Uzucapiune. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1033/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 6187/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1033/R/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta – reclamantă P. G. cu domiciliul în C., ., ., jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. A. TERITORIALĂ GHERGHEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1144/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în cauza nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta – reclamantă P. G., personal și asistat de av. P. V., ce depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; recursul a fost declarat și motivat în termen; recurenta a depus la dosar dovada achitării unei taxe jud. de timbru în cuantum de 50 lei; nu s-a formulat întâmpinare; nu se solicită judecata cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Având cuvântul, recurenta – reclamantă prin apărător, arată că înțelege să se folosească de probele administrate la instanța de fond și că nu are alte înscrisuri de depus la dosar.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate.
Av. P. V. pentru recurenta - reclamantă, având cuvântul în susținerea motivelor de recurs, apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ca urmare a interpretării greșite a probatoriului administrat în cauză.
Arată că prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței de fond să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de peste 30 de ani cu privire la terenul în litigiu. Totodată, a solicitat să se constate că a intervenit joncțiunea posesiilor, având în vedere că terenul a fost stăpânit inițial de părinții reclamanții, iar după decesul acestora, în anul 2012, atât casa părintească cât și acest teren au fost stăpânite în continuare de reclamantă.
Posesia reclamantei cu privire la teren a fost una continuă, neîntreruptă, publică, aceasta comportându-se ca un adevărat proprietar. Acest aspect a fost confirmat de martorii audiați în cauză la propunerea reclamantei, respectiv din declarațiile martorilor B. V. și M. I..
Susține că deși recurenta a mai plecat din respectiva localitate, pentru a lucra în străinătate, acest fapt nu poate conduce la întreruperea posesiei, întrucât reclamanta a convenit cu o familie din localitate să aibă grijă de terenul în cauză.
Comportându-se ca un adevărat proprietar, reclamanta a făcut mai multe lucrări de întreținere a gardului împrejmuitor. Astfel, în anul 2012, după decesul părinților, reclamanta a făcut mai multe lucrări de îmbunătățire ale gardului, fără să modifice granițele terenului.
Consideră că în mod eronat prima instanță nu a ținut cont de faptul că inclusiv martorii audiați la propunerea intimatei – pârâte au confirmat faptul că reclamanta a adus îmbunătățiri gardului, că a lucrat terenul și că intenția sa a fost de a –l deține în proprietate.
Instanța nu a avut în vedere însă nici faptul că acești martori, fiind de rea – credință, au declarat că ei ar fi fost cei care au stăpânit terenul respectiv, deși în realitate aceștia doar s-au folosit de teren, însă cu acordul reclamantei, care a permis martorului L. D. să depoziteze acolo o șură de coceni.
Mai mult, în toamna anului 2012, terenul a fost lucrat de reclamantă, pentru ca în primăvară să poată fi cultivat.
Apreciază că toate aceste aspecte conduc la concluzia că reclamanta s-a comportat ca un adevărat proprietar, fiind întrunite condițiile prev. de art. 1890 cod civil, astfel că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Arată că a criticat hotărârea primei instanțe și cu privire la faptul că între considerentele hotărârii și dispozitiv există o vădită contradicție. Astfel, deși se arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind dobândirea proprietății prin uzucapiunea de lungă durată, prin joncțiunea posesiilor, în final se susține că reclamanta nu a exercitat o posesie continuă și utilă, instanța întemeindu-și hotărârea pe un singur aspect din declarația martorului S. G., respectiv că la momentul declanșării litigiului, a început reclamanta lucrările cu privire la teren.
Solicită a se observa că susținerea acestui martor nu se coroborează cu celelalte declarații de martor, care au arătat că reclamanta a luat în stăpânire terenul imediat după decesul părinților și nu de la momentul introducerii acțiunii.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul celor arătate în cerere. Apreciază greșită hotărârea primei instanțe și cu privire la faptul că în mod eronat a apreciat că posesia începută de părinți nu a fost continuată de reclamantă, pentru a se putea constata în persoana ei și în detrimentul surorii acesteia, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Consideră că acest aspect nu avea relevanță în cauză, în condițiile în care doar reclamanta din prezenta cauză a dorit să inițieze acest proces, pentru că ea a fost cea care a stăpânit acest teren după decesul părinților și nu sora sa. Solicită a se observa că suprafața de teren în litigiu este în realitate un teren de acces, astfel că este evident că a fost preluat în folosință de reclamantă.
Față de aceste aspecte, consideră că se impune admiterea prezentei cereri de recurs. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanțele nr. 942/31.10.2013 și nr. 1082/09.09.2013, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
În temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1144 din 30.04.2013 a Judecătoriei Bârlad a fost respinsă acțiunea ce are ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanta P. G., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială – ..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.10.1994 Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor V. a emis Titlul de Proprietate nr. 139/_ pe numele lui P. V. prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha 1200 m.p. tern situa pe raza satului Chetrosu, ..
La data de 29.01.2012 a decedat P. V. cu ultim domiciliu în ., după ce anterior, la data de 24.01.2012 decedase soția acestuia P. M..
Prin Sentința civilă nr. 2625/2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta P. G., în contradictoriu cu pârâta C. M. privind dezbaterea succesiunii și ieșirea din indiviziune. De asemenea a fost admisă cererea pentru constatare drept de proprietate prin uzucapiune formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta, C. M. și cu pârâta U. A. Teritorială ..
Astfel, s-a constatat că prin uzucapiune de peste 30 ani, respectiv accesiune, părinții reclamantei și pârâtei: P. M. și P. V., în prezent decedați, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei case de locuit în suprafață de 60 m.p. construită din vălătuci pe furci și acoperită cu tablă zincată, compusă din două camere chiler, precum și asupra construcțiilor gospodărești anexe: o bucătărie de vară și o magazie, construite în anul 1950, situate în satul Chetrosu, ., pe terenul înscris în titlul de proprietate 139/_ din11.10.1994, emis pe numele defunctului P. V. de Comisia județeană V. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Totodată, s-a stabilit, în urma dezbaterii succesiunii defunctei P. M., decedată la data de 24 ianuarie 2012, cu ultimul domiciliu în . calitatea de moștenitor legal al defunctei pe P. V. în calitate de soț supraviețuitoare, cu o cotă de moștenire de 1/1. Stabilește că masa succesorală în succesiunea autoarei cuprinde cota de ½ din casa de locuit în suprafață de 60 m.p. construită din vălătuci pe furci și acoperită cu tablă zincată, compusă din două camere chiler, precum și asupra construcțiilor gospodărești anexe: o bucătărie de vară și o magazie, construite în anul 1950, situate în satul Chetrosu, ., pe terenul înscris în titlul de proprietate 139/_ din 11.10.1994, emis pe numele lui P. V. de Comisia județeană V. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, restul cotei de ½ din casa de locuit reprezintă cota parte din comunitatea de bunuri a soțului supraviețuitor.
S-a mai stabilit, în urma dezbaterii succesiunii defunctului P. V., decedat la data de 29 ianuarie 2012, cu ultimul domiciliu în ., calitatea de moștenitoare legale pentru reclamanta P. G., fiică cu o cotă de moștenire de ½ și pârâta C. M., fiică cu o cotă de ½ din moștenire, iar masa succesorală în succesiunea autorului, P. V., s-a stabilit că, cuprinde casa de locuit în suprafață de 60 m.p construită din vălătuci pe furci și acoperită cu tablă zincată, compusă din două camere, chiler, precum și asupra construcțiilor gospodărești anexe: o bucătărie de vară și o magazie, construite în anul 1950, situate în satul Chetrosu, ., pe terenul înscris în titlul de proprietate 139/_ din 11.10.1994, emis pe numele lui P. V. de Comisia județeană V. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu o valoare actuală de circulație de 15 046 lei din care teren intravilan aferent în suprafață de 738 m.p. -T 21, P502, Titlul de proprietate 139/_ în valoare de 2 214 lei și suprafața de teren extravilan de 2 ha și 9287 m.p. înscrisă în Titlul de proprietate 139/_ din 11.10.1994, emis pe numele lui P. V. de Comisia județeană V. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu o valoare actuală de circulație de 8 599 lei și teren intravilan, pășune: T 21, P 500- 239 m.p; T 21, P 499-518 m.p; T 21, P 501-418 m.p. cu o valoare actuală de circulație de 1 763 lei.
De asemenea, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cotă de 1/2 pentru fiecare, cota valorică devenind 12 704 lei.
S-a atribuit reclamantei P. G., direct în proprietate imobilul casă de locuit în suprafață de 60 m.p. construită din vălătuci pe furci și acoperită cu tablă zincată, compusă din două camere chiler, precum și asupra construcțiilor gospodărești anexe: o bucătărie de vară și o magazie, construite în anul 1950, situate în satul Chetrosu, ., pe terenul înscris în titlul de proprietate 139/_ din11.10.1994, emis pe numele lui P. V. de Comisia județeană V. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu o valoare actuală de circulație de 15 046 lei din care teren intravilan aferent în suprafață de 738 m.p -T 21, P502 Titlul de proprietate 139/_ evidențiat în anexa 2 la expertiza tehnică judiciară întocmită de expertul tehnic judiciar, B. I. M., lotul 1 și teren intravilan, pășune, vie, lotul 1 anexa 2 la aceeași expertiză:T 21, P 500-239 m.p; T 21,P 499-518 m.p; T 21, P 501-418 m.p. cu o valoare actuală de circulație de 1 763 lei, puncte contur 1-2-3-4-5-1 și teren extravilan, T.P. 139/_ din11.10.1994 propus în lotul nr.1, anexa nr.1 expertiza tehnică judiciară întocmită de expertul tehnic judiciar, B. I. M., parte integrantă din hotărâre, în valoare de 4387 lei, compus din 1 ha 4625 m.p. delimitată analitic, față de 1 ha și 5 247 m.p. înscrisă în titlu de proprietate: . parcelă 590/6), S=6 560 m.p., puncte contur:1-2-3-4-5-6-1 + . 689/20), S = 2 240 m.p. puncte contur: 6-7-8-6+ . parcelă 687/19), S= 2.800 m.p. ,puncte contur 3-4-5-6-8-3 +. parcelă 687/30),S= 708 m.p puncte de contur: 1-2-3-8-1 +. 593/6), S=640 m.p,punte contur :1-2-3-4-1+./39), S= 1 677 m.p, puncte contur :1-2-3-4-1, valoarea cotei atribuite devenind_ lei.
S-a atribuit pârâtei C. M., direct în proprietate teren extravilan, T.P 139/_ din 11.10.1994, propus în lotul nr.2, anexa nr.2 expertiza tehnică judiciară întocmită de expertul tehnic judiciar, B. I. M., parte integrantă din hotărâre, în valoare de 4212 lei compus din 1 ha 4040 m.p delimitată analitic, față de 1 ha și 4040 m.p. înscrisă în titlu de proprietate: . parcelă 592/17), S= 10 100 m.p, puncte contur:1-2-3-4-5-6-7-10-1 + . . = 1 440 m.p. puncte contur: 7-8-9-10-7+ . parcelă 196/18), S= 2.500 m.p., puncte contur 1-2-3-4-1, valoarea cotei atribuite devenind 4212 lei.
Reclamanta P. G. a fost obligată să plătească pârâtei C. M. în termen de șase luni de la rămânerea definitivă a hotărârii până la echivalarea valorică a cotei de moștenire suma de 8492 lei
Pârâta C. M. a fost obligată să plătească reclamantei, în același termen de șase luni de la rămânerea definitivă a hotărârii suma de 3254,035 lei cheltuieli de judecată
Din certificatul de sarcini nr. 1958/28.01.2013 eliberat de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Bârlad, a rezultat că din registrele de publicitate imobiliară Bârlad, pentru imobilul teren cu suprafața de 400 m.p. situat în ., jud. V. nu s-au găsit sarcini .
Prin adresa nr. 558/08.02.2013 . că terenul în cauză a aparținut defuncților P. V. și P. M., dar nu a fost întocmit nici un titlu de proprietate deoarece nu a fost solicitat prin cerere potrivit legilor fondului funciar.
Prin adresa nr. 715/22.02.2013 . arătat că P. V. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 2 ha teren, în punctele Negrutoaia- 1,90 ha și Vatra . și i-a fost emis și Titlul de proprietate nr. 139/_/11.04.1994 pentru suprafața de 3,12 ha. Pentru suprafața de 400 m.p. teren situat în intravilanul satului Chetrosu, P. V. nu a depus cerere, iar acest teren nu figurează înscris în registrul agricol din perioada anilor 1959-1963 la fila 41 la P. V.. S-a mai arătat că terenul respectiv face parte din domeniul privat al comunei Gherghești, iar P. V. nu figura înscris în rolul fiscal cu acest teren și nu a plătit niciodată impozit.
Prin declarația dată în fața instanței martora B. V., audiată la propunerea reclamantei a arătat că reclamanta are o casă și terenul aferent in suprafață de 1000 mp, iar peste o rîpă din fața casei mai are ingrădită o suprafață de teren pe o lățime de 7-8 m. și o lungime de 10-15 m. Arată că uprafață de teren este îngrădită de 60 de ani de P. V., tatăl reclamantei. Martora nu știe dacă P. V. avea acte de proprietate pentru acest teren, însă a arătat că îngrăditurile acestei suprafețe de teren nu au suferit modificări de-a lungul timpului și nici nu au existat litigii cu privire la teren. Părinții reclamantei au cultivat acea uprafață de teren cu ceapă, usturoi, in prezent o cultivă reclamanta. Nu există construcție pe acel teren.
Prin declarația dată în fața instanței martorul M. I., audiat la propunerea reclamantei, a arătat că reclamanta are o casă și teren aferent de 40-50 ari în ., de asemenea mai avea o suprafață de teren de 5-6 ari peste pârâu. Reclamanta aveea această suprtafață de peste pârâu de la tatăl ei P. V., Acesta la rândul lui a primit terenul cu ocazia căsătoriei de la soacra lui T. Aristița. Terenul era stăpânit de familia reclamanei de peste 50 de ani și era îngrădit in totalitate. Terenul era îngrădit dintotdeauna de P. V.. Martorul nu a observat de-a lungul timpului modificări ale suprafeței de teren. A declarat că în toamna anului trecut a venit la fața locului primarul comunei care a discutat cu reclamanta și i-a spus că acest teren nu este trecut nicăieri, nici in titlu și nici in registrul agricol, spunându-i că nu poate să îl dea ei din acest motiv. În afara de primar, de-a lungul timpului, nu a venit nimeni altcineva să emită pretenți cu privire la acea suprafață de teren. Pe teren nu existau construcții, erau plantate de obicei ceapă usturoi de către fam. P.. In toamnă reclamanta i-a permis lui L. D. să pună acolo niște coceni pînă în primăvară. Relația dintre L. și reclamantă până în toamnă nu a fost una bună deoarece intre ei existau certuri cu privire la această suprafață de teren. L. revendicând și el acea suprafață, insă reclamanta i-a spus că dacă îl preia el ea nu are cum să ajungă la drumul sătesc. Între terenul din litigiu și proprietatea lui L. există o uliță de trecere folosită de toți sătenii cu o lățime de 3 m. care este și drumul de acces al reclamantei la casa ei. Între reclamantă și L. au existat discuții și cu privire la această uliță, dar și cu privire la teren. L. nu a ocupat niciodată vreo suprafață de teren din cea îngrădită de fam. reclamantei, exceptând toamna acestui an când reclamanta i-a permis să pună coceni. Și S. G. are pământ lângă reclamantă, vecin cu această parcelă.
Prin declarația dată în fața instanței martorul L. D., audiat la propunerea instanței a arătat că reclamanta are domiciliul in Calan, dar este plecată în Italia. In satul Chetrosu au avut părinții ei o casă și terenul aferent care după dezbaterea moștenirii au revenit reclamantei și surorii acesteia. In afara de terenul din jurul casei părinții reclamantei au folosit și o altă suprafață de teren amplasată după pârâu . Pe această suprtafață de teren părinții reclamantei cultivau pătrunjel, ceapă și in ultima perioadă . și căpșuni . Martorul a declarat că a revenit in satul natal în anul 1994 când părinții reclamantei încă foloseau acest teren așa cum știa el din copilărie. Crede că terenul are o lățime de 6 m. și o lungime de 15-20 m. I-a ajuta pe părinții reclamantei în ultima perioadă a vieții la întreținere și la muncile gospodărești și cu permisiunea acestora a folosit și el o parte din acea suprafață de teren pe care amplasase gluga de coceni. Nu le plăteam nimic ci era contra sprijinului pe care îl acorda. Martorul a mai declarat că a vrut să cumpăre acea suprafață de teren de la părinții reclamantei insă aceștia au refuzat spunând că nu este proprietatea lor, ci este din rezerva primăriei. Părinții reclamantei au decedat amândoi in februarie 2012 și de la acea dată el este cel care folosește acea suprafață de teren. Reclamanta este plecată în Italia și nu a folosit nicio perioadă acea suprafață de teren. Reclamanta a văzut că martorul are cocenii acolo și nu a obiectat având în vedere că a fost voința părinților ei. Și sora reclamantei de la A. a văzut că martorul are coceni acolo și nu a obiectat nimic. Expertul a constatat la fața locului că au existat niște coceni și a intrebat a cui au fost cocenii, reclamanta spunându-i că au fost ai martorului și că ea i-a dat voie. Martorul a mai declarat că a luat cocenii de pe suprafața de teren și a lăsat curățenie intrucat terenul nu-i aparține. Suprafața de teren a fost îngrădită de părinții reclamantei și este și în prezent îngrădită, haturile nu au suferit modificări.
Prin declarația dată în fața instanței martorul S. G., audiat la propunerea instanței a arătat că reclamanta este plecată in Italia de cîțiva ani, vreo 3, mai vine și în țară cam de 3 ori pe lună. Părinții reclamantei au avut casă lângă martor și au mai folosit o suprafață de teren care este gard in gard cu terenul proprietatea martorului. Această suprafață aparține primăriei și are in jur de 7-8 m. lățime și lungime. Martorul a mai declarat că acea suprafață de teren a fost folosită de părinții reclamanei până au decedat anul trecut. Reclamanta nu a folosit această suprafața de teren. Ea mai are o soră. In afară de părinții reclamantei și vecinul L. D. cu acordul părinților reclamantei a pus vreo 4 ani la rând niște coceni pe suprafața de teren. Reclamanta a venit la suprafața de teren cu ocazia inițierii acestui proces când a aruncat cocenii lui L. in drum și i-a spus că nu mai are ce să caute acolo. Suprafața de teren era ingrădită dintotdeauna de bătrânul P.. Haturile nu au suferit modificări de-a lungul timpului și nici la efectuarea expertizei nu erau modificate haturile. A mai declarat că reclamanta venea in vizita la părinții ei cîte 2-3 zile, iar sora ei nu venea mai des la părinți. De-a lungul timpului nu au existat litigii cu privire la acea suprafață de teren, doar reclamanta cand a venit s-a certat cu L. D., însă acesta și-a luat cocenii și nu a obiectat spunându-i doar că tatăl ei i-a permis să folosească terenul. Anul trecut, reclamanta a făcut gard de plasă inspre drumul ce o desparte de L., la șosea a făcut gard de scândură, inspre martor a rămas gardul de nuiele la fel și înspre pârâu. După decesul părinților reclamantei, terenul a fost stăpânit de L. D. și nu știe martorul cine i-a permis reclamantei să schimbe gardul. Reclamanta a săpat terenul in toamnă, insă de la decesul părinților și până în toamnă acesta a stat pârloagă nu a avut nimeni grija lui.
Din lucrările dosarului a rezultat că reclamanta nu poseda acte de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu.
Pentru soluționarea cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie-geodezie-cadastru.
Astfel, prin raportul de expertiză th. judiciară în specialitatea topografie-geodezie-cadastru întocmit de expertul B. V., depus la dosarul cauzei la data de 26.03.2013, f. 76-82, a fost identificat terenul situat în intravilanul localității Chetrosu, tarlaua 20, .>jud. V., și s-a concluzionat că:
- aceasta suprafață este de 96 m.p.
- este delimitată în Anexa nr. 1 pe punctele de contur 1,2,34,1
- are următoarele vecinătăți bine delimitate în teren prin garduri despărțitoare: N- Drum de trecere ( gard din plasă de sârmă), E- drum județean 245 B( gard din scândură), S- S. G. ( gard de nuiele) V- pârâul Chetrosu( gard de nuiele),
- are categoria de folosință, arabil,
- nu se află nicio construcție
- valoarea terenului este de 130 lei,
- este respectată servitutea legală a distanței față de pârâul Chetrosu, conform Legii nr. 107/1996, a apelor.
Potrivit art. 201 Cod.proc.civ., raportul de expertiză a fost apreciat ca util și concludent, urmând să fie reținut în soluționarea cauzei.
Prin art. 82 din Legea nr. 71/2011 s-a prevăzut că “ Dispozițiile art. 930 - 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.”
Față de probele administrate, instanța a constatat că în cauză erau aplicabile prevederile art.1890 din Codul civil din 1864, conform cărora «Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință».
Uzucapiune reprezintă prescripția prin care se dobândește un drept real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.
Prin urmare posesia reprezintă condiția de bază a uzucapiunii, posesie care trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Posesia poate fi definită ca exercițiul unei puteri de fapt care dă posibilitatea posesorului de a se comporta față de lucru ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului real, căruia îi corespunde în mod normal puterea de fapt exercitată prin acte materiale și acte juridice. Pentru a exista posesie trebuie să fie îndeplinite cumulativ două elemente: unul material, adică acte materiale de deținere și folosire și cel intențional care constă în aceea că cel care săvârșește actele materiale de deținere are intenția de a le face pentru sine.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat fără putință de tăgadă că suprafața de 96 m.p. situată în intravilanul satului Chetrosu, . utilizată de părinții reclamantei de peste 30 de ani după ce anterior această suprafață a fost folosită de bunicii reclamantei.
După decesul părinților reclamantei, masa succesorală rămasă de pe urma acestora a fost împărțită între reclamantă și sora acesteia, C. M., în cote egale de ½ .
Reclamanta a solicitat să se constate dreptul ei de proprietate asupra suprafeței de 96 m.p. teren, invocând și joncțiunea posesiilor.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că reclamanta avea domiciliul în Calan, jud. Hunedoara dar era plecată în Italia. După decesul părinților terenul nu a fost folosit de reclamantă, nu a mai fost cultivat, doar martorul L. D. a avut depozitată șura de coceni pe acea suprafață de teren. Abia după inițierea acestui proces reclamanta a făcut lucrări de înlocuire a gardurilor solicitând și martorului L. D. să elibereze terenul. Nici în perioada vieții părinților reclamanta nu venea mai des la părinții ei sau la terenul din litigiu.
Instanța a reținut că pentru a putea fi aplicabilă joncțiunea posesiilor trebuia în primul rând să existe o posesie actuală care să fie adăugată timpului cât au posedat autorii săi. În speța de față instanța a apreciat că reclamanta nu a exercitat o posesie care să poată duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
S-a reținut că era adevărat că părinții săi, și ai surorii C. M., care nu a fost parte în prezentul dosar, au exercitat o posesie utilă, continuă, netulburată și sub nume de proprietar, însă reclamanta nu a continuat posesia acestora pentru a se putea constata în persoana ei ( și în detrimentul surorii sale ) dobândirea dreptului de proprietate. În consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
1. Hotărârea pronunțata este greșita, intrucat nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar probele administrate in cauza au fost greșit interpretate de prima instanța.
Arată că deși din probele administrate in dosar, respectiv declarațiile martorilor B. V. si M. I., a rezultat ca din anul 1958 si pana la decesul părinților săi, aceștia au stăpânit suprafața de teren ce formează obiectul dosarului, respectiv suprafața de 96 m.p. iar dupa decesul acestora a preluat stăpânirea utila a acestei suprafețe teren, instanța in mod nejustificat a reținut că dupa decesul părinților terenul nu a fost folosit de recurentă, nu a fost cultivat.
Susține că instanța a ignorat declarația martorei B. V. care a afirmat clar ca: "Părinții reclamantei au cultivat acea suprafața de teren cu ceapa, usturoi, iar in prezent o cultiva reclamanta.". De asemenea martorul M. I., a arătat că: "Pe teren nu exista construcții, terenul era cultivat cu ceapa, usturoi, de familia P.. In toamnă reclamanta i-a permis lui L. D. sa puna acolo niște coceni, pana in primăvara."
Învederează că inclusiv martorul L. D., care a fost audiat la propunerea instanței de judecată, a recunoscut că recurenta i-a permis sa depoziteze in toamna anului 2012 coceni pe o mica porțiune din teren. Martorul S. G. a arătat de asemenea că: "de-a lungul timpului nu au existat litigii cu privire la aceasta suprafața de teren, doar reclamanta cand a venit s-a certat cu L. D., insa acesta si-a luat cocenii si nu a obiectat, spunându-i doar ca tatăl ei i-a permis sa folosească terenul, (pentru a depozita cocenii)."
2. Hotărârea primei instanțe este greșita si pentru faptul ca soluția data cuprinde motive contradictorii.
Arată că instanța de fond se contrazice atunci când considera ca in cauza sunt aplicabile prevederile art.1890 cod civil din 1864 si ca prin stăpânirea de peste 30 ani a suprafeței de 96 m.p. teren recurenta a dobândit un drept real de proprietate asupra terenului, pentru ca în final, să ajungă la concluzia greșita ca recurenta nu ar fi exercitat o posesie care sa poată duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren.
Apreciază că instanța a reținut fără temei susținerea singulara din declarația martorului S. G., potrivit căreia după inițierea procesului, recurenta a făcut lucrări de inlocuire a gardului si tot atunci ar fi solicitat martorului L. D. sa elibereze terenul.
De asemenea, greșit a apreciat instanța că posesia exercitată de recurentă nu ar fi îndeplinit cumulativ cele două elemente, cel material si cel intențional, reținând că recurenta nu ar cultivat terenul, fiind plecata in Italia.
Susține că din probele administrate a rezultat fara indoiala ca a continuat sa stăpânit terenul ca proprietar de la momentul decesului părinților săi si pana in prezent și că deși a fost plecată în Italia scurte perioade de timp, a împuternicit o familie de tineri să aibă grijă de terenul în litigiu.
3. Hotărârea primei instanței este nelegala si netemeinica, intrucat instanța a retinut aspecte străine de natura pricinii, arătând în considerentele hotărârii ca recurenta nu ar fi continuat posesia inceputa de părinții săi cu privire la aceasta suprafața de teren, pentru a se putea constata in persoana sa si in detrimentul surorii sale dobândirea dreptului de proprietate. Apreciază că instanța de fond a dat dovadă de lipsă de obiectivitate, pronunțând astfel o hotărâre netemeinica si nelegala.
In drept, a invocat disp.art.304 pct.7,8,9 si art. 304 ind. 1 Cod pr.civila.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea recurata,prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Recurenta reclamanta P. G. a solicitat la termenul de judecata din 25.04.2013 constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafata de 96 mp teren situat in .,jud.V..
Din depozitiile martorilor audiati in cauza rezulta ca aceasta suprafata de teren a fost detinuta de autorii sai, P. V. si M., inca de la incheierea casatoriei lor.Totusi, autorii sai nu figureaza inscrisi in registrul agricol din anii 1959-1963 cu aceasta suprafata de teren si nici nu au platit impozit pentru aceasta suprafata de teren.
Din adeverinta nr.715/22.02.2013 eliberata de Primaria Gherghesti rezulta ca terenul care face obiectul cauzei de fata face parte din domeniul privat al .> Uzucapiunea sancționează o stare de pasivitate a proprietarului și validează posesia exercitată de-a lungul timpului cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 cod civil, cel ce o invocă trebuie să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 ani, iar posesia să fie utilă, adică, neafectată de vreun viciu (să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar).
Regularitatea posesiei, adică faptul că ea este utilă, se prezumă, iar cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu trebuie să facă această dovadă
În conformitate cu disp. art. 1846 alin.2 cod civil pentru existența posesiei trebuie îndeplinite cumulativ două elemente: corpus, respectiv acte materiale de folosire și animus, respectiv elementul intențional care constă în faptul că cel ce săvârșește acte materiale de folosire a bunului are intenția de a le face pentru sine, astfel cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul dreptului real.
Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate există în momentul în care sunt întrunite cele două elemente: corpus și animus. Pentru a produce însă efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, iar pentru a fi utilă este necesar să îndeplinească anumite calități care, în același timp, reprezintă și condiții ale unei posesii utile, respectiv de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
Lipsa calităților posesiei constituie vicii ale posesiei, vicii care potrivit art. 1847 cod civil sunt discontinuitatea, violența, clandestinitatea și precaritatea la care se poate adăuga și echivocul.
Potrivit disp.art.1845 cod civil, domeniul privat al statului este supus prescripției achizitive ca și domeniul privat al particularilor, însă potrivit disp. art. 1844 cod civil. „nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase în afară din comerț”.
În situația în care reclamanta invocă posesia autorilor ei,respectiv a părinților și a bunicilor, aceasta nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune deoarece posesia ,ca stare de fapt,ar fi trebuit să fie exercitată fără acordul proprietarilor ce se pretinde ar fi fost parintii si, respective bunicii sai.
Dacă s-ar porni de la situația premisă că autorii reclamantei au fost proprietarii imobilului în litigiu, reclamanta și cealaltă moștenitoare a părinților, C. M. s-ar afla în stare de indiviziune.
În atare situație, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună și doar în urma unui partaj de proprietate se poate realiza o posesie utilă de natură să ducă dobândirea proprietății prin uzucapiune.Din sent. Civ nr.2625/2012 a Judecatoriei Barlad rezulta ca s-a dispus iesirea din indiviziune doar asupra suprafetei de 3 ha si 1200 mp teren pentru care se eliberase titlu de proprietate pe numele autorului P. V..
Posesia exercitată de către coindivizari are caracter echivoc neputând fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către un coindivizar. Echivocul este un viciu al posesiei, constând în dubiul asupra faptului dacă posesia este a unui posesor sau a altuia.
Deși starea de indiviziune este o formă a dreptului de proprietate aparținând mai multor titulari ai acestui drept, iar posesia este tot indiviză ca și dreptul a cărei expresie este ea, totuși art. 729 Vechiul Cod Civil, prevede că prescripția achizitivă este operantă prin efectul exercitării posesiei utile de către unul dintre coindivizari împotriva celorlalți.
Viciul echivocității posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv.
Pe lângă faptul că reclamanta nici nu a invocat în cererea de chemare în judecată o intervertire a posesiei dintr-o posesie comună într-o posesie exclusivă, din materialul probator nu rezultă că s-au săvârșirt unele acte de posesie exclusiva, cum ar fi edificarea unor construcții noi, înscrierea imobilului în rolul fiscal al unicului coindivizar.Recurenta, chiar daca a exercitat unele acte de posesie exclusiva,acestea nu se deruleaza de mult timp,mai ales ca autorii recurentei au decedat de scurt timp.
Așadar, posesia este considerată a fi echivocă atunci când actele săvârșite de posesor nu exprimă cu claritate un animus possidendi exclusiv chiar dacă actele de exercitare a posesiei există, putând prin ele însele să conducă la recunoașterea existenței unei posesii susceptibile de protecție a legii, datorită unor circumstanțe particulare, interpretarea acestor fapte devine susceptibilă și de alte explicații care exclud posesia.
Pentru aceste considerente, de fapt și de drept, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1846 cod civil și următoarele cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru imobilul teren in suprafata de 96 mp teren situat in .,jud.V..
În subsidiar,instanța constată că în condițiile în care reclamanta nu se află în posesia unui act de proprietate pentru imobilul casă și teren ce face obiectul cauzei de față prin care să facă dovada că autorii săi au fost titularii dreptului de proprietate pentru terenul in suptfata de 96 mp, precum și în situația în care s-a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii,reclamanta avea posibilitatea de a recurge la procedura specială prev. de legea 18/1991 care are caracter special,derogator de la dreptul comun pentru a beneficia de reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate,după caz,în funcție de condițiile pe care le îndeplinește.
Din actele depuse la dosar,dar și din concluziile raportului de expertiză topografică rezultă că reclamanta deține întreg terenul aferent imobilului construcție în suprafață de 96mp situat în .,jud.V. ,reclamanta ar putea fi considerată îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate în baza disp. acestei legi.
Dreptul real de folosință al reclamantei se convertește în drept de proprietate în urma procedurii speciale prev.de Lg.18/1991 și anume prin emiterea ordinului prefectului.
De fapt, acest titlu de proprietate are un efect recognitiv și constatator deoarece persoanele îndreptățite au beneficiat, în virtutea legii de constituirea dreptului de proprietate ope legis.
Trebuie menționat faptul că această ipoteză este valabilă pentru situația în care reclamanta nu poate face dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu,iar acest teren se află în proprietatea statului,respectiv a unității administrativ teritoriale.
Concluzionând, instanța constată că recurenta nu a făcut dovada posesiei în nume propriu, în termenul de uzucapiune prevăzut de lege pentru terenul in suprafata de 96 mp din .,jud. V., posesia exercitată fiind afectată de viciul echivocității iar, pe de altă parte, nu rezultă cu certitudine ce suprafață de teren au avut în proprietate sau au deținut, autorii sai,proprietate care s-a transmis mostenitorilor sai.
F. de cele aratate,instanta constata ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica,urmand ca recursul declarat sa fie respins ca nefondat.
In baza art.312 Cd.pr.civ.Tribunalul va mentine sent. civ. nr.1144/2013 a Judecatoriei Barlad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. G. împotriva sentinței civile nr. 1144/30.04.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,10 septembrie 2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./01.10.2013
Tehnored: R.A./07.10.2013
2 ex./07.10.2013
Judecătoria Bârlad: judecător G. E.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1032/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 935/2013. Tribunalul... → |
|---|
