Pretenţii. Decizia nr. 831/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 670/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 831/R/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. R. I.
Judecător C.-S. A.
Grefier R. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta - reclamantă C. E. M. cu domiciliul procesual ales la C. A. A. A. din Iași, Splaiul Bahlui, nr. 24, ., Parter, jud. Iași, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. S. E. în calitate de notar public la Biroul Notarilor Publici Asociați „C.”, cu domiciliul în V., .. 274, ., împotriva sentinței civile nr. 4099/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, la solicitarea apărătorului recurentei pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 04 iunie 2013, dându-se decizia de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4099 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea formulată de reclamanta C. E.-M. în contradictoriu cu pârâta C. S.-E. notar public la Biroul Notarilor Publici Asociați „C.”. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă C. S.-E. notar public – Biroul Notarilor Publici – C. S.-E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. E.-M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cerere de chemare în judecată formulată, reclamanta C. E.-M. a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei C. S.-E. - notar public la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată, ca urmare a vătămării intereselor sale legitime și a prejudicierii morale prin perfectarea în mod defectuos și ilegal a unui contract de vânzare-cumpărare a bunului imobil – apartament bun comun, prin îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu.
A învederat reclamanta că prin atitudinea neprofesionistă, pârâta, în calitate de notar public, a determinat promovarea a numeroase litigii civile și penale ce i-au afectat onoarea, demnitatea, reputația, a adus atingere valorilor ce definesc personalitatea umană.
Prin cerere reconvențională pârâta-reconvenientă C. S.-E. a solicitat acordarea de daune morale ca urmare a perturbării activității sale ca notar public, calomnieri și afectării demnității prin acțiunile și plângerile promovate de reclamantă împotriva sa.
Instanța a reținut că potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui ce face o afirmație în fața instanței de judecată, deoarece acesta trebuie să o dovedească.
Problema prezenta importanță întrucât într-un proces în care nu s-ar putea administra probe, ar pierde acela căruia îi incumbă sarcina probei.
Procesul civil fiind pornit de reclamanta C. E.-M., prin introducerea cererii de chemare în judecată și prin cererea reconvențională de pârâta C. S.-E., era firesc ca fiecare parte să-și dovedească pretenția pe care a supus-o judecății, ca atare sarcina probei le revenea.
Arată reconvenienta că s-a folosit în susținerea acțiunii sale de înscrisuri, ca atare nu a fost posibilă o verificare a situației de fapt pe baza altor dovezi.
Principiul rolului activ al judecătorului (principiu consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă) presupunea doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții - în speță pârâtei-reconvenientei și să solicite administrarea de probe din care să reiasă pretențiile sale.
Instanța, din oficiu, nu putea ordona dovezi, câtă vreme pârâta-reconvenientă avea mijloace procesuale pentru a determina administrarea probelor pe care le dorea, iar pe de altă parte rolul activ al instanței, prevăzut în art. 129 Cod procedură civilă, nu putea constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.
Daunele morale reprezintă atingerea adusă existenței fizice a persoanei sau onoarei, demnității, prestigiului profesional, și pentru acordarea de despăgubiri este necesară proba acestora.
Partea ce solicită acordarea daunelor morale, este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă.
Cum în cauză, în cererea reconvențională, elementele răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanța a respins cererea pârâtei C. S.-E..
Ca aspecte de drept, pe cererea introductivă promovată de reclamanta C. E.-M., instanța a reținut următoarele:
Răspunderea civilă pentru daune ce era incidentă în cauză, s-a conturat pe tărâm delictual, dispozițiile legale pentru admisibilitatea reparării bănești a daunelor fiind cele ale art. 998 cod civil (text în vigoare la momentul la care reclamanta se raportează - înstrăinarea bunului imobil comun) în temeiul cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, întregite cu acela ale art. 999 Cod civil, conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Cum aceste texte legale nu făceau distincție după cum prejudiciul era patrimonial sau nepatrimonial, înseamna că ambele era susceptibile de a fi reparate pe cale bănească, în aplicarea principiului. - „unde legea nu distinge, nici interpretul nu este chemat a o face - „.
Din dispozițiile legale menționate a rezultat că în angajarea răspunderii civile delictuale se cereau a fi întrunite cumulativ unele condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Nu a reieșit din datele cauzei că pârâta, prin activitățile sale în calitate de notar public a determinat afectarea demnității reclamantei, prestigiului, onoarei.
În ceea ce privește existența prejudiciului moral și material și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta pârâtei, în teoria răspunderii civile delictuale a fost unanim admis că sarcina probei - îndeplinirii condițiilor răspunderii pentru fapta proprie revine reclamantului - victimă (potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil), și utilizând un raționament ce nu este singular în practica judecătorească, instanța apreciază că nu se poate institui o prezumție conform căreia cel a cărui onoare și demnitate au fost lezate, a suferit un prejudiciu moral, fără a exista un suport probator convingător.
Reclamantului nu i se putea oferi situația favorabilă - ipoteză atipică în regimul general al răspunderii civile - în care doar proba unei faptei ilicite este suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate.
Este real că prejudiciul moral ce constă în atingerea onoarei, demnității reputației oricărei persoane nu se obiectivează în elemente materiale, dar trebuie probată lezarea demnității umane, deteriorarea percepției celorlalți asupra persoanei lezată, cu consecințe privind statutul său social, familial.
Trebuia demonstrată în cauză și o vinovăție a autorului, ca element subiectiv principal al responsabilității persoanei ce a săvârșit fapta, existența unii factor intelectiv și anume caracterul antisocial al faptei pârâte, și a unui factor volitiv – intenția pârâtei ca urmările faptei să se producă.
Trebuia dovedită existența unui prejudiciu moral, suferit prin impactul negativ al litigiilor purtate cauzate exclusiv, de către pârâtă, și nu de terțe persoane, asupra vieții sociale sau personale ale reclamantei.
Era necesar o probare a măsurii valorilor lezate, a măsurii în care a fost afectată situația profesională, socială, familială a reclamantei.
S-a procedat, în cauză, la administrarea probatoriului testimonial, în aprecierea acestor dovezi (declarații de martori) existând anumite particularități, fiind necesară rezolvarea a două probleme: în primul rând dacă martorul este sincer, iar apoi presupunând că martorul este de bună-credință, dacă declarația lui corespunde realității.
Era real că în depozițiile lor martorele Oțeleanu Anișoara sau S. V. au subliniat faptul că reclamanta a fost afectată fizic, psihic de litigiile purtate în justiție, dar în aceeași măsură aduceau în discuție faptul că nu au existat probleme cu angajatorul, și-a continuat activitatea didactică, nu a fost marginalizată, nu a existat o atitudine ostilă a comunității.
Din aceleași depoziții, s-a reținut faptul că problemele reclamantei au apărut odată cu debutul procesului de divorț și partaj.
Ca atare, cauza afectării unor drepturi personale nepatrimoniale nu era limitată la modalitatea în care a fost instrumentat actul notarial.
De altfel, prin sentința penală nr. 738/10.06.2009 R. I. a fost condamnat pentru infracțiunea de fals în declarații, iar pentru pârâtă s-a dispus neînceperea urmării penale sub aspectul săvârșirii de „neglijență în serviciu” prevăzută de art. 249 Cod penal ( rezoluția dată în dosarul 376/P/2009 menținută prin sentința penală nr. 78/2010 și Decizia penală nr. 3403/30.09.2010 a Î.C.C.J.) și pentru infracțiunea de „abuz în serviciu” prevăzută de art. 246 Cod penal (rezoluție dată în dosarul nr. 399/2007 – menținută prin sentința penală nr. 70/2007 și Decizia penală nr. 1370/2007 a ÎCCJ).
Ca atare, raportat considerentelor instanța a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta C. E. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt descrisa in acțiunea promovata nu este coroborata in expunerea motivelor sentinței cu nici una din probele administrate. Nu se precizează care se considera a fi fapta ilicita savirsita de pirita, daca actele sale premergătoare întocmirii contractului autentic de vinzare-cumparare sint conforme cu prevederile legale, daca aceasta si-a respectat atribuțiile de serviciu. Prin acțiunile sale, atit civile, cit si penale, reclamanta a incercat sa atragă atenția instituțiilor abilitate asupra corectitudinii cu care notarii isi desfășoară activitatea. Dar intotdeauna, s-au făcut aprecieri cu deosebire teoretice, fara a se pronunța asupra faptelor piritei.
Arată că potrivit Legii notarilor publici si a activității notariale nr. 36/1995, notarii publici au obligația sa verifice ca actele pe care le instrumentează sa nu cuprindă clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lămuriri pârtilor asupra conținutului acestor acte spre a se convinge ca le-au inteles sensul si le-au acceptat efectele, in scopul prevenirii litigiilor. Același act normativ reglementează răspunderea civila a notarului public, stabilind ca aceasta poate fi angajata, in condițiile legii civile, pentru incalcarea obligațiilor sale profesionale, atunci cind acesta a cauzat un prejudiciu; in cazul in care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza intocmirea lui. Procedura autentificării înscrisurilor este reglementata de același act normativ.
Pirita C. S., in calitate de notar public, a redactat si autentificat un contract ilegal si imoral. In chiar cuprinsul sau face vorbire de certificatul fiscal 2116 emis la data de 1 august 2006 de Primăria comunei Bacesti, in care se notează ca asupra apartamentului poarta un drept de proprietate . E. M.. Cu rea-credinta a dat la o parte acest document oficial, netăgăduit si s-a încheiat actul de vinzare in prejudicierea intereselor reclamantei. Din cuprinsul dosarului este de netăgăduit ca piritei i s-au prezentat documente care atesta ca au fost doi proprietari. Incălcarea obligațiilor sale profesionale reprezintă fapta ilicita savirsita de notar. Prin fapta sa a creat un prejudiciu reclamantei, legătura de cauzalitate fiind evident insusi contractul perfectat.
Prin acceptul dat de notar la perfectarea acestui contract s-au declanșat un intreg sir de litigii civile si penale, care au supus reclamanta la cheltuieli si la tergiversarea situației sale locative.
Pirita si-a indeplinit in mod defectuos obligațiile sale de serviciu si prin aceasta a cauzat o paguba importanta patrimoniului lui C. E. M. si o vătămare a intereselor sale legale. Notarul public nu a făcut demersurile obligatorii pentru obținerea extrasului de informare si extrasului de autentificare. Practica notariala a statuat ca asemenea solicitări se fac obligatoriu la autentificarea unor contracte de vânzare-cumparare.
Notarul C. S., daca ar fi manifestat si cel mai mic profesionalism si conștiinciozitate, ar fi studiat cu atenție toate actele care au stat la baza încheierii si redactării contractului de vinzare si ar fi observat ca sint inadvertențe in ceea ce privește calitatea de unic proprietar al numitului Rezmerita I., calitate pe care acesta a sustinut-o.
Răspunderea notarului public este in strinsa legătura cu modalitatea de instrumentare a actului notarial. Cauza afectării drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantei este tocmai aceasta activitate necorespunzatoare a piritei. Nu are nici o importanta aici ca reclamanta a avut si o cauza de divorț, iar mai apoi una de partaj. Problemele reclamantei s-au aprofundat si agravat o data cu debutul unor noi cauze, prin care a încercat si a si reușit sa-si redobindeasca imobilul vindut ilegal cu concursul piritei.
Reclamanta se bucura de un prestigiu deosebit, fiind cadru didactic in mica comunitate a comunei Bacesti. Datorita proceselor generate de contractul autentificat de pirita, si-a complicat si depreciat starea de sănătate, a fost in concediu medical o perioada mai lunga de timp, mai mult a plecat in străinătate pentru a nu se mai supune oprobriului public.
Declarațiile martorelor dovedesc fara putința de tăgada ca reclamanta a fost afectata fizic si psihic de litigiile purtate in justiție, litigii determinate tocmai de actul piritei notare, prejudiciul moral fiind astfel dovedi
Prin intampinare, intimata C. S. a solicitat instanței să respingă recursul depus de reclamanta C. E. M. și a solicitat instanței să mențină această hotărâre.
Prima instanță a reținut și motivat în mod corect că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale - existența unui prejudiciu, existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției.
De asemenea, prima instanță a apreciat în mod corect că înscrisurile și depozițiile martorilor din care s-a reținut că „problemele recurentei au început odată cu procesul de divorț și partaj " nu sunt suficiente pentru dovedirea existenței unui prejudiciu moral, în condițiile în care, tot din declarațiile martorilor, s-a reținut că recurenta „nu a avut probleme în relația cu angajatorul, și-a continuat activitatea didactică, nu a fost marginalizată, nu a existat o atitudine ostilă a comunității. " Recurenta nu a putut proba „lezarea demnității umane, deteriorarea percepției celorlalți asupra persoanei sale, cu consecințe privind statutul său social, familial".
Precizează că prin sentința civilă nr. 729 din_ a Judecătoriei V., irevocabilă, reclamanta-recurentă a fost repusă în drepturi cât privește cota sa indiviză din dreptul de proprietate asupra imobilului prin admiterea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 442 din_, capătul de cerere privind nulitatea absolută fiind considerat de Instanță neîntemeiat.
Prin sentința penală nr. 738/10.06.2009 fostul soț al recurentei a fost condamnat pentru infracțiunea de fals în declarații.
Ca urmare a săvârșirii faptei penale sus-menționate de către fostul soț al recurentei, s-au formulat împotriva ei, succesiv, mai multe plângeri, soluționate astfel:
1.plângere adresată de către C. E. M. Parchetului de pe lingă Judecătoria V. pentru infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.289, 291 și 246 cod penal, soluționată cu rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de_ în dosarul 317/P/2007;
2.împotriva rezoluției nr.399/II/2 din_ a prim procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria V., C. E. M. a făcut plângere la Judecătoria V., soluționată cu sentința penală nr. 70 din_ a Curții de Apel lași - Secția Penală (după declinarea competenței Judecătoriei V.), în dosarul nr._, menținută prin respingerea recursului de către Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr.1370 din_ ;
3.plângere adresată de către C. E. M. Parchetului de pe lângă Judecătoria V., cu declinarea competenței acestuia către P. de pe lângă Curtea de Apel lași, pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.254 cod penal, soluționată cu ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale nr.l73/P/24-07-2007;
4.plângere adresată de către R. I. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru infracțiunea de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.289 și 246 cod penal soluționată cu rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de_ în dosarul nr. l/P/2009 (plângere în care numitul a susținut că "notarul a încheiat fraudulos contractul de vânzare-cumpărare, fără ca el să fie prezent în fața notarului și fără ca el să semneze contractul respectiv....", susținere contrazisă de expertiza grafologică);
5.plângere adresată de către C. E. M. Parchetului de pe Ungă Curtea de Apel Iași pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.l cod penal, soluționată cu rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de_ în dosarul nr.376/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Solicita instanței să respingă ca netemeinic recursul reclamantei și să mențină sentința civilă nr.4099 din_ a Judecătoriei V..
Din actele si lucrarile dosarului, instanta de control judiciar retine urmatoarele:
Recurenta C. E. M. a formulat recurs impotriva sentintei civile nr. 4099/06-12-2012 pronuntata de Judecatoria V., apreciind ca exista cauzalitate intre incalcarea obligatiilor profesionale de catre intimata C. S. E. si prejudiciile suferite.
In primul rand, pentru a putea fi angajata raspunderea civila delictuala trebuie sa existe o fapta ilicita. Se retine ca prin rezolutia procurorului din 14-12-2009 data in dosarul nr. 376/P/2009 al parchetului de pe langa Curtea de Apel Iasi s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de notarul public C. S. E., sub aspectul savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 alin. 1 Cp.
S-a precizat in respectiva rezolutie ca nu poata fi pusa in miscare actiunea penala impotriva intimatei C. S. E., intrucat nu se poate stabili vinovatia sa. In fapt, C. S. E., in calitate de notar public a autentificat sub nr. 442/07-08-2006 contractul de vanzare – cumparare incheiat intre Rezmerita I., in calitate de vanzator, si T. I., in calitate de comparator, avand ca obiect apartamentul situat in ., jud. V..
Ulterior, s-a constatat nulitatea relativa a acestui contract, prin sentinta civila nr. 729/02-03-2009 pronuntata de Judecatoria V., constatandu-se ca apartamentul a fost dobandit de Rezmerita I. si C. E. M. in timpul casatoriei, precum si faptul ca recurenta nu si-a exprimat consimtamantul cu privire la incheierea acestui act juridic.
Prin sentinta penala nr. 738/10-06-2009 pronuntata de Judecatoria V. a fost condamnat Rezmerita I. pentru infractiunea de fals in declaratii – art. 292 Cp. S-a retinut ca Rezmerita I. a declarat in fata notarului public C. S. E. ca la data cumpararii imobilului nu era casatorit.
Rezulta ca nu se poate aprecia ca intimata C. S. E. a savarsit o fapta ilicita in indeplinirea sarcinilor de serviciu.
De asemenea, nu s-a demonstrat existenta unui prejudiciu adus de C. S. E., ca urmare a autentificarii contractului de vanzare – cumparare. Presupusa afectare a sanatatii recurentei ca efect al activitatii necorespunzatoare a intimatei nu poate fi retinuta, in conditiile in care C. E. M. a fost parte si in procese de divort si partaj. S-a probat ca actul de vanzare – cumparare a fost autentificat ca urmare a declaratiei lui Rezmerita I., incalcarea sarcinilor de serviciu de catre C. S. E. neputand fi dovedita.
D. urmare, in cauza nu sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale, motiv pentru care, in temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., instanta de control judiciar va respinge recursul formulat de recurenta C. E. M. impotriva sentintei civile nr. 4099/06-12-2012 pronuntata de Judecatoria V., pe care o va mentine.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. E. M. împotriva sentinței civile nr. 4099/06-12-2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4 iunie 2013.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. R. I. | Pentru Judecător, C.-S. A. - transferatla Tribunalul C. - Președinte S. D. E. |
Grefier, R. A. |
Red/ Tehnored: A.C.-S./18.06.2013
2 ex./19.06.2013
Judecătoria V.: judecător G. M..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul... → |
|---|
