Plângere contravenţională. Decizia nr. 256/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1796/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.256/A
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Judecător: L.-M. B.
Grefier: PANSELUȚA B.
Pe rol, la ordine, se află spre soluționare apelul civil declarat de petentul D. N. A., domiciliat în ., județul V., împotriva Sentinței civile nr. 1390 din 05.06.2013 a Judecătoriei Bârlad, pronunțată în dosarul civil nr._ .
Obiectul cauzei: plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile: petentul apelant D. N. A. și organul constatator intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită; apelul a fost formulat în termen, fiind motivat în scris; cauza se află la primul termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere lipsa la termen a părților legal citate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră pe deplin lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1390 din 05 iunie 2013, Judecătoria Bârlad a respins plângerea contravențională formulată de petentul D. N. A. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 30 martie 2013 de I.P.J. V. prin care i s-a aplicat amenda de 675 lei, 9 puncte și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prev. de art.102 alin.3 lit. a din O.U.G.nr.195/2002, proces-verbal pe care l-a menținut.
A obligat petentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Bârlad a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30 martie 2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul D. N. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 675 lei și cu măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 102 alin 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către organul constatator că la data de 3 februarie 2013 „a condus auto marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . având o îmbibație alcoolică de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat”
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Instanța a mai reținut, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, raportat la situația de fapt reținută de agentul constatator.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit a) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: - conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune;
Sub aspectul imputabilității faptei, analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs. Slovacia, A. vs. România), s-a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, a apreciat că, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident este ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal, s-a reținut că, în genere, fiind întocmit de un organ al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens s-a avut în vedere că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Jonosevic c. Suedia par. 101).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada contrară situației de fapt reținute deși a avut posibilitatea, iar intimatul prin materialul probatoriu a înlăturat prezumția de nevinovăție a petentului.
Astfel, din bonul eliberat de aparatul alcooltest marca DRAGER, a cărui calibrare expira la data de 29 aprilie 2013, depus la dosarul cauzei, rezultă că petentul în momentul controlului se afla sub influența băuturilor alcoolice, cu o concentrație a alcoolului în aerul expirat de 0,27 mg./l.
S-a mai reținut că petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea: ,,nu doresc recoltarea de probe biologice”.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat plângerea ca fiind neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins-o cu menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.
Ca o consecință a respingerii plângerii, petentul a fost obligat, în baza art.36 alin.2 din O.G.nr.2/2001, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul D. N. A., fără a-l motiva în scris.
A arătat petentul că înțelege să invoce dispozițiile Noului Cod de procedură civilă și să se folosească de proba cu acte, nedepunând noi acte în apel.
Analizând sentința civilă apelată, conform art. 476 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul constată, în primul rând, că fapta a fost suficient descrisă - „în data de 30.03.2013, ora 8.43, a condus autoturismul marca DACIA cu număr de înmatriculare_ pe . Bârlad având o îmbibație alcoolică de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat”.
În al doilea rând, acesteia i s-a dat o corectă încadrare juridică, fiind indicate atât prevederea legală încălcată (art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată), cât și cea care reglementează sancțiunile contravenționale (art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Tribunalul constată, de altfel, că recurentul nici nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, arătând și că nu dorește recoltarea de probe biologice, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură.
Mai mult decât atât, a fost depus bonul alcooltest din data de 30.03.2013, din care reiese existența unei îmbibații alcoolice de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat, precum și faptul că data de expirare a calibrării este 29.04.2013 (fila 12 dosar instanța de fond).
Se mai regăsesc mențiuni privind faptul că testul este valabil (OK), timpul de suflare în aparat (8,8 secunde), volumul de aer expirat (1.200 L), numărul testului _.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, urmează a fi respins apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de D. N. A. împotriva Sentinței civile nr.1390 din 05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, PANSELUȚA B. |
Red.-A.C.
Tehnored.-P.B.
Ex. 2/06.11.2013
Judecătoria Bârlad – Jud. D. J.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 261/2013. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 312/2013.... → |
|---|
