Pretenţii. Decizia nr. 1048/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1048/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 3900/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1048/R/2013
Ședința publică de la 11 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de recurenta U. A. S.A., cu sediul în București, ., sector 1 în contradictoriu cu intimata – reclamantă E.ON M. DISTRIBUȚIE SA, cu sediul în Iași, .-150, jud. Iași, intimata – pârâtă G. L., domiciliată în Negrești, ., ., jud. V. și intimat – chemat în garanție . GROUP SA. BUCUREȘTI - PRIN AGENȚIA V., cu sediul în V., ., nr. 199, jud. V., având ca obiect - pretenții .
La pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 04 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care va face parte integrantă din prezenta decizie și când, la solicitarea recurentei, instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru astăzi, 11 septembrie 2013, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin.1 Cod pr. civilă, dându-se decizia civilă de față:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 2219/28.05.2013 a Judecătoriei V. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . DISTRIBUTIE SA, cu sediul în Iași, .-150, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta G. L., cu domiciliul în orașul Negrești, ., ., județul V. și obligată pârâta să achite reclamantei suma de 2115,01 lei cu titlu de daune.
Totodată a fost obligată pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 183,02 lei, fiind admisă cererea de chemare în garanție a . GROUP SA cu sediul la Agenția V., . nr. 199, jud. V..
A fost obligată chemata în garanție să achite pârâtei suma de 2115,01 lei.
Analizând actele cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 25.07.2009 parata G. L., conducând autoturismul Opel Astra nr._ pe șoseaua Negrești-V., în localitatea Ș. cel M., neadaptând viteza de mers la condițiile din trafic a derapat acroșând un stâlp de tipul SE4 din linia electrica aeriana LEA 0,4 KV – PTA2 Ș. cel M., rupându-l de la bază și ducând la întreruperea cu energie electrică a consumatorilor din zonă.
Cu această ocazie s-a încheiat Procesul verbal de constatare daune din 25.07.2009 încheiat între reprezentanții reclamantei și pârâta. Procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni de către pârâtă.
In vederea reluării alimentării cu energie electrică s-a procedat la înlocuirea stâlpului rupt, valoarea reparațiilor fiind de 2115,01 lei, potrivit devizului 14/2009.
Întrucât pârâta era beneficiara Poliței de asigurare . nr._ din 23.03.2009 (fila 66) reclamanta a fost emisa factura . nr._ din 24.09.2009 (fila 57) împreună cu devizul nr. 14/2009 asiguratorului . GROUP SA.
Deoarece pârâta nu a înțeles să achite contravaloarea reparațiilor reclamanta a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă în temeiul art. 720 ind. 1 alin. 1 C. pr. civ. dar fără niciun rezultat.
Prin cererea de chemare în garanție pârâta a chemat în garanție asiguratorul . GROUP SA întrucât această societate are obligația de a plăti despăgubirea în temeiul Poliței de asigurare . nr._ din 23.03.2009. Chemata în garanție a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a pârâtei motivată pe de o parte de împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 8 din Decretul 167/1958 iar pe de altă parte de împlinirea termenului de 2 ani prevăzut de art. 10.2 din Condițiile generale de asigurare.
Mai întâi, în ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile instanța a reținut că potrivit art. 6 alin. 2 din Noul cod civil actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor iar potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supus dispozițiilor legii în vigoare la data săvârșirii sau producerii lor. Deoarece atât fapta ilicită cât și polița de asigurare s-au produs/încheiat în anul 2009 înainte de . noului cod civil instanța a soluționat cauza în temeiul dispozițiilor vechiului cod civil în vigoare la acea dată.
In ceea ce privește excepția prescripției invocată de către chemata în garanție, instanța, analizând dispozițiile art. 10.2 din Condițiile de asigurare, a constatat că termenul de 2 ani nu este aplicabil în cauza de față întrucât Polița de asigurare . nr._ din 23.03.2009 este o poliță obligatorie RCA încheiată în conformitate cu prevederile Legii nr. 136/1995.
Or, condițiile de asigurare la care face referire chemata în garanție se referă doar la Asigurarea facultativa a autovehiculelor CASCO – „Auto & Libertate”. Cu alte cuvinte termenul de prescripție de 2 ani este aplicabil doar în cazul cererilor de despăgubire formulate în temeiul polițelor facultative de asigurare CASCO nu și în cazul polițelor obligatorii RCA, de felul celei pe care pârâta G. L. a încheiat-o cu . GROUP SA.
In ceea ce privește împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 8 din Decretul nr. 167/1958 instanța a constatat că potrivit acestui text de lege prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Or, data în care păgubitul (în speță pârâta G. L., cea care a formulat cererea de chemare în garanție) a cunoscut paguba, respectiv faptul ca i se pretinde suma de 2115,01 lei, odată cu primirea invitație la conciliere la data de 16.03.2012. Așadar, de la data de 16.03.2012 a început să curgă termenul de trei ani. Nu se poate reține faptul că pârâta a cunoscut paguba la data săvârșirii accidentului întrucât aceasta era convinsă că prejudiciul va fi suportat de asigurator, în temeiul poliței de asigurare încheiate și a dispozițiilor Legii nr. 136/1995. De abia la 16.03.2012 pârâta a aflat că reclamanta îi pretinde plata daunelor.
Mai mult, chemata în garanție nu a produs dovezi din care să reiasă că a respins dosarul de daună și că a informat pârâta despre această soluție cu consecința începerii curgerii termenului de prescripție. In dosarul de executare nu se regăsește o astfel de probă.
Or, de la data de 16.03.2012 când a început să curgă termenul de prescripție și până la data de 13.11.2012 când a fost formulată cererea în garanție termenul de trei ani nu s-a împlinit.
De asemenea, instanța a constatat că acțiunea a fost introdusă de reclamantă la data de 18.06.2012 înăuntrul termenului de trei ani calculat de la data producerii evenimentului rutier din 25.07.2012.
In consecință, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către chemata în garanție . GROUP SA.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 998-999 C. civ. orice persoană este responsabilă pentru fapta proprie.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea următoarelor condiții:
- existenta unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane;
- existenta unui prejudiciu;
- existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si
- vinovăția autorului faptei ilicite.
In consecință instanța a analizat dacă sunt întrunite cumulativ aceste condiții de admisibilitate.
Astfel instanța a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile declanșării răspunderii în baza art. 998-999 C. civ. și anume existenta unei fapte ilicite a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane (conducerea autoturismul Opel Astra nr._ pe șoseaua Negrești-V., în localitatea Ș. cel M. cu neadaptarea vitezei de mers la condițiile din trafic), a unui prejudiciu (avarierea stâlpului de tipul SE4 din linia electrica aeriana LEA 0,4 KV – PTA2 Ș. cel M.) existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat (avarierea stâlpului s-a produs ca urmare a lovirii acestuia de către autoturismul condus de pârâta) și vinovăția autorului faptei ilicite (pârâta a încălcat regulile de circulație neadaptând viteza la condițiile de trafic).
Potrivit art. 379 alin. 1 C.pr. civ „nicio urmărire nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.
În speță, instanța a constatat că această obligație este certă (existența ei rezultând din factura depusa la dosar, devizul nr. 14/2009), lichidă (cuantumul ei fiind determinat în aceste înscrisuri) și exigibilă (data scadentei înscrisă în factura fiind 08.10.2009).
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2115,01 lei cu titlu de daune.
Întrucât pârâta avea încheiată la data producerii evenimentului rutier din 25.07.2009 Polița de asigurare RCA . nr._ din 23.03.2009 instanța a admis și cererea de chemare în garanție a . GROUP SA întrucât între cele doua părți a intervenit un contract încheiat în temeiul Legii nr. 136/1995 prin care societatea de asigurări s-a obligat să dezdăuneze terții pentru pagube ce ar fi cauzate de autoturismul asigurat_ .
Reținând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea prezentului proces, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat-o sa plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 183,2 lei din care 180,2 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs U. A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. în mod greșit instanța de fond a considerat în cauză că termenul de prescripție pentru pârât se calculează de la data când pârâtul a primit convocare la conciliere.
Astfel, societatea recurentă a fost chemată în garanție în cadrul procesului constituit la data de 08.01.2013. În cauză se aplică art.8 din decretul nr.167/1958, iar in acest caz termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, respectiv data de 25.07.2009, dată la care s-a evidențiat vinovatul și dată la care s-a evidențiat paguba.
În ceea ce privește interpretarea instanței de fond a acestui termen de prescripție precum și data de la care curge acesta, instanța a reținut în mod greșit modalitatea de aplicare a art.8 din Decretul nr.167/1958.
În mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind data de la care curge prescripția data de 16.03.2012, dată la care pârâta G. L., vinovata de producere a accidentului a primit convocare la conciliere. La acea dată, vinovata de producere a accidentului știa de existența pagubei și de întinderea ei, iar persoana păgubită știa de prejudiciul care i-a fost adus și persoana care a cauzat prejudiciul.
Toate elementele prevăzute în art.8 din Decretul nr.167/1958 sunt îndeplinite la data de 25.07.2009, iar instanța de fond, în mod greșit, a interpretat acest articol, considerând data de 16.03.2012 data la care sunt îndeplinite elementele prevăzute în articolul indicat.
Faptul că în cauză modalitatea prin care s-a produs prejudiciul, respectiv prin intermediul autoturismului asigurat la societatea recurentă implică și o răspundere civilă contractuală nu schimbă temeiul de drept al acțiunii și nici nu influențează în vreun fel nașterea dreptului la acțiune și în consecință nu schimbă reglementările domeniului prescripției extinctive.
Susținerea instanței că, în cauză societatea recurentă nu a adus la cunoștința pârâtei un eventual refuz al despăgubirii nu este corectă deoarece acest accept sau refuz la plată al dosarului de daune nu întrerupe și nici nu suspendă termenul de prescripție. Mai mult aspectul prezentat nu are influență asupra nașterii dreptului la acțiune, de aceea instanța de fond, în mod greșit, a reținut această situație de fapt și a s-a raportat la ea în cadrul motivării sentinței.
Nașterea dreptului la acțiune, conform art.8 este de la data de 25.07.2009, iar, în mod greșit, instanța de fond consideră că informarea pârâtei despre situația dosarului de daună are ca și consecință începerea curgerii termenului de prescripție, deoarece acest termen curge de la o altă dată.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 8 din decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune de 3 ani în repararea pagubei produse prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și cel care răspunde de ea.
La data de 25.07.2009, intimata G. L. a produs un accident, fiind la volanul autoturismului Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, în urma căruia a distrus un stâlp de tensiune din linia electrică, ducând la întreruperea energiei electrice.
Pentru repararea pagubei produse a fost nevoie de efectuarea de reparații care au costat 2155,01 lei. Reclamanta s-a adresat recurentei pentru plata sumei ce reprezintă paguba produsă, în baza poliței de răspundere civilă auto obligatorie, însă nu s-a efectuat nici o plată în acest sens.
Termenul de prescripție nu curge de la data producerii evenimentului, ci de la momentul în care intimata G. L. a fost invitată la concilire așa cum corect a reținut instanța de fond.
Intimata a cunoscut întinderea pagubei în sumă de 2155,01 lei la momentul în care a fost invitată la conciliere, până la acel moment cunoscând că prejudiciul va fi suportat de societatea de asigurări.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt motive de ordine publică care să impună analizarea acestora din oficiu, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de U. A. SA împotriva sentinței civile nr. 2219/28.05.2013 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 Septembrie 2013.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. M.D.M./27-09-2013
2 ex./01-10-2013
Judecător fond: O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1276/2013. Tribunalul... → |
|---|
