Pretenţii. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 2818/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/R/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă Ș. M., domiciliată în .. V., în contradictoriu cu intimata – reclamantă R. O., domiciliată în mun. Bârlad, ., ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 2744/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, asistată de av. Paninte V., lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; recursul este declarat și motivat în termen legal, iar odată cu depunerea cererii recurenta a achitat 15 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței . nr._ din 05.11.2012 și timbru judiciar de 0,15 lei; în data de 08.01.2013, recurenta a depus chitanța . nr._ din 07.01.2013, reprezentând 190 lei taxă judiciară de timbru; nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Av. P. V. depune împuternicirea avocațială ./ÎMP nr._/2011 din 03.01.2013
S-au verificat actele și lucrările dosarului când instanța constată achitată taxa de timbru eferentă cererii de recurs formulate recurenta Ș. M..
Potrivit dispozițiilor instanței, intimata R. O. se legitimează cu C.I. . nr._ eliberată de Poliția mun. Bârlad la 11.06.2004.
Instanța dă cuvântul reprezentantului prezent pentru a propune probe.
Av. P. V. depune copie comunicare în dosarul nr._/P/2012 din 08.01.2013, copie Referat cu propunere de a nu începe urmărirea penală nr. 3233/P/2012 din 12.10.2012, copie Rezoluție de neîncepere a urmăririi penale din 02.11.2012 dată în dosarul nr. 3233/P/2012 de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad. Plângerea a fost formulată de recurentă și i s-au comunicat aceste înscrisuri.
Instanța nu consideră necesar acordarea unui nou termen de judecată pentru ca recurenta să ia cunoștință de aceste înscrisuri, în condițiile în care plângerea penală a fost formulată de către recurentă și i s-a comunicat rezoluția dată.
Instanța dă cuvântul reprezentantului prezent pentru a arăta dacă mai are alte înscrisuri de depus sau formulează cereri și să precizeze dacă a depus această rezoluție în primă instanță.
Av. P. V. arată că nu mai are înscrisuri de depus și nu formulează alte cereri. Rezoluția nu a fost depusă în primă instanță întrucât nu a exista la acea dată.
In baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în apărare, pe cererea de recurs.
Av. P. V., având cuvântul pentru intimată, arată că prin recursul formulat, recurenta a solicitat modificarea Sentinței civile nr.2744/2012 a Judecătoriei Bârlad si in fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta – intimată, motivat de faptul ca aceasta ar fi depus la dosarul cauzei și ar fi solicitat restituirea unei sume pe care i-a împrumutat-o recurentei, de 4100 lei, din 2010, în loc să depună la dosar un înscris din are să rezulte că această convenție s-a încheiat în 2011.
De asemenea, sentința este criticată și sub aspectul că instanța a cenzurat declarația martorei G. Cocuta, deși aceasta a relatat că ea s-a eliberat de obligația de a-i restitui intimatei – reclamante suma împrumutată.
Se mai arată că s-a depus un număr de acte de care prima instanță nu aținut cont.
Toate susținerile recurentei nu au un suport probatoriu. Corect a reținut prima instanță la începutul lunii noiembrie 2010 recurenta – pârâtă a împrumutat de la intimata – reclamantă suma de 4800 lei, așa cum rezultă din înscrisul depus de recurentă, semnat și datat. De fapt, acest înscris este singurul încheiat între părți, deși intimata i-a mai acordat recurentei împrumuturi, în sume mici de bani ce i-au fost restituite.
Încercarea recurentei de a arăta instanței că s-a depus la dosar un alt înscris decât cel care ar fi fost încheiat între părți nu are acoperire. Acesta este singurul înscris încheiat pentru că suma era mult mai mare, respectiv 4800 lei și intimata și-a luat o măsură de garanție. Din întreg materialul probator rezultă clar că recurenta nu restituit suma la termen și nici până în prezent, deși a fost notificată.
Din referatul poliției și rezoluția Parchetului dintr-un nr. de 10 mail-uri schimbate între părți rezultă că clar că aceasta tot timpul a recunoscut, până la primul termen de judecată stabilit după chemarea ei în judecată, că este datoare. Martora propusă de reclamantă, Huides A. a confirmat acest lucru deoarece a fost prezentă la discuția dintre părți și când recurenta a spus că nu poate restitui datoria că mai are și alte datorii.
Hotărârea primei instanțe este corectă și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise și chitanța nr. 961/03.01.2013, reprezentând 500 lei onorariu avocat.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care, conform disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2744/03.10.2012 Judecătoria Bârlad a admis acțiunea în restituire împrumut formulată de reclamanta R. O. în contradictoriu cu pârâta Ș. M..
A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 4800 lei reprezentând sumă împrumutată și nerestituită.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 898 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta Ș. M. s-a obligat față de reclamanta R. O. ca împrumutul de 48.000 milioane să-l dea la sfârșitul lunii ianuarie 2011, bani ce i-a împrumutat la începutul lunii noiembrie 2010. Înscrisul întocmit de pârâtă poartă semnătura acesteia, însă pârâta interogată în ședința publică din 26 septembrie 2012 a susținut că reclamanta era cea care îi dicta, iar ea scria.
Prin interogatoriu, la întrebarea nr.1, pârâta a susținut că suma de 4800 lei a fost împrumutată în noiembrie 2011, însă a fost restituită reclamantei în ianuarie 2012.
În dovedirea acestei susțineri, martora G. Cocuța, depoziție fila 55 a dosarului, a arătat că pârâta i-a povestit că a luat în noiembrie 2011 de la reclamantă suma de 3000 lei și trebuia să-i restituie suma de 4800 lei în ianuarie 2011, sens în care i-a împrumutat și ea suma de 1800 lei, bani ce au fost puși într-un plic și duși reclamantei care se afla în mașina în parcarea din spate de la RENEL, iar ea a observat momentul când pârâta i-a predat reclamantei plicul. A mai făcut referire martora la faptul că și în luna august 2011, pârâta i-a dat reclamantei o sumă de bani, însă nu a asistat la predarea banilor.
Pe de altă parte, martora H. A., depoziție fila 54 a dosarului, propusă de reclamantă a susținut că a însoțit-o pe reclamantă în localitatea Grivița, când au mers la domiciliul pârâtei și i-au solicitat restituirea sumei de bani, însă aceasta a afirmat că o să-i dea când o să aibă întrucât trebuie să dea sume altor persoane să nu i se spargă geamurile de la casă.
Deplasarea reclamantei la Grivița este recunoscută și de pârâtă în răspunsul la întrebarea nr.3, cu precizarea că „i-am spus că nu-i mai dau un bănuț pentru că i-am restituit”, așa cum a susținut și în răspunsul la întrebarea nr.5, când a afirmat că „nu-i mai dau nici un ban, pentru că i-am dat cu dobândă, cât mi-a spus”.
De reținut și susținerile reclamantei în răspunsurile la interogatoriu, respectiv la întrebarea nr.5, când a fost întrebată dacă atunci când pârâta îi restituia suma de bani și suma împrumutată, îi dădea copia de pe buletin înapoi, aceasta a răspuns „nu aveam de unde să i-o dau”, la întrebarea nr.2, când a fost întrebată dacă recunoaște că atunci când îi dădea împrumutul pârâtei nu a fost de acord să încheie un înscris, aceasta a răspuns „nu, nici nu mi-a cerut și aveam încredere în ea pentru aceste sume mici”.
Coroborând susținerile părților în răspunsurile la interogatoriu, ale martorilor în depoziții, instanța a ajuns la concluzia că atât reclamanta cât și pârâta au prezentat lacunar situația de fapt, întrucât pe de o parte reclamanta a susținut că nu avea de unde să-i dea copia de pe buletinul de identitate, deși aceasta este depusă la dosarul cauzei, iar pe de altă parte pârâta a afirmat că a restituit suma în ianuarie 2012, sumă împrumutată în noiembrie 2011, când în realitate, data împrumutului este cea din înscrisul depus la dosarul cauzei, respectiv noiembrie 2010, cu obligația pentru pârâtă de a-l restitui în ianuarie 2011.
Acest înscris îndeplinea condițiile prev. de art.1180 Cod civil, în sensul că pârâta s-a obligat să-i plătească o sumă de bani reclamantei, înscrisul fiind scris în întregime de către pârâtă, or susținerea că a semnat ce i s-a dictat nu poate constitui un motiv de nevaliditate a înscrisului sub semnătură privată întrucât nici nu s-a solicitat. Pârâta a consemnat 48.000 de milioane, însă reclamanta a solicitat restituirea sumei de 4800 lei, mențiunea unei sume atât de mari în înscris fiind probabil o eroare.
De precizat și faptul că între părți s-au derulat începând cu anul 2008 mai multe împrumuturi și este posibil ca la restituirea sumelor să fi fost percepută și dobândă de către reclamantă, însă până la momentul solicitării restituirii sumei de 4800 lei, pârâta a acceptat împrumuturile în aceste condiții, așa cum este posibil ca împrumutul de 4800 lei, pe care reclamanta îl solicită să fie cu privire la suma de 3000 lei, la care reclamanta a perceput dobândă, iar la momentul scadenței pârâta să nu mai fi fost de acord, întrucât când reclamanta s-a deplasat la domiciliul pârâtei, în mai 2012, nu a negat că nu datorează suma, ci faptul că are și alte datorii și nu o poate plăti. În sprijinul acestei susțineri vine și precizarea pârâtei din răspunsul la interogatoriu, în sensul că „nu-i mai dau nici un ban, pentru că i-am dat cu dobândă, cât mi-a spus”.
Sumele expediate pârâtei de către soț sunt până în noiembrie 2010.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 4800 lei este întemeiată, întrucât pârâta și-a asumat această obligație prin înscrisul sub semnătură privată, înscris valabil încheiat deoarece din conținutul acestuia nu rezultă că pârâta s-a obligat la restituirea sumei împrumutate dar și a unei dobânzi pentru ca instanța să analizeze dacă dobânda este datorată față de data împrumutului.
Pe de altă parte, pârâta nu putea pretinde că prin martora audiată în cauză, G. Cocuța, a făcut dovada restituirii împrumutului întrucât împrumutul pe care trebuia să îl restituie, este cel din noiembrie 2010, conform înscrisului, iar pe de altă parte restituirea unei sume de 4800 lei nu poate fi acceptată prin predarea într-un plic, către reclamanta aflată în autoturism într-o parcare, martora fiind la o distanță de 10-20 m, fără a fi prezentă la predarea sumei.
Întrucât la data când reclamanta i-a împrumutat suma de 4800 lei pârâtei, erau în vigoare prevederile art.1576-1586 din Codul civil din 1864, iar conform art.1584 din Codul civil, „Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate și la timpul stipulat”, iar în cazul de față pârâta nu a făcut dovezi concludente privind restituirea acestui împrumut, acțiunea reclamantei va fi admisă ca întemeiată și dovedită, iar pârâta obligată la plata sumei, urmând ca în cadrul plângerii penale formulate, pârâta să facă dovezi privind practicarea de către reclamantă a cămătăriei așa cum a susținut.
În temeiul art.274 alin. 1 Cod proc. civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta Ș. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
La data de 29.05.2012, reclamanta a înregistrat pe rolul instanței acțiunea prin care a solicitat sa fie obligata la restituirea sumei de 4.800 lei, pe care ar fi imprumutat-o la data de 01.11.2010.
La primul termen de judecata, a formulat întâmpinare in care a precizat ca in perioada anilor 2008-2011, intre recurentă si reclamanta R. O. au avut loc mai multe raporturi juridice de natura contractuala de genul imprumutului cu dobânda prev.de art.2166 Noul Cod Civil.
Din răspunsurile la interogatorii si din declarațiile martorilor audiați in aceasta cauza, a rezultat ca imprumuturile acordate de reclamanta, paratei S. M., se făceau pe o copie de buletin, care rămânea de fiecare data in posesia reclamantei, dupa restituirea sumelor de bani de către parata.
Aceasta situație a fost confirmata chiar de reclamanta care răspunde la intrebarea nr.2 din interogatoriu " nu aveam de unde sa i-o dau", in condițiile in care copia de pe buletin a fost depusa la dosar.
In mod greșit instanța de fond, a reținut ca restituirea sumei de bani de către parata, vizează un imprumut din perioada anului 2010. in condițiile in care parata conforma ca ultimul imprumut a fost in luna noiembrie 2011, iar martora G. C., relatează ca si in luna august 2011, parata a mai imprumutat de la reclamanta si alte sume.
Daca, parata ar fi fost restanta cu împrumutul pe care i l-a dat reclamanta in luna noiembrie 2010, cu siguranța aceasta din urma nu ar mai fi dat cu titlu de imprumut alte sume de bani in luna august, noiembrie 2011.
De asemenea, instanța nu a reținut din probele administrate ca toate inscrisurile incheiata intre reclamanta si parata, rămâneau in posesia reclamantei R. O. care probabil in mod eronat a anexat la dosar un imprumut din 2010 si nu din 2011.
In mod greșit instanța de fond nu a pus temei pe declarația martorei, G. C., auditata la termenul din 26.09.2012, care a relatat ca parata S. E., in luna noiembrie 2011 a mers la locuința ei pentru a o imprumuta cu 1.800 lei, unde s-au numărat toti banii, s-au pus . impreuna s-au dus la locuința reclamantei, R. O..
Aceasta martora a perceput si momentul plații, deoarece se afla la o distanta de 20 m. de mașina in care se afla reclamanta si a observat cand parata i-a dat plicul cu bani reclamantei.
A depus la dosar un număr de 21 acte doveditoare privind situația financiara a paratei, din perioada in care imprumuta bani de la reclamanta, care demonstrează ca nu era . restituire a sumelor de bani, fiindcă primea lunar sume de bani de la familia ei din G..
Din intreg materialul probator administrat in cauza, apreciază ca parata a dovedit executarea obligației de plata si in mod corect instanța de fond trebuia sa respingă acțiunea ca fiind netemeinica.
În drept invocă disp.art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civila .
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a fost reținută situația de fapt de către instanța de fond care a constatat că în luna noiembrie 2010 recurenta a împrumutat suma de 48.000 lei de la intimata reclamantă.
Acest înscris sub semnătură privată nu a fost contestat de către recurentă singurul lucru pe care aceasta l-a pretins fiind acela că a achitat această sumă de bani. Însă din materialul probator administrat în cauză nu rezultă acest lucru, în mod corect fiind apreciat acesta de către instanța de fond.
Declarația martorei G. C. de care se prevalează recurenta nu poate conduce la concluzia achitării sumei deoarece martora relatează despre un împrumut ce a avut loc în noiembrie 2011, ce nu face obiectul cererii reclamantei și analizei instanței de judecată.
Pentru a avea valoare probantă este necesar ca martorul să perceapă în mod direct faptele pe care le relatează, declarația potrivit căreia martora a văzut că recurenta „i-a dat ceva alb” intimatei sau celelalte afirmații care relatează despre alte împrumuturi neputând fi reținute ca fiind concludente în soluționarea cauzei.
Același lucru se desprinde și din referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, urmat de rezoluția de neîncepere a urmării penale nr. 3233/P/2012. Astfel, s-a reținut că era vorba despre o sumă de 4800 lei împrumutată în luna noiembrie 2010, declarațiile martorilor nefiind relatări ale percepției directe ci din cele ce le comunica recurenta din prezenta cauză.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Ș. M., împotriva sentinței civile nr. 2744/03.10.2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimatei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs – onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 Ianuarie 2013.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./16.01.2013
Judecătoria Bârlad: judec. J. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 805/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1068/2013. Tribunalul... → |
|---|
