Plângere contravenţională. Decizia nr. 805/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 805/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 5264/189/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 805/R/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier T. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul C. P. domiciliat în Bîrlad, ., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V. cu sediul în V., ..1, județul V., împotriva sentinței civile nr. 3132/2012 din data de 30 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2013 când s-a constatat că au lipsit părțile în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea asupra cauzei succesiv, la termenele din data de 27 mai 2013 și respectiv 03 iunie 2013.
La termenul de judecată din data de 03 iunie 2013, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3132 din 30.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Bîrlad a respins plângerea formulată de petentul C. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.10.2011, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
La data de 26.10.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad, sub numărul_, plângerea contravențională formulată de petentul C. P. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 12.10.2011, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., solicitând anularea procesului verbal menționat, solicitând exonerarea de plata amenzii și de măsura complementară dispusă.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată, cu motivarea că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat corespunzător. A menționat că fapta a fost constatată direct de agentul de poliție, iar sarcina probei contrare aparține petentului.
Conform art.119 din OUG nr. 195/2002 republicată, au fost introduși și citați în cauză partea implicată în eveniment – Ș. M. – și asigurătorul de RCA. În urma verificărilor efectuate de poliție, s-a constatat că Ș. M. nu locuiește efectiv la domiciliul cunoscut, fiind cunoscut ca om al străzii, citarea sa a fost efectuată atât la adresa cunoscută, cât și prin publicitate, conform art. 95 Cod procedură civilă.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.10.2011, întocmit de agentul constatator din cadrul Politiei mun. Bârlad, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 268 lei și a fost reținut permisul de conducere pentru o perioadă de 30 de zile de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
În sarcina acestuia s-a reținut că la data 12.10.2011, ora 11,50, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe . a acordat prioritate de trecere numitului Ș. M., ce se afla în traversarea străzii pe trecerea de pietoni din fața Grădiniței nr. 4, acroșându-l ușor.
I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.
II. Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că, în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.
Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
Astfel, a analizat temeinicia procesului verbal contestat în cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.
În privința probațiunii, petentul nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în condițiile în care probele administrate de organul constatator sunt relevante în privința vinovăției petentului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, petentul a folosit proba testimonială, fiind audiat martorul propus de acesta, M. E. (fila 34), care a declarat că persoana implicată – Ș. M. - era în stare de ebrietate și nu a fost lovită de autoturismul petentului, care era parcată pe stradă, dincolo de trecerea de pietoni. Acesta a mai declarat că Ș. M. a scăpat o sticlă pe stradă, lângă mașina petentului și s-a aplecat să o ridice, după care a plecat. A precizat că agentul de poliție stătea departe de locul unde era parcată mașina petentului, în intersecția de lângă școala nr. 4 și l-a întrebat pe Ș. M. ce s-a întâmplat, după care a stat de vorbă și cu petentul, întrebându-l despre persoana respectivă.
Declarația martorului însă este contrazisă de constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și care l-a observat pe Ș. M. acroșat pe trecerea de pietoni de către petent, în timp ce conducea pe ..
Petentul a recunoscut că a circulat cu autoturismul său pe ., la un moment dat, cealaltă persoană implicată a ajuns lângă autoturismul petentului, negând însă că l-ar fi acroșat ușor și susținând că pietonul s-a aplecat după sticlă și nu a fost atins.
Din coroborarea acestor aspecte cu cele constatate de agent și menționate în procesul verbal, rezultă că petentul a acroșat cu autoturismul, pe trecerea de pietoni pe Ș. M. care, chiar dacă era în stare de ebrietate, petentul avea datoria de a acorda prioritate pietonului, conform prevederilor art. 72 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, care stabilesc că ,,(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”
Potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
În consecință, s-a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția instituită de lege cu privire la temeinicia procesului verbal contestat.
Pentru motivele de fapt și de drept menționate, instanța a constatat că plângerea nu este întemeiată, și a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C. P., care nu a motivat în fapt și în drept cererea sa de recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal petentul C. P., fără a preciza motivele de recurs.
Trinbunalul va considera recursul nemotivat, dar cum pentru această omisiune O.G. nr. 2/2001 nu prevede nici o sancțiune, nefiind aplicabile dispozițiile art. 306 alin.1 Cod proc. civilă, se va analiza cauza sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 indice 1 Cod proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile, sentința primei instanțe, tribunalul va aprecia că recursul este neîntemeiat, față de următoarele considerente.
Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, înlăturând printr-o motivare coerentă și suficientă apărarea petentului.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, făcând dovada până la proba contrară. Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Observă tribunalul că petetnul nu a dorit să menționeze obiecțiunile sale la întocmirea procesului verbal, nu a prezentat o altă situație de fapt în plângerea sa și nici martorul M. E. nu a fost menționat, de al început în plângere. În aceste condiții în mod corect prima instanță a înlăturat depoziția martorului audiat la cererea petentului și a dat eficiență prezumției de autenticitate a procesului verbal încheiat de un agent aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în urma constatărilor personale. De asemenea, agentul constatator a depus (fila 42) și raportul întocmit cu acel prilej, ce atestă aceeași situație de fapt.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de C. P. împotriva sentinței civile nr. 3132 din 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, T. B. |
Redactat-F.G.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2-03 iulie 2013
Judecătoria Bîrlad-judecător fond:L. N.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1278/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
