Pretenţii. Decizia nr. 1031/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1031/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 44/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1031/R/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta - reclamantă . DISTRIBUȚIE S.A, cu sediul social în Iași, .-150, județul Iași și sediu procesual ales în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtul M. M., domiciliat în Huși, ..20, . împotriva sentinței civile nr. 199 din 27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; prin serviciul fax al instanței, la data de 04.09.2013, intimatul a depus precizări cu privire la excepția insuficientei timbrări a recursului; prin registratura instanței, la data de 09.09.2013, recurenta a depus la dosar dovada achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,7 lei însă nu a depus și timbre judiciare în valoare de 2,7 lei, iar la data de 10.09.2013, prin faxul instanței, a înaintat răspuns la excepția insuficientei timbrări a recursului; se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, la acest termen de judecată, instanța din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului având în vedere că deși citată pentru acest termen cu mențiunea de a depune la dosar o diferență de timbre judiciare în valoare de 2,7 lei, recurenta nu a depus dovada achitării acestora, înaintând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2,7 lei și nu a unor timbre judiciare de 2,7 lei.
În temeiul art. 150 cpc., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare pe excepția insuficientei timbrări, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 256 cpc, dându-se decizia de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 199 din 27.02.2013 a Judecătoriei Huși, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta . DISTRIBUȚIE S.A, în contradictoriu cu pârâtul M. M. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să achite către reclamantă suma de 3011,74 lei, reprezentând despăgubiri.
În baza art. 274 cod pr. civilă din 1865, a fost obligat pârâtul să achite către reclamantă suma de 254,94 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 06.07.2010, pârâtul M. M., ajutat de martorii M. R. și S. V., au săpat manual un șanț pe ..158, pentru o aducțiune de apă. Pentru a-și ușura munca, la un moment dat a adus un utilaj mecanic de săpat cu care a efectuat lucrările de săpătură din timpul executării săpăturii șanțului cu utilajul mecanic de săpat, a agățat un cablu electric subteran deteriorându-l și determinând sistarea alimentării cu energie electrică a consumatorilor din zonă. Acest aspect a rezultat din procesul-verbal de constatare a daunelor încheiat de reclamantă și semnat de pârât la data de 06.07.2010, în care s-a făcut descrierea evenimentului.
Chiar dacă imobilul pentru care efectua săpăturile respective nu-i aparținea pârâtului, ci numitei P. V. ce locuia la Piatra N., din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie coroborate cu depozițiile celor doi martori audiați la instanță a rezultat că de administrarea acestuia se ocupa pârâtul în baza înțelegerii cu proprietara.
Ca urmare a acestui fapt, reclamanta a fost nevoită să intervină și cu mijloace proprii să remedieze în cel mai scurt timp defecțiunile pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor afectați.
Pentru lucrările efectuate, s-a încheiat Devizul de calculație nr. 26/24.08.2010 și s-a emis factura nr._/30.08.2010 cu valoarea de 7583,95 lei.
Pârâtul a fost invitat la conciliere directă,conform prevederilor art.720 Cod proc. civilă, concilierea a avut loc la data de 07.12.2011 fiind finalizată prin procesul-verbal de conciliere directă în care pârâtul a menționat că refuză achitarea sumei deoarece e prea mare.
Situația juridică dedusă judecății era ivită anterior intrării în vigoare a noului cod civil (1 octombrie 2011), astfel că potrivit art.3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii 287/2009 privind codul civil: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
În genere, angajarea răspunderii civile pentru fapta proprie implică întrunirea condițiilor prev. de art.998 și art.999 cod civil din 1864, respectiv să existe o faptă ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției.
Potrivit art. 998 Cod civil din 1864 (aplicabil în speță) „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.” Dar, conform art.999 Cod civil „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
Așadar, răspunderea civilă delictuală presupune existența sau întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- prejudiciul;
- fapta ilicită;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Iar potrivit art.1073 cod civil din 1864 „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”
Coroborând aceste texte de lege cu actele dosarului, instanța a constatat că erau întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
În cauza de față, prejudiciul consta în deteriorarea cablului electric subteran ca urmare a faptului că pârâtul a săpat un șanț pentru aducțiunea de apă la un imobil, după care pentru a-l adânci a solicitat ajutorul unui utilaj ce era în zonă, determinând sistarea alimentării cu energie electrică a consumatorilor din zonă.
Prejudiciul este cert (fiind determinat pe baza înscrisurilor depuse la dosar), a fost reparat imediat de reclamantă, având în vedere natura defecțiunii și faptul că aceasta viza consumatorii de energie electrică din zona respectivă.
Din raportul de expertiză depus la dosar a rezultat că prin intervenția utilajului mecanic asupra instalației electrice aparținând reclamantei daunele au constatat în ruperea cablului tip A2XS(FL)2Y 12/20 KV 1x150mmp și sistarea alimentării cu energie electrică a consumatorilor din zonă din momentul producerii defecțiunii până la remedierea acesteia și repunerea instalațiilor sub tensiune.
Fapta ilicită, cauzatoare de prejudiciu, poate fi definită ca orice faptă prin care, încălcându-se o normă juridică, se cauzează o pagubă unui drept subiectiv civil sau unor interese aparținând altei persoane.
Fapta delictuală poate consta fie într-o acțiune, fie . sau inacțiune). Astfel, distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vătămarea corporală a unei persoane sau distrugerea unui bun, constituie fapte ilicite comisive.
Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a rezultat din coroborarea tuturor dovezilor administrate în dosar de ambele părți.
Astfel, în măsura în care pârâtul ar fi efectuat aceste lucrări cu aprobarea avizelor necesare s-ar fi evitat producerea faptei.
Neglijența și culpa pârâtului consta în aceea că înainte de efectuarea săpăturii respective trebuia să solicite de la furnizorii de servicii de apă, gaz, electricitate, etc. un aviz de amplasament, aviz care i-ar fi permis să cunoască dacă în zona în care dorește să sape șanțul, există cabluri subterane, la ce adâncime, în ce condiții poate efectua săpături în acel loc.
Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul sa fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, precum și elemente subiective, cum ar fi împrejurările în care a fost săvârșită fapta, instanța a reținut că pârâtul nu a invocat vreun caz exonerator de răspundere, astfel ca erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Raportat acestor considerente, instanța a reținut că în cauză erau întrunite toate cerințele legale impuse de dispozițiile art.998, art.999 Cod Civil din 1864 privind răspunderea civilă delictuală.
Cât privește prejudiciului, instanța a reținut că întinderea acestuia a fost stabilită corect pe baza raportului de expertiză.
Astfel, expertul a arătat în răspunsul la obiectivul nr.3 că lucrările sintetizate în răspunsul la obiectivul nr. 2 au fost absolut necesare, însă necesarul de materiale este exagerat. Astfel, în răspunsul al obiectivul nr.4, expertul a concluzionat că valoarea totală a reparațiilor se ridică la suma de 3011,74 lei.
În consecință, a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanta E ON M. Distribuție SA. în contradictoriu cu pârâtul M. M., conform dispozitivului sentinței.
În baza art.274 cod pr. civilă din 1865, a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 254,94 lei cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare taxă timbru și timbru judiciar proporțional cu suma stabilită ca despăgubire).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta E.ON M. Distribuție SA, invocând următoarele motive:
S—a arătat că intimatul-pârât a ignorat prevederile legale în materie și a preferat să sape la întâmplare fără a avea acel aviz de amplasament asumându-și astfel riscul deteriorării cablului electric, după cum s-a și întâmplat. La data evenimentului în prezența intimatului s-a încheiat un Proces verbal de constatare a daunelor, act semnat fără obiecțiuni de către acesta (pârât), act în care s-a consemnat faptele, autorul acestora și lucrările de remediere (estimativ) ce se impuneau pentru aducerea instalației la parametri inițiali.
Întrucât ruperea cablului a avut drept consecință întreruperea alimentării cu energie electrică în zonă, societatea EON M. Distribuție S.A. a trebuit să procedeze imediat la efectuarea lucrărilor de reparații pentru reluarea alimentării cu energie electrică a consumatorilor afectați. Aceste lucrări de reparații au presupus efectuarea unor lucrări de defectoscopie, săpături, manșoane, executarea a două manșoane la cablu (lucrarea fiind RA LES 20 KV PTM 13 - PTM 18 Huși). Pentru efectuarea acestor lucrări a fost întocmit Devizul de calculație nr. 26/24.08.2010 și s-a emis Factura nr._/30.08.2010, în valoare de 7.583,95 lei. Aceste documente au fost comunicate intimatului-pârât, fapt dovedit de societatea noastră în fața primei instanțe.
S-a mai arătat că răspunderea pentru producerea acestei pagube revine exclusiv intimatului, care a făcut săpături în zonă și nu a luat toate măsurile necesare pentru a evita afectarea cablurilor subterane din zonă, fapt ce a determinat avarierea bunului recurentei.
S-a invocat că prima instanță nu a respectat principiul reparației integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a intimatului și astfel nu a asigurat restabilirea situației anterioare a societății reclamante. Practic, urmare a acestei soluții, societatea EON M. Distribuție S.A. nu și-a recuperat toate cheltuielile făcute pentru repararea cablului de distribuție a energiei electrice rupt prin fapta intimatului-pârât, fapt ce contravine principiului statuat de dispozițiile Codului Civil.
Instanța de fond nu a ținut cont de documentele depuse la dosarul cauzei de societatea recurentă, prin care se făcea dovada contravalorii lucrărilor de reparație, deși ar fi trebuit să facă acest lucru, conform dispozițiilor procedurale, în condițiile în care expertiza tehnică este doar o probă în dosar, iar instanța nu este ținută de concluziile unei lucrări tehnice în pronunțarea unei soluții, ea având obligația să aibă în vedere întreg materialul probator în elucidarea unei cauze supuse atenției sale.
Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât prin obiecțiunile formulate s-au evidențiat greșelile din lucrarea expertului care a fost în eroare atât cu privire la tipul cablului (acesta fiind cu trei mantale, de tip NAHKBA 3x150 mmp și nu tip A2XS(FL)2Y 12/20 KV lxl50mmp, cum a consemnat expertul, și a fost înlocuit cu un cablu tip A2XS(FL)2Y 12/20 KV lxl50mmp), cât și cu privire la tipul operațiunilor de manșonare (care s-a făcut s-a făcut cu două manșoane de tranziție mixte 20 kV cu trei mantale și nu prin intermediul a două manșoane de legătură din fontă 1-15 KV tip ML 80, cum a apreciat expertul), precum și cu privire la durata lucrării și a cantității de cablul folosit (durata fiind de la ora 07,00 la 15,30, conform documentelor la care chiar expertul face referire, instalația fiind de tip buclat, iar distanța pe care acest cablu a fost înlocuit a fost de 9 metri și nu un metru cum a apreciat expertul).
A precizat că, practic costurile de remediere a defecțiunii produse în urma evenimentului din 06.06.2010, au fost conform centralizatoarelor de lucrări în baza cărora a fost întocmit devizul cu nr. 26/24.08.2010: .. Iași: costurile lucrării de săpătură și compactare 9,07 mc xl90 ron/mc= 1723,30 lei (fără TVA).Centrul de Mentenanță V., costuri: materiale (cablu, două manșoane, diluant, lavete)=2249,08 lei (fără TVA); manopera: 1821,63 lei (fără TVA); costuri transport și utilaje: 322,08 lei (fără TVA), totalul fiind de 4392,79 lei (fără TVA).
In drept, a invocat dispozițiile art. 299, art. 304, 304 indice 1 și urm. C. Pr.Civ..
Intimatul M. M., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii sentinței civile nr. 199/2013 din 27.02.2013, pronunțata de Judecătoria Huși, ca fiind temeinică si legală.
Totodată, a invocat excepția netimbrarii, solicitând să se anuleze recursul ca netimbrat.
Potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, acțiunile si cererile in justiție evaluabile in bani sunt supuse taxelor judiciare de timbru la valoare, iar cererile pentru exercitarea cailor de atac se timbrează cu 50% din valoarea inițiala.
De asemenea, părților le revine obligația de a achita si timbrul judiciar instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 32 din 18 august 1995, astfel cum a fost aprobata si modificata ulterior prin Legea nr. 106/1995 si Legea nr. 123/1997.
In principiu, taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar se plătesc anticipat.
Potrivit mențiunii făcute de recurenta-reclamanta In finalul memoriului sau, taxa de timbru nu a fost achitata odată cu promovarea caii de atac, susținându-se ca va fi achitata până la primul termen de judecată.
Pe fond, a arătat că în mod corect judecătoria a diminuat pretențiile recurentei-reclamante, punându-le in concordanta cu cele rezultate din lucrarea de specialitate.
Contrar celor evidențiate de recurenta-reclamanta, expertul desemnat in cauza a avut in vedere la efectuarea lucrării inclusiv înscrisurile depuse la dosar de către aceasta, dar si explicațiile furnizate (ce s-au coroborat cu depozițiile martorilor audiați), in contextul in care reprezentații primei, deși legal înștiințați, nu au participat la întocmirea raportului de expertiza.
Ceea ce rezulta in mod indubitabil din expertiza tehnica criticata, este faptul ca, lucrările sintetizate in răspunsul la obiectivul nr. 2 nu au fost absolut necesare, iar cantitățile de materiale si manopera specificate in documentele înfățișate de recurenta reclamanta erau exagerate. Prin urmare, valoarea reala totala a devizului in discuție este de 3.011,74 lei.
Mai mult decât atât, recurenta-reclamanta, pe lângă faptul ca nu si-a desemnat reprezentații pentru a participa la lucrările ce se impuneau, nu s-a prezentat nici in instanța pentru a-si susține obiecțiunile formulate, nefăcându-si de fapt nici un fel de apărări ulterioare depunerii expertizei, deși a solicitat termen in acest sens.
In drept, a invocat prevederile art. 115 -118 și art. 312 Cod procedură civilă.
Din oficiu, la termenul de judecată din data de 10.09.2013, instanța de control judiciar a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs având în vedere că deși citată cu mențiunea achitării unei diferențe de timbre judiciare în valoare de 2,7 lei, recurenta nu a depus dovada achitării acestora.
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul constată că este întemeiată, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
In cauză, s-a stabilit taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, conform dispozițiilor in vigoare la data înregistrării recursului – 24.04.2013, respectiv conform Legii nr. nr. 146/1997 și OG nr. 32/1995.
In temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru prevăzute în prezenta lege, iar potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 32/1995 se instituie timbrul judiciar care se aplică tuturor cererilor și acțiunilor de competența instanțelor judecătorești.
Recurenta din prezenta cauză datora pentru cererea de recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 283,02 lei și un timbru judiciar mobil în valoare de 3 lei, așa cum i s-a pus în vedere prin citație să achite, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații fiind anularea cererii, astfel cum prevede art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997.
Tribunalul reține că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru datorată, dar nu și-a îndeplinit obligația de a depune timbre mobile in valoare de 2,7 lei.
Având în vedere că, deși i s-a pus în vedere obligația pe care o are cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru datorată, recurenta nu a înțeles să se achite de aceasta, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța urmează să admită excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu.
In consecință, va proceda la anularea recursului declarat de recurenta EON Modova Distribuție S.A. împotriva sentinței civile nr. 199/27.02.2013, a Judecătoriei Huși, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu.
Anulează, ca insuficient netimbrat, recursul declarat de recurenta EON Modova Distribuție S.A. împotriva sentinței civile nr. 199/27.02.2013, a Judecătoriei Huși, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 septembrie 2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: I.E.R. -30.09.2013
2ex.
Judecătoria Huși: judecător A. I. – C..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul VASLUI | Reziliere contract. Decizia nr. 1032/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
