Plângere contravenţională. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 1039/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIACIVILĂ Nr. 18/R/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Judecător A. C.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta R. M. domiciliată în Bacău, ., ., jud.Bacău în contradictoriu cu intimatul I. J. DE POLITIE V. cu sediul în V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.776 din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Rânzescu M., lipsă fiind intimatul I.P.J.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al II-lea termen de judecată, prin serviciul registratură recurenta a depus întâmpinare și înscrisuri în 2 ex., prin serviciul registratură IPJ.V. a depus întâmpinare în 3 ex.și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Recurenta Rânzescu M. depune un 2 seturi de înscrisuri pentru agenții de poliție H. și I..
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului și acordă cuvântul recurentei pe excepție.
Recurenta Rânzescu M. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat întrucât nu a săvârșit nici o infracțiune, a fost pur și simplu o înscenare făcută de către polițistul I. și H. împreună cu vecina d-ei U. M. G. care, din spirit de vendetă, pentru tatăl acesteia a agresat-o pe recurentă cu furca.
Mai arată că în anul 2011 aceștia au introdus o acțiune la Judecătoria Huși și s-au răzbunat acum pe d-ei, introducând această acțiune și reclamând această faptă care susțin aceștia că ar fi avut loc.
Precizează că ea nu a avut nici un fel de discuție cu aceste persoane și nu a fost nici un incident între d-ei și acești vecini.
Mai precizează de asemenea că între d-ei și acești vecini există litigii de foarte mulți ani și chiar tatăl d-ei a fost bătut de aceștia.
Instanța atrage atenția recurentei că aceste fapte nu fac obiectul acestei cauze.
Mai precizează că stătea pe bancă și dintr-o dată s-a trezit cu poliția, fără a avea loc nici un incident cu nici un vecin sau cu vreun membru din familia acestora.
Consideră că este nevinovată și este o hărțuire.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 776 din 03 octombrie 2012 a Judecătoriei Huși a fost respinsă plângerea formulată de RÎNZESCU M. împotriva proceselor –verbale . nr._ încheiat la 08.05.2012 de Poliția Huși și . nr._ încheiat la 08.05. 2012.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Petenta a fost sancționată de agentul constatator la data de 8.05.2012 pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 31 precum și acelei prev. de art.3 pct.25 din Legea 61 din 1991 respectiv pentru faptul că a refuzat să ofere date cu privire la identitatea sa și că a provocat scandal pe . liniștea publică.
Instanța, analizând din punct de vedere al legalității, procesele verbale de contravenție a căror anulare se solicită, a constatat că acestea cuprind toate elementele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OUG nr.2/2001 cât și mențiunile obligatorii prev. de art. 16 din același act normativ.
Procesele verbale de contravenție cuprind descrierea, pe scurt, a faptei in concret precum și identificarea legală a acesteia, prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal care o incriminează
În procesul contravențional operează două prezumții care se neutralizează reciproc, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c. României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 cod civ.(art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentei sancționată contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție–asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul,prin exercitarea plângerii,supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal,motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în actul sancționator. Dimpotrivă, din declarațiile depuse la dosar de către agentul constatator ale numiților U. M.,A. M., D. I., B. N. a rezultat ca petenta a fost cea care a provocat scandal ,a adresat expresii jignitoare numitei U. M..
Mai mult decât atât, chiar fratele petentei, în persoana numitului Rînzescu C., a declarat că ,,este deranjat de comportamentul surorii mele față de părinții noștri,,.
Martora T. V. ,propusă spre audiere de petentă, a relatat că nu cunoaște aspecte referitoare la conflictul pe care l-a avut contravenienta și nu a fost de față când a au venit organele de poliție .
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Cod.pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta, fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt si de drept pe care Convenția nu le împiedică in principiu,dar in materie penala obliga statele contractante sa nu depășească un anumit prag.
În cauza de față, petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție.
Față de cele arătate, instanța a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul arătat în art.301 cod proc.civ., a declarat recurs petenta Rînzescu M..
Susține recurenta prin cererea de recurs, precum și prin memoriul depus ulterior la dosar, că hotărârea este nelegală întrucât nu i-au fost admiși martorii propuși în apărare și nu au fost audiați martorii aflați la fața locului în momentul conflictului. Petenta se consideră nevinovată. Nu a comis faptele pentru care a fost sancționată și a formulat plângeri penale împotriva celor care au sesizat organele judiciare sau care au depus mărturii în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare.
Intimata I.P.J. V. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului promovat de recurentă, conform art. 8 alin.2 din legea nr. 61/1991 republicată.
Petenta recurentă a depus mai multe înscrisuri din care rezultă că a adresat mai multe plângeri organelor judiciare prin care a solicitat cercetarea unor polițiști și a altor persoane, stadiul cercetărilor, copii de pe declarațiile unora dintre cei implicați în situația dată, note de referințe privind conduita petentei la locul de muncă și în colectivitate.
Examinând sentința atacată prin prisma excepției invocată de către intimata I.P.J. V. tribunalul constată ca fiind întemeiată excepția .
Potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 61/1991 republicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 31 ianuarie 1991 „ hotărârile judecătorești prin care judecătoria soluționează plângerea împotriva faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, este definitivă și irevocabilă”
În baza art. 312 alin.1 teza a – II-a recursul petentei va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul I. de poliție al județului V..
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petenta Rânzescu M. împotriva sentinței civile nr.776 din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. | Judecător, A. C. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./22.01.2013
J..fond:A. A.
Tehdact.P.F./25.01.2013
F.P. 14 Ianuarie 2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1003/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1031/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
