Plângere contravenţională. Decizia nr. 257/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1740/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.257/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: L.-M. B.
Grefier: PANSELUȚA B.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare, apelul civil declarat de organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., ..1, județul V., împotriva Sentinței civile nr. 1509 din 19.06.2013 a Judecătoriei Bârlad, pronunțată în dosarul civil nr._, privind pe petentul A. C..
Obiectul cauzei: plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile: organul constatator Inspectoratul de Poliție al județului V. și petentul intimat A. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost declarat în termen, fiind motivat în scris; se solicită judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere lipsa la termen a părților legal citate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră pe deplin lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1509 din 19.06.2013, Judecătoria Bârlad a admis plângerea formulată de petentul A. C., CNP:_, cu domiciliul în Bârlad, ..7, . împotriva procesului verbal de contravenție ..P.nr._ din 15.03.2013, încheiat de Poliția Bârlad, județul V..
A anulat procesul-verbal de contravenție în întregime cu amenda și măsura complementară dispusă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Bârlad a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ..P.nr._ din 15.03.2013, încheiat de Poliția Bârlad, județul V. s-a reținut că în ziua de 15.03.2013, ora 8, în localitatea Bârlad, . condus autoturismul marca “Renault ”, cu nr. de înmatriculare 247CKB59, pe sensul opus de mers și a oprit pe contrasens, abaterea a fost filmată
Fapta a fost calificată în conținutul contravenției prev. de art.101 alin.3, lit. d din OUG 195/2002 și sancționată cu 450 lei amendă și reținerea permisului de conducere pe o durat de 60 zile.
Instanța a reținut că, deși în conținutul procesului verbal organul constatator a făcut mențiunea că abaterea a fost înregistrată, nu au fost depuse dovezi în acest sens fotografii efectuate de pe înregistrarea video.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, la data întocmirii acestuia cu mențiunea că la acel moment nu poate formula obiecțiuni. Plângerea a fost depusă de petent la Judecătoria Bârlad la data de 27.03.2013 cu respectarea termenului de 15 zile prev. de art. 31 din O.G.2/2001.
În temeiul art. 101 alin.3, lit.d (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice; d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Instanța a reținut că organul constatator nu a dovedit săvârșirea contravenției de către petent. Raportul de serviciu este întocmit de agentul constatator ulterior presupusei fapte contravenționale și dovedește doar modul de folosire de către agentul constatator a timpului său de lucru în ziua respectivă; nu dovedește situațiile de fapt reținute. Nu există înregistrarea video despre care s-a făcut mențiunea în conținutul procesului verbal de contravenție.
În ceea ce privește condițiile de fond și formă ale procesului verbal instanța a apreciat că organul constatator a respectat disp.art.16-19 din O.G 2/2001. Susținerea petentului că în înștiințarea de plată nu s-a trecut codul numeric personal nu atrage nulitatea procesului verbal de contravenție. Dispozițiile înscrise înart.16 pct. 7 și 17 din O.G 2/2001 precizează clar care sunt elementele din conținutul procesului verbal sancționate cu nulitate.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite elementele răspunderii contravenționale înscrise în art.1-5 din O.G 2/2001 iar plângerea petentului este întemeiată, admițând-o.
S-a constatat că petentul nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului V., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru reținerea unei stări de fapt greșite.
Astfel, în esență, recurentul a susținut faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece prezumția relativă de temeinicie si veridicitate a celor constatate de polițist nu a fost răsturnată de petent întrucât acesta nu a dovedit cu nici un mijloc de proba afirmațiile sale.
S-a arătat că din mențiunile procesul verbal de constatare și sancționare contravențională coroborate chiar cu recunoașterea expresă a petentului din cuprinsul plângerii contravenționale rezultă faptul că, în ziua de 15.03.2013, ora 8, în localitatea Bârlad, . condus autoturismul marca “Renault ”, cu nr. de înmatriculare 247CKB59, pe sensul opus de mers.
Apelantul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În apel, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
Analizînd actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din OG nr.2/2001, tribunalul constată că apelul declarat în cauză este întemeiat, sentința recurată fiind neîntemeiată.
Astfel, arată instanța de apel faptul că, în mod greșit, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul A. C., în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului intimat sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de apel constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Intimatul A. C., care în cuprinsul plângerii contravenționale a recunoscut în mod expres faptul că, la data de 15.03.2013, ora 8, în localitatea Bârlad, . autoturismul marca “Renault ”, cu nr. de înmatriculare 247CKB59, pe sensul opus de mers, dar a susținut că a făcut acest lucru deoarece pe sensul său de mers erau parcate, respectiv staționate, paralel, un număr de 2(două) autoturisme, nu a administrat probe care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, prin procesul verbal de contravenție contestat intimatul A. C. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 450 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.101 alin.3, lit. d) din OUG 195/2002, constând în aceea că, la data de la data de 15.03.2013, ora 8, în localitatea Bârlad, . autoturismul marca “Renault ”, cu nr. de înmatriculare 247CKB59, pe sensul opus de mers,
Din coroborarea mențiunilor procesului verbal de constatare si sancționare contravențională cu recunoașterea de către petent a faptei contravenționale în materialitatea sa, având în vedere și mențiunile cuprinse în raportul întocmit de către agentul constatator, rezultă dincolo de orice dubiu faptul că, la data de 15.03.2013, ora 8, în localitatea Bârlad, . autoturismul marca “Renault ”, cu nr. de înmatriculare 247CKB59, pe sensul opus de mers.
Deși intimatul-petent a susținut faptul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale contravenției mai sus arătate sub aspectul laturii subiective deoarece ar fi fost nevoit să circule pe sensul opus deoarece pe sensul său de deplasare erau parcate, respectiv staționate, paralel, un număr de 2(două) autoturisme, petentul nu a propus nici o probă în dovedirea acestei împrejurări.
În atare condiții, chiar dacă nu a fost depusă nici o înregistrare video, tribunalul arată faptul că din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat vinovăția petentului intimat.
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod greșit, instanța de fond a admis plângerea formulată de către petentul A. C..
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că, în temeiul prevederilor art.480al.2 C., Tribunalul va admite apelul, va modifica în tot sentința recurată, și, pe fond, va respinge plângerea formulată de petentul A. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.03.2013 de I.P.J. V. –Poliția Bârlad, pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. împotriva Sentinței civile nr.1509 din 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petentul A. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.03.2013 de I.P.J. V. –Poliția Bârlad, pe care îl menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, PANSELUȚA B. |
Red-L.M.B.
Tehnored.-P.B.
Ex.2/12.11.2013
Judecătoria Bârlad – Jud. Rădița I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 312/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 831/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
