Plângere contravenţională. Decizia nr. 537/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 4761/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 537/R/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul S. F. C., domiciliat în V., .. 160, ., jud.V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județan V., cu sediul în V., ..1, jud.V., împotriva sentinței civile nr. 401 din 29.01.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul S. F. C., av. Șenchiu M. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul IPJ.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, nemotivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Av.Șenchiu M. depune motivele de recurs în 2 ex.și lasă la aprecierea instanței asupra comunicării acestora.
Instanța apreciază că fiind aceleași apărări, ca și cele formulate prin plângere consideră că nu se impune a fi comunicate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în susținerea recursului.
Av.Șenchiu M. având cuvântul arată că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 401 din 29.01.2013 pronunțată de Judecătoria V. prin care s-a respins plângerea contravențională a petentului.
In susținerea acestor motivele arată că trebuie să se pornească de la încheierea de ședință din data de 22.01.2013 în care se observa că instanța de fond a respins toate categoriile de probe solicitate de petent prin apărător, atât proba cu înregistrarea video cât și proba testimonială precum și proba cu înscrisuri, considerând că se poate lămuri doar din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
Apreciază că din planșele fotografice nu se poate nici măcar identifica nr. de înmatriculare al autoturismului pentru a vedea care a fost situația de fapt.
De aceea în aceeași încheiere de ședință a arătat faptul că martorul pe care dorea să-l audieze cunoștea situația de fapt cu privire la susținerile din cuprinsul plângerii.
In aceste condiții,apreciază că s-a produs o încălcare gravă a garanțiilor procesuale oferite de CEDO.
In speță, consideră că a fost o procedură inechitabilă și de asemenea, garanțiile oferite de către legiuitorul intern, respectiv dreptul la apărare al petentului nu a fost respectat.
In condițiile în care, instanța prin hotărâre reține faptul că există ceva de contracarat cu privire la procesul verbal de contravenție și în baza art. 1169 Cod.civ. nu îi dă dreptul petentului posibilitatea de a răsturna prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal de autoritate publică, a autorității administrative, în speță IPJ.V., consideră că au fost încălcate flagrant drepturile petentului, din păcate în mod frecvent în acest complet care a judecat acest dosar.
In aceste condiții în baza art. 312 C.p.p. al.3 solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii și trimiterea spre rejudecare, cu notă de trimitere din partea instanței de control în sensul de a explica instanței de fond cum să procedeze în faza de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.401 din 29.01.2013 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. F.-C., domiciliat în V., .. 160, ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., jud. V. împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.07.2012.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ din 18.07.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean V., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum 280 lei, pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 pct. b din OUG nr. 195/2002 republicată. Totodată, i s-a aplicat pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce timp de 30 de zile. S-a reținut în sarcina petentului că la data de 18.07.2012, aflat la volanul autoturismului macra Tico, cu nr. de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere a unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni aflată în fața farmaciei T. din municipiul V..
În drept, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
b)neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”
Respectând dispozițiile art.34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului. De altfel, petentul nu formulează nicio critică sub acest aspect asupra procesului verbal.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptei o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal . nr._ din 18.07.2012. Din planșele foto depuse la dosarul cauzei reiese că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii. Pietonul se afla deja pe trecere în momentul în care autoturismul petentului s-a apropiat de marcajul pietonal. Așadar, nu poate fi reținută susținerea petentului că pietonul nu avea intenția de a traversa mai ales că, după trecerea petentului, pietonul și-a continuat deplasarea spre cealaltă parte a străzii. Neacordarea priorității acestui pieton a condus la încheierea procesului verbal de contravenție.
In ceea ce privește suspendarea dreptului de a conduce instanța a reținut că aceasta este o sancțiune complementară a amenzii, potrivit art. 100 alin. 3 din OG nr. 195/2002 în timp ce reținerea permisului de conducere este doar o măsură tehnico-administrativă îndeplinită de polițiștii rutieri în vederea aplicării efective a sancțiunii contravenționale. Cele două nu pot fi confundate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal recurentul S. F. C., criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, în esență, s-a susținut faptul că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond, apreciind că cu excepția planșelor fotografice depuse de către agentul constatator, nu se mai impune administrarea unui alt probatoriu, încălcând dreptul la apărare al petentului, a respins cererea sa privind încuviințarea probei cu înregistrarea video, proba testimonială constând în audierea unui martor și proba cu înscrisuri, probe care, în opinia sa, erau pertinente concludente și utile soluționării cauzei.
A susținut recurentul că prin modul in care a procedat, instanța de fond a refuzat administrarea tuturor categoriilor de probe solicitate de către petent, chiar daca acestea urmăreau sa probeze susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale.
Ori, in condițiile în care petentul a susținut altceva decât intimata, instanța in baza art. 1169 Cod civil, trebuia să admită probatoriul solicitat pentru ca petentul sa aiba posibilitatea de a face dovada susținerilor sale. Instanța de fond a ales sa refuze petentului dreptul de a-si dovedi nevinovăția si de a încerca sa răstoarne prezumția relativa de legalitate si temeinicie al actului de autoritate publica.
În concluzie, a arătat petentul faptul că instanța de fond a respins toate cererile prin care el a înțeles sa-si dovedească nevinovăția refuzând in mod nejustificat administrarea probei cu înscrisuri si proba testimoniala.
Prin acest mod de a proceda, instanța de fond a adoptat o poziție care a condus la inechitate sau arbitrar, procedura litigioasa, luata in ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, cu referire la practica jurisprudentiala a Curții Europene a Drepturilor Omului, prezentând un evident caracter inechitabil.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Dombo Beheer vs. Olanda) a statuat ca principiul "egalității armelor" in sensul unui "proces echitabil", garantat pârtilor prin Convenție, se aplica atât in cauze civile cat si in cauze penale.
Singura modalitate in care instanțele naționale dau eficienta unei proceduri echitabile si, în consecința, acorda importanta dreptului la apărare, este acela in care permit pârtilor administrarea probatoriului solicitat, fiind de datoria acestor instanțe sa aprecieze ulterior care este soluția justa prin coroborarea întregului probatoriu administrat, dându-se astfel eficienta garanțiilor oferite de către art. 6 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Cetățenești, precum si garanțiilor procesuale oferite de legislația interna a fiecărui stat semnatar al Convenției (cum ar fi spre exemplu respectarea dreptului la apărare).
A arătat recurentul faptul că atâta timp cat instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii (pagina a doua, primul alineat) faptul ca petentul a susținut contrariul celor arătate de către agentul constatator, iar ulterior a solicitat un probatoriu complex in dovedirea susținerilor sale, modul în care a procedat (respingerea tuturor probelor si mai ales faptul ca din planșele foto nu se poate identifica numărul de înmatriculare al autoturismului existând astfel dubii cu privire la identitate)încalcă în mod flagrant dreptul la apărare al petentului si prezintă elementele unei proceduri inechitabile.
În atare condiții, avându-se în vedere faptul ca au fost solicitate categorii de probe care nu mai pot fi administrate în calea de atac a recursului, precum si faptul ca, daca s-ar proceda altfel recurentul ar fi privat de un grad de jurisdicție, in baza art. 312, alineat 3 Cod procedura civila, s-a solicitat admiterea recursului, casarea in totalitate a hotărârii primei instanțe si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept, recurentul a invocat prevederile art.34 alineat 2 din O.G.nr. 2 din 2001, art.299 Cod procedura
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind legală.
Prin procesul verbal . nr._ din 18.07.2012 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean V., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum 280 lei, pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 pct. b din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-i-se si permisul de conducere pentru aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pentru o durată de 30 de zile, constând în aceea că,la data de 18.07.2012, aflat la volanul autoturismului marca Tico, cu nr. de înmatriculare_, nu a acordat prioritate de trecere a unui pieton angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni aflată în fața farmaciei T. din municipiul V., contravenție care a fost constatată atât prin propriile simțuri de către organele de poliție, cât și prin efectuarea unei înregistrări video cu cinemometrul montat pe autovehiculul poliției.
Recurentul a fost oprit imediat în trafic de către organele de poliție, semnând, cu obiecțiuni procesul verbal de sancționare și constatare contravențională.
Într-adevăr, la termenul de judecată din data de 22.01.2013, după depunerea de către intimatul IPJ V. a planșelor fotografice captate de pe înregistrarea efectuată cu cinemometrul montat pe autovehiculul organelor de poliție, s-a respins cererea recurentului de administrare a probelor constând în depunerea înregistrării video, deținută de către organele de poliție, în depunea, ca si înscrisuri, a unui set de planșe fotografice referitoare la locul presupusei fapte, si a probei testimoniale, constând în audierea unui martor cu privire la situația de fapt din cauză.
Instanța de fond a respins cererea de administrare a acestor probe pe considerentul că acestea nu sunt utile soluționării cauzei.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 109 al.2 din OUG nr. 195/2002 privind regimul juridic al circulației pe drumurile publice constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Totodată, conform prevederilor art. 167 si urm. Cod procedură civilă pentru a fi admisibilă o probă trebuie să fie legală, adică să fie permisă de legea materială ori procesuală, să fie verosimilă, adică să tindă la dovedirea unui fapt real, posibil, sa nu contravină legilor naturii universal recunoscute, să fie pertinentă, adică să aibă legătură cu obiectul pricinii si să fie concludentă si utilă, adică se referă la unele împrejurări de natură să ducă la rezolvarea cauzei respective.
Analizând situația de fapt din cauză raportat la condițiile prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea probelor, tribunalul constată faptul că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea probelor solicitate de petent.
Astfel, în condițiile în care, tot pentru a se garanta dreptul la apărare al recurentului, așa cum a fost el recunoscut de către Cutea Europeană de Drepturilor Omului în cauza A. c. României, s-au depus planșele fotografice captate de înregistrarea video efectuată de către organele de poliție, tribunalul relevă că depunerea înregistrării video în integralitate nu mai era necesară motivat de faptul că planșele fotografice depuse conțin capturi realizate la distanță de 1(o) secundă.
Nici depunerea unor fotografii efectuate ulterior de către recurent cu privire la locul săvârșirii contravenției(adică cu privire la trecerea de pietoni pe care circula persoana cu privire la care s-a reținut că nu i s-a acordat prioritate) nu erau relevante cauzei, obiectul probațiunii constituindu-l o faptă contravențională comisă la o anumită dată.
În fine, relevă instanța de recurs faptul că, cu drept cuvânt instanța de fond a respins si proba cu un martor în condițiile în care partea care a propus-o nu a precizat în concret(adică în detaliu) ce fapte dorește să dovedească cu acest martor.
În atare condiții, tribunalul reține faptul că sentința instanței de fond este legală, nefiind încălcat dreptul la apărare al recurentului.
Cu privire la dreptul recurentului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Cedo, tribunalul remarcă faptul
Cu privire la dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, tribunalul remarcă faptul că, în materie contravențională, așa cum s-a statuat începând cu cauza A. c. României, principala garanție a dreptului la apărarea o reprezintă tocmai obligația agentului constatator de a dovedi vinovăția contravenientului prin alte probe cu excepția constatărilor sale persoanele, în calitate de agent al statului, ceea ce s-a și realizat în speță.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S. F. C. împotriva sentinței civile nr. 401 din 29.01.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M.
2ex./30.04.2013
J..fond:C. O.
F.P. 19 Aprilie 2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 812/2013. Tribunalul... → |
|---|
