Pretenţii. Decizia nr. 238/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2940/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 238/R/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
----------
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs declarată de recurenta – reclamantă A. DE L. NR. 5 BARLAD, cu sediul în loc. Bârlad, .. 80, ., jud. V. în contradictoriu cu intimata –pârâtă S. M., cu domiciliul în loc. Bârlad, .. 80, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3109/25-10-2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata S. M.,personal și asistată de avocat E. I. V., ce depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv faptul că acesta se află la primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol ; se solicită judecarea cauzei în lipsă ;la data de 13-02-2013, intimata S. M. a depus la dosar precizări față de excepția prescripției dreptului la acțiune ; la data de 15-02-2013, prin registratura instanței s-au depus la dosar precizări scrise din partea recurentei, la care s-a anexat un set de înscrisuri ;
S-au verificat actele de la dosar, după care la interpelarea instanței av. E. arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de și acordă cuvântul cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune cât și cu privire la cererea de recurs formulată de reclamanta Asociația de Locatari nr. 5 Bârlad.
Av. E. pentru intimata S. M. solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune întrucât sumele solicitate de către recurentă sunt prescrise, fiind împlinit termenul general de 3 ani .
În cauză se invocă un angajament de plată dat în anul 2005, ca fiind act de întrerupere a cursului prescripției extinctive, însă de la data luării angajamentului de plată s-a scurs un nou termen de prescripție care produce efecte juridice în sensul prescrierii dreptului la acțiune al recurentei.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică, întrucât motivele invocate în susținerea declarației de recurs nu sunt întemeiate, prima instanță a analizat cauza în baza probatoriului administrat și a pronunțat o soluție corectă.
În ceea ce privește onorariul de avocat, dovada cheltuielilor trebuia făcută în fața primei instanțe și nu în fața instanței de control judiciar, iar omisiunea nedepunerii chitanței nu este imputabilă intimatei, recurenta având posibilitatea de a solicita plata acestor cheltuieli prin acțiune separată, iar în cazul în care instanța nu va da eficiență aspectelor arătate anterior, se apreciază că aceste cheltuieli pot fi acordate proporțional cu pretențiile admise prin acțiune .
Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar .
Instanța declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. nr. 3109 din 25.10.2012 a Judecătoriei Bârlad instanța admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de locatari nr. 5 Bârlad în contradictoriu cu pârâta S. M.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 195,34 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta S. M. locuiește în imobilul situat în Bârlad, .. 80, ., . , arondat Asociatiei de L. nr. 5 din Bârlad.
În această calitate, în perioada iunie 2010- decembrie 2011 pârâta a beneficiat de servicii de întreținere, asigurate de către Asociația de Locatari nr.5 Bârlad.
Potrivit fișei locatarului S. M., pentru perioada iunie 2010-decembrie 2011 pârâta datorează reclamantei suma de 195,34 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere.
Deși instanța a dispus emiterea unei adrese către reclamantă prin care i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei debitul defalcat pe luni, inclusiv pentru suma de 2210,46 lei la data de 31.12.2010, aceasta nu s-a conformat.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007 privind organizarea și funcționarea asociației de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, dispoziții legale ce se coroborează cu art. 12 pct. B lit. c din H.G nr.1588/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, privind organizarea și funcționarea asociației de proprietari, conform căruia proprietarii au obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari, dar și art. 25 din același act normativ, conform căruia cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 zile de la data afișării listei de plată, obligație pe care pârâtul nu a îndeplinit-o.
Conform art. 32 alin.1 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Totodată, potrivit art. 654 alin.1 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), fiecare proprietar suportă cheltuielile de întreținerea, repararea și exploatarea părților comune, în proporție cu cota sa parte.
Reținând că pârâta nu a plătit cheltuielile de întreținere aferente perioadei iunie 2010-decembrie 2011, acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată în parte, pentru suma de 195,34 lei, urmând să fie admisă în această limită.
În consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 195,34 lei, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de întreținere, energie electrică.
A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constând în onorariu de avocat, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada achitării vreunui onorariu de avocat pentru cauza de față.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de Locatari nr. 5, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente.
Avocatul ales nu a depus la dosar toate actele pe care i le-au înaintat în vederea susținerii cauzei, anume copie după angajamentul de plata semnat pârâtă și nora acesteia, copie după confirmarea de primire a somației semnata de pârâtă și respectiv de nora acesteia, copie după chitanța prin care s-a plătit onorariul avocatul ce i-a reprezentat și copie după fisa locatarului.
Toate aceste acte au fost înmânate avocatului, de doua ori, o data la începerea procesului si a doua oara când instanța le-a cerut sa le depună din nou..
Pârâta susține ca nu știe de unde a rezultat aceasta sumă, deși a semnat angajamentul de plata nr. 1209/30.08.2005 prin care recunoaște debitul si confirmarea de primire a somației noastre din data de 12.05.2009; nici atunci, nici după aceea nu a contestat suma si nici n-a încercat vreo alta înțelegere; pur si simplu i-a ignorat. Ba mai mult o prezintă drept garant a seriozității sale pe nora, S. A., care semnează si ea angajamentul de plata nr. 1315/15.12.2005 si confirmarea de primire a somației din 17.06.2006.
Referitor la numărul de persoane, pârâta susține ca de 7 ani este singură, dar in decembrie 2005 nora acesteia semnează angajamentul de plata, pentru sumele restante, cu Asociația de Locatari nr. 5, iar in iunie 2006 semnează confirmarea de primire a somației trimisa de Asociația de Locatari nr. 5.
S-a comunicat pârâtei că trebuie sa facă o adresa către asociație, adresa care sa fie semnata de minim 5(cinci) locatari din ., daca nu sunt alte acte doveditoare. Aceasta adresa nu a fost prezentata niciodată. Ulterior, asociația s-a interesat de aceasta situație si drept urmare, din Martie 2007 figurează ca singur locuitor al ap. 31 din ..
Referitor la susținerile pârâtei în sensul că s-ar fi prezentat la data de 06.09.2012 la sediul Asociației de L. nr. 5 pentru a ajunge la o înțelegere, aceasta a fost într-adevăr, dar nu pentru a încheia o înțelegere, ci pentru a cere o copie după copia procesului-verbal de montare a contorului individual de gaz.
Situația in care au ajuns si problemele de sănătate ale locatarei (recurenta arătând că evită să folosească termenul de "pârâtă") sunt neplăcute, în egală măsură însă este neplăcut și faptul că, din cauza comportamentului acesteia, primește somații, executări silite de la Eon gaz sau RAGCL, facturi de penalități pentru sumele restante, iar ANAF-ul le-a blocat toate conturile pentru neplata impozitelor salariale.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a solicitat recurentei sa depună la dosarul cauzei debitul defalcat pe luni, pentru a stabili cu exactitate întinderea obligației ce îi revine, însă aceasta nu s-a conformat, condiții in care nu s-a putut determina întinderea debitului. În mod normal recurenta ar fi trebuit sa prezinte facturile de la furnizori si sa indice cota parte ce ar fi trebuit sa o achite.
Înscrisurile anexate au fost prezentate si instanței de fond insa prin aceste înscrisuri nu se face dovada " izvorului" obligației, ea a încercat in repetate rânduri sa ajungă la o înțelegere cu reprezentații asociației însă fără nici un rezultat.
Conform art. 32 alin. l din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea si funcționarea asociaților de proprietari, toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Recurenta nu a prezenta nici lista lunara a cheltuielilor asociației si nici facturi de la furnizori, neexplicând modalitatea in care s-au calculate debitele pentru care a fost trimisa in judecata.
Referitor la onorariul de avocat, dovada cheltuielilor trebuia făcută în primă instanță și nu în recurs, omisiunea depunerii chitanței de către avocat nefiindu-i imputabilă iar recurenta are posibilitatea de a solicita acordarea acestora pe cale separată.
Pentru dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din data de 22.01.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada anterioară datei de 7 iunie 2009.
Față de excepția invocată, recurenta a depus la dosar „întâmpinare”, prin care a arătat că nu ar fi corect față de locatarii care și-au achitat la timp datoriile să-i fie prescrisă suma de până la această dată, având în vedere că a beneficiat alături de ceilalți proprietari de toate utilitățile comune ale blocului E9; s-ar crea un precedent periculos și s-ar produce haos în rândul proprietarilor, toată lumea așteptând să se împlinească acest termen.
Analizând actele și lucrările dosarului dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, și văzând și excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul va reține următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta recurentă a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 2270,32 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere aferente restanțelor neachitate.
Este incontestabil că, în calitate de proprietar al apartamentului situat în Bârlad, .. 80, ., . , arondat Asociatiei de L. nr. 5 din Bârlad, intimata a beneficiat de servicii de întreținere, datorând astfel contravaloarea cotei de contribuție care îi revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari, conform art. art. 46 din Legea nr.230/2007
Potrivit fișei locatarului S. M. aferentă perioadei ianuarie 2007 – decembrie 2011, defalcată pe luni, depusă în fața instanței de recurs, intimata figura în evidențele asociației, la data de 01.01.2007, cu o datorie de 1781, 46 lei, înregistrată ca „report 01.01.2007”.
La această sumă s-a adăugat contravaloarea întreținerii datorate lunar, astfel încât, în luna decembrie 2011, cuantumul total al debitului datorat de aceasta era de 2270,32 lei.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul va reține că, potrivit dispozițiilor art. 201 din Noul Cod Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În aceste condiții, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora termenul de prescripție este de trei ani, iar neexercitarea dreptului la acțiune având un obiect patrimonial în termenul stabilit de lege se stinge prin prescripție.
În aceste condiții, dreptul la acțiune al recurentei reclamante pentru contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei anterioare lunii iunie 2009 (în condițiile în care prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 07.06.2012 și văzând dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958) este prescris.
Susținerile recurentei referitoare la inechitatea unei asemenea soluții ori consecințele păgubitoare ale acesteia pentru ceilalți proprietari nu prezintă relevanță sub aspectul cursului termenului de prescripție, în condițiile în care aceasta a avut posibilitatea de a-și valorifica dreptul de a obține recuperarea creanței în acest interval de timp.
De asemenea, în cauză nu este incident nici unul din cazurile de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției prevăzute de art. 13 și respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1954, angajamentul de plată semnat de intimată datând din 30.09.2005 iar somația nr. 5/11.05.2009 comunicată intimatei nefiind de natură a produce efecte din acest punct de vedere.
În ceea ce privește plățile evidențiate în fișa locatarului la data de 29.05.2009 și respectiv 19.07.2010, la dosar nu au fost depuse chitanțe din care să rezulte destinația acestora și modalitatea în care s-a făcut imputația plății, pentru ca instanța să poată aprecia că într-adevăr prin plata respectivelor sume intimata ar fi recunoscut debitul datorat și să rețină astfel incidența art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1954.
Față de aceste considerente, va reține instanța că excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, este întemeiată, iar acțiunea formulată de recurenta reclamantă pentru perioada anterioară lunii iunie 2009 trebuia respinsă ca prescrisă.
În privința cererii recurentei privind contravaloarea cheltuieli de întreținere datorate de intimată pentru perioada iunie 2009 – decembrie 2011, va reține tribunalul că, prin actele noi depuse în recurs, recurenta a făcut dovada modului de calcul a acestor cheltuieli și pentru perioada iunie – decembrie 2009 (26,22 lei întreținere și 8,95 lei lumină scară) și respectiv ianuarie – mai 2010 (17,7 lei întreținere și 4,3 lei lumină scară), astfel încât se impunea obligarea intimatei și la plata acestor sume, pe lângă suma de 195,34 lei, stabilită de prima instanță ca datorată pentru perioada iunie 2010 – decembrie 2011.
În consecință, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Va obliga pârâta S. M. să plătească reclamantei suma de 252,51 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere pentru perioada iunie 2009 – decembrie 2011.
Va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere pentru perioada anterioară lunii iunie 2009 ca prescrisă.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii vor fi menținute, inclusiv cea referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, este adevărat că, în fața instanței de recurs, recurenta a depus copia chitanței nr._ din 12.02.2010, prin care a făcut dovada achitării sumei de 500 lei reprezentând contravaloare onorariu acționare în judecată S. M.. În prezenta cauză, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că recurenta reclamantă ar fi fost asistată sau reprezentată de apărător ales, nefiind depusă vreo delegație în acest sens, iar chitanța anterior menționată a fost eliberată la data de 12.02.2010, cu mult timp înainte de declanșarea prezentului litigiu. În consecință, va aprecia tribunalul că respectivele cheltuieli nu au fost ocazionate de judecarea prezentei cauze, astfel încât nu se impune ca acestea să fie suportate de pârâtă.
Va fi respinsă de asemenea și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, în condițiile în care aceasta a căzut în pretenții, urmare a admiterii recursului recurentei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Asociația de locatari nr. 5 Bârlad împotriva sentinței civile nr. 3109 din 25.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o modifică în parte, în sensul că.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Obligă pârâta S. M. să plătească reclamantei suma de 252,51 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere pentru perioada iunie 2009 – decembrie 2011.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere pentru perioada anterioară lunii iunie 2009 ca prescrisă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge cererea intimatei privind acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
Red.Ț.M.C./22-03-2013
2 ex./25-03-2013
Judecător fond: E. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 106/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 666/2013. Tribunalul... → |
|---|
