanul, dat cu împrumut pârâtului, de către acesta;
- afirmație dovedită ca mincinoasă prin declarația pârâtului, care afirmă la interogatoriu, că s-a deplasat împreună cu reclamantul la domnul R. L. pentru a lua cazanul, deoarece cazanul se găsea la acesta, la acel moment, și prin declarația martorului R. L., care confirmă că s-a deplasat cu pârâtul la el acasă și i-a cerut să-i dea cazanul domnului L.;
2.Spune despre cazan că ar avea formă de butoi, 80-100 1 volum și nu cunoaște materialul din care este confecționat;
-în realitate, cazanul are 150 1 volum, formă cilindrică (este mare diferență între cilindru și butoi), iar Ia un cazan de țuică, capacul nu se înegrește niciodată, dacă știa cazanul ar fi știut și culoarea;
3.A afirmat că a intrat în curtea reclamantului pentru a-i preda cazanul, împreună cu pârâtul, pe poartă;
-realitatea, confirmată atât de pârât cât și de ceilalți martori, este că reclamantul nu are gard la stradă și nici poartă.
4.A afirmat că el împreună cu pârâtul a transportat cazanul, nu cu altcineva, nu a amintit să mai fi fost o altă persoana prezentă cu ei. Martorul R. V. afirmă că a transportat cazanul de pe mașina pârâtului până la locuința reclamantului împreună cu A. V..
Motivarea instanței de fond este foarte superficială. Spune că din declarațiile martorilor pârâtului a rezultat că aceștia au fost de față la predarea cazanului. Dar în rest nu a ținut cont de nici o altă dovadă, care susține contrariu.
III. Martorul A. V. nu a declarat, cum greșit a reținut instanța în considerente că, "la momentul în care pârâtul a restituit cazanul reclamantul locuia într-o casă cu o cameră, imobil împrejmuit doar pe două laturi". EI a declarat, așa cum se poate observa din declarația de Ia dosarul cauzei, că reclamantul are, în fața casei, gard doar pe o latură și poartă. Instanța nu amintește nimic de faptul că martorul A. V. a declarat că reclamantul are poartă la gard și că a introdus cazanul pe poartă.
De asemenea, în mod eronat a reținut instanța în considerente și declarația martorului R. V., că "a transportat un cazan de țuică de la locuința pârâtului, la locuința reclamantului" fals, martorul nu a declarat așa ceva.
Dacă instanța ar fi fost mai atentă la detalii ar fi înțeles că martorul A. V., care a introdus cazanul pe poartă, nu avea cum să fie prezent la domiciliul reclamantului, o poartă nu-i ceva minuscul.
Raționamentul logic duce la concluzia că cei doi nu au fost prezenți la domiciliul reclamantului și ca atare nu au putut vedea o posibilă restituire a cazanului de către pârât.
In drept: prevederile art. 304 punctul 7 "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" și art. 304 ind.1.
Legal citat intimatul L. C. a depus întimpinare, întâmpinare calificată de instanța de recurs ca și note de concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și păstrarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Bârlad ca fiind una legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul intimat mai deține în prezent cazanul de țuică împrumutat de la reclamantul recurent.
Chiar dacă ar exista inadvertențe în declarațiile martorilor propuși de pârât, nici din declarațiile martorilor reclamantului nu rezultă că intimatul nu a înapoiat cazanul. Tot ceea ce arată acești martori cunosc de la recurent.
În ceea ce privește declarațiile martorilor A. V. și R. V., având în vedere momentul când s-a produs evenimentul predării cazanului de țuică și momentul când aceștia au depus mărturie, timpul mare scurs între aceste momente, este posibil ca anumite amănunte să nu mai fie reținute exact de către martoei.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt motive de ordine publică care să fie analizate din oficiu, instanța va respinge recursul și va menține hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de H. V. împotriva sentinței civile nr. 632/28.02.2013 a Judecătoriei Bârlad pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, M. R. |
M.R. 16 Mai 2013
RED.M.D.M./28.05.2013
Tehn.M.D.M.+R.M./28.05.2013
EX.2
JUD.FOND: T. I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
