Plângere contravenţională. Decizia nr. 1076/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 2248/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1076/R/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. în contradictoriu cu intimatul C. B., domiciliat în loc.Valea L., ., jud.Iași împotriva sentinței civile nr.1888 din data de 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr_ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la 23.08.2013 intimatul a formulat întâmpinare în cauză, la data de 13.09.2013 prin serviciul registratură, s-au înregistrat cu duplicat la dosarul cauzei, motivele recursului invocat de recurentul IPJ V..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, în temeiul art. 156 Cod pr.civilă, s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului declarat, tribunalul constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.1888 din data de 24.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. B., cu domiciliul procesual ales în Valea L., ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V..
A anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 23.11.2012.
A exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei.
A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 19.03.2013 sub nr._, ca urmare a declinării competenței de soluționare prin Sentința civilă nr. 2350/11.02.2013 a Judecătoriei Iași, petentul C. B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.11.2012 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V., solicitând anularea acestuia și, în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul și înlăturarea sancțiunilor complementare.
În motivare, petentul a învederat instanței că procesul verbal este lovit de nulitate, nefiind menționate ocupația și locul de muncă al contravenientului. Susține că beneficiază de prezumția de nevinovăție și că semnarea procesului-verbal nu echivalează cu o recunoaștere a faptelor imputate.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 23.11.2012, fotografiile efectuate după filmarea video, atestatul operator, buletinul de verificare metrologică nr._/21.08.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 23.11.2012 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul C. B. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN15D, în localitatea Vulturești, cu viteza de 105 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 630 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Motivul de nulitate invocat în temeiul art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 – lipsa mențiunilor privind locul de muncă și ocupația nu poate conduce la nulitatea procesului-verbal.
Nulitatea invocată este o nulitate relativă și nu absolută, astfel că, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul-verbal . nr._ din 23.11.2012 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
De altfel, orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, articolul 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 1169 cod civil anterior și art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Întrucât din fotografiile depuse la dosarul cauzei nu se poate distinge numărul de înmatriculare al autovehiculului, nu se poate stabili cu certitudine că fapta a fost săvârșită de petent, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de normele metodologice în vigoare.
În consecință, instanța a anulat procesul-verbal . nr._ din 23.11.2012 și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, înlăturând sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
În temeiul principiului disponibilității, instanța at lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului V. pe care a criticat-o pentru o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în esență, recurentul IPJ V. a susținut faptul că, în mod greșit, instanța de fond a dispus anularea procesului verbal contestat pe considerentul că nu sunt vizibile numerele de înmatriculare ale autovehiculului condus de intimat în capturile fotografice efectuate de pe înregistrarea depusă de către agentul constatator, din coroborare acestor fotografii cu înregistrarea video, depusă în fața instanței de recurs, rezultă indiscutabil vinovăția intimatului C. B. sub aspectul contravenției reținute în sarcina sa.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs s-au administrat probe noi. Astfel, recurentul a depus un cd conținând filmarea realizată de agentul constatator la data de 23.11.2012.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C.,tribunalul constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, instanța de fond apreciind în mod greșit probele administrate în cauză, reținând eronat că planșele foto depuse de către agentul constatator nu dovedesc săvârșirea de către intimatul C. B. a contravenției reținute în sarcina sa deoarece nu sunt vizibile numerele de înmatriculare ale autovehiculului care apare individualizate în aceste fotografii.
Din fotografiile efectuate de un operator atestat cu aparatul radar tipul Python II, verificat metrologic, montat pe autovehiculului marca Dacia L., înmatriculat sub nr. MAI_, care la data de 23.11.2012, a fost folosit pentru supravegherea traficului rutier pe DN 15 D, pe raza localității Vulturești, reiese incontestabil că la data mai sus arătată, orele 15,29, intimatul C. B. a condus pe DN 15 D, pe raza localității mai sus arătate, având o viteză de 105 km/h, deci o viteză ce depășește cu mai mult de 55 km/h viteza admisă de lege în localitate.
Faptul că numărul de înmatriculare este vizibil doar în fotografia nr.5, unde autovehiculul are o viteză legală de 51km/h, nu semnifică că acestea nu pot fi reținute ca și probe în dovedirea vinovăției intimatului atâta timp cât din coroborarea fotografiilor cu nr.1-4, având în vedere succesiunea cronologică a acestora, reiese indiscutabil că numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de către intimat, care a depășit limita legală de viteză este_ .
De altfel, art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală 021-05 statuează că înregistrările pot fi folosite ca și mijloace de probă dacă din cuprinsul acestora, adică din ansamblul lor, reiese numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de contravenient, dar nu prevăd că numărul de înmatriculare trebuie să fie vizibil în toate fotografiile efectuate sau în cea în care este evident că autovehiculul depășește limita de viteză. Important este ca din ansamblul fotografiilor efectuate să fie posibilă identificarea numărului de înmatriculare al autovehiculului.
Apoi, din mențiunile procesului-verbal de constatare si sancționare contravențională rezultă că la orele 15,31, adică după mai puțin de 2 minute, autoturismul înmatriculat sub nr. VS-05-CMc, a fost oprit în trafic, constatându-se de către polițistul rutier în mod direct că acesta era condus de către intimatul C. B., a cărui identitate a fost stabilită,așadar, de către agentul constatator.
De altfel, intimatul C. B. a asistat la întocmirea procesului verbal în litigiu, pe care l-a și semnat, fără obiecțiuni.
Este astfel stabilit indiscutabil că intimatul a condus la data de 23.11.2012 pe DN 15 D, pe raza localității Vulturești, autoturismul înmatriculat sub nr. vs-05-CMC, având o viteză de 105 km/h, deci o viteză ce depășește cu mai mult de 55 km/h viteza admisă de lege în localitate..
În atare condiții, reținem că sentința recurată este neîntemeiată
Pentru toate cele învederate mai sus, instanta de recurs constata că sentinta atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o eronată aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va admite recursul declarat de către IPJ V., acesta fiind fondat și, în fond, se va respinge plîngerea formulată de către intimatul C. B., domiciliat în Valea L., ., jud.Iași împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.11.2012 de IPJ V. pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al jud.V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr. 1888 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot, în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petentul C. B., domiciliat în Valea L., ., jud.Iași împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.11.2012 de IPJ V. pe care îl menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09. 2013
Președinte, E. S. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 30.09. 2013
Judecătoria V.-A.-C. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1078/2013. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 1286/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
