Succesiune. Decizia nr. 1282/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1282/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 1984/189/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1282/R/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de către recurenții - reclamanți P. F., cu domiciliul în Bârlad, ., ., . și P. M., cu domiciliul în sector 3, București, .. 13 A, . de moștenitori ai defunctei P. C., în contradictoriu cu intimații – pârâți P. A., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., P. C. D. cu domiciliul în G., Constructorilor, nr. 9, ., . și P. C. B.- C., cu domiciliul în Bârlad, ., . în calitate de moștenitori ai intimatului defunct P. C.-C., U. A. TERITORIALĂ A MUN. BÂRLAD PRIN PRIMAR, C. L. BÂRLAD și G. I. C. cu sediul în mun. București, .. 50, sector 1, împotriva sentinței civile 3459/30.11.2010, pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect succesiune, acțiune în constatare – uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că în termenul de amânare a pronunțări, la data de 28.10.2013, recurentul P. M. prin apărător și intimații - pârâți prin apărător au înaintat la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, la solicitarea părților pentru a le da posibilitatea să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 29 octombrie 2013, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3459 din 30.11.2010 a Judecătoriei Bârlad, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bârlad și respinsă acțiunea în constatare formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu Municipiul Bârlad, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea în constatare, astfel cum a fost precizată de reclamanta-pârâtă P. C. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți P. C. C. și G. I. C..
A fost admisă cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată de pârâții-reclamanți P. C. C. și G. I. C..
A fost obligată reclamanta - pârâtă P. C. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților - reclamanți P. C. C. și G. I. C. suprafața de 433 mp teren intravilan proprietatea pârâților - reclamanți și situat în mun. Bârlad, ., jud. V., având următoarele vecinătăți: la N- N. G., la E și S- .- P. C., teren individualizat prin punctele de contur 16, 17, 9, 10, 16 în Anexa 2 la raportul de expertiză nr.97/21 întocmit la data de 25.05.2010 de expert Chitariu C., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâților-reclamanți cheltuieli de judecată în cuantum de 6.507 lei.
S-a dispus darea în debit la organele competente pe reclamanta P. C. cu suma de 3.752 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, ce se plătește eșalonat în 9 rate lunare de câte 416,9 lei, conform Încheierii din data de 11.11.2010 a Judecătoriei Bârlad prin care s-a admis ajutorul public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru datorate de reclamantă, ratele urmând a fi achitate până la data de 30 ale fiecărei luni.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bârlad.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și sunt reprezentate, după caz de primar sau de președintele consiliului județean. ,,Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.
Din întâmpinarea formulată de pârâtul C. local al mun. Bârlad, adresa prin care Primăria a comunicat instanței că terenul în litigiu nu făcea parte din domeniul public sau privat al municipiului și din întreg amsamblul probatoriu a rezultat că Municipiul Bârlad nu era proprietarul terenului în litigiu, așadar nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece terenul în suprafață de 433 mp, astfel cum a fost măsurat de expertul topografic, situat în mun. Bârlad, ., jud. V., ce forma obiectul acțiunii, era proprietatea pârâților – reclamanți P. C. C. și G. I. C., în calitate de moștenitori (fiu și nepoată de fiică) ai defuncților P. C. și V..
În nici unul dintre actele emise de autorități, cu ocazia preluării imobilului și cu ocazia restituirii, nu s-a precizat ce suprafață a fost preluată și ce suprafață s-a restituit, cu excepția celei acordată ca echivalent, în . mp), prin urmare, în proprietatea statului a rămas doar suprafața de 212 mp ocupată de .>
Pentru aceste motive, a admis excepția și a respins acțiunea în constatare în contradictoriu cu Municipiul Bârlad.
II. Asupra cererilor în constatare și de revendicare, a reținut următoarele:
Părinții pârâților – reclamanți, P. C. și V., au deținut în proprietate mai multe suprafețe de teren în mun. Bârlad și în satul Burdusaci, .. Tatăl acestora, defunctul P. C., a fost învățător și preot și a fost închis în perioada regimului comunist, dar și internat de mai multe ori în spital, datorită unor boli grave, până în anul 1960, când, la vârsta de 54 ani, a fost declarat inapt de muncă. Acesta a decedat la data de 22.03.1973, în Spitalul C. din București și înmormântat în satul Burdusaci.
În baza Decretului de naționalizare nr.111/1951, prin sentința civilă nr.297 din 29.12.1952, Tribunalul popular Raional Bârlad a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului proprietatea soților P. C. și V., format din casă de locuit și teren în suprafață de cca 2200 mp, situate în Bârlad, . (fila 281).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 714 din 25.03.1957, aceeași instanță a admis contestația în anulare formulată de P. C. și a anulat sentința nr. 297 din 29.12.1952, iar în baza sentinței civile nr.1044 din 04.05.1957, prin procesul verbal din 12.07.1957 a fost restituit imobilul autorilor (fila 144).
Între timp, până la retrocedare, din această suprafață de cca. 2200 mp, prin decizia nr._ din 27.04.1955 a Sfatului popular al orașului Bârlad, au fost atribuite unor cetățeni, loturi de casă, astfel: lui C. C., o suprafață de 450 mp, lui N. G., 432 mp, care ulterior s-a extins la 932 mp.
Autorii pârâților – reclamanți au dobândit suprafața de cca 2200 mp prin actul de vânzare – cumpărare autentificat și transcris sub nr. 1372 din 26.09.1945 la Tribunalul județean (filele 154 – 155), în care se menționează că s-a vândut casă și suprafața de cca 2200 mp teren situat în ..4 (devenită .).
Terenul a fost identificat de expertul topografic Chitariu C. în raportul de expertiză și anexa întocmite în cauză, depuse la filele 130-140. Conform raportului, terenul ce a făcut obiectul actului de vânzare – cumpărare din anul 1945 și care exista în prezent la adresa din ., era în suprafață de 2727 mp, mai mare decât cea înscrisă în actul de proprietate din 1945, iar din probele administrate a rezultat că aceștia au stăpânit această suprafață de la cumpărare, până la operațiunile de deposedare forțată și vânzare ce au avut loc între timp.
Autorii pârâților – reclamanți au vândut prin actul de vânzare autentificat sub nr. 1130 din 21.09.1957 reclamantei și soțului acesteia, suprafața de 350 mp, conform actului, iar numitului N. G. i-au vândut suprafața de 396 mp, real măsurat 411 mp.
O parte importantă din terenul în suprafață de ,,circa 2200 mp” a fost recuperată de autorii P. C. și V., prin actele arătate mai sus, ulterior de pârâții – reclamanți, în baza acțiuni în justiție.
Pentru suprafețele atribuite în folosință altor cetățeni (882 mp), precum și pentru o suprafață de 212 mp, expropriată, pentru construirea străzii C. L., s-a dispus restituirea, în schimb, a suprafaței de 1100 mp în altă locație, respectiv pe . prezent, ..16, potrivit Deciziei nr.615 din 15.08.1957 (fila 147).
Prin decizia civilă nr. 951/R din 19.09.2007 (filele 127 – 129) Tribunalul V. a admis acțiunea în revendicare a reclamanților P. C. C. și G. I. C. împotriva pârâtei C. E. și a obligat-o pe aceasta să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 420 mp teren situat în . (actuală C. L.), jud. V., suprafață ce făcea parte din suprafața de 2200 mp proprietatea autorilor reclamanților.
Din raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, dar și din cel întocmit în dosarul nr._ (filele 130 – 135), a rezultat că numita C. E. deținea în îngrăditură, pe lângă suprafața atribuită în proprietate în baza Legii nr.18/1991, o diferență de 438,96 mp, care ar proveni de la autorii P. C. și V..
Astfel, din suprafața de 2727 mp, existentă în ., a fost vândută prin acte de vânzare -cumpărare suprafața totală de 761 mp (350 mp reclamantei P. C. și 411 mp real măsurat, față de 396 mp în act). Suprafața de 882 mp a fost atribuită altor persoane (N. Gh. și C.), iar 212 mp au fost folosiți pentru construirea .>
Pârâților - reclamanți li s-a restituit suprafața de 1100 mp care, împreună cu suprafața înstrăinată de autorii lor totalizează 1861 mp. De la C. E. a fost recuperată prin acțiunea în revendicare, conform deciziei Tribunalului V., suprafața de 420 mp.
Scăzând din suprafața inițială și identificată de expert în prezent, de 2727 mp, suprafețele recuperate și înstrăinate de autori (1100 mp + 420 mp + 761 mp) a rămas o suprafață de 446 mp, iar nu 433 mp, cum a arătat expertul Chitariu C., întrucât acesta nu a luat în calcul că au fost restituiți de către stat 1100 mp, nu doar 1094 și prin decizia Tribunalului V. menționată au fost restituiți 420 mp și nu 439 mp, cât au ieșit la măsurători.
Pe de altă parte, în îngrăditura reclamantei, expertul a măsurat o suprafață de 897 mp, iar din aceasta, doar pentru suprafața de 781 mp are acte de proprietate, diferența de 433 mp fiind stăpânită fără acte.
Reclamanta și pârâții – reclamanți și-au majorat pretențiile la suprafața de 433 mp, atât cât a stabilit expertul.
Asupra cererii de chemare în judecată, instanța, față de probele administrate, constată că era neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a cumpărat potrivit actului de vânzare – cumpărare nr. 1130 din 21.09.1957 încheiat cu soții P. C. și V. suprafața de 350 mp, precum și suprafața de 411 mp, de la vecinul său, T. B. I., conform actului nr. 85 din 08.03.1968.
În prezent, reclamanta stăpânea în fapt suprafața de 897 mp, conform măsurătorilor efectuate de expert Chitariu C., din care 433 mp era stăpânită fără acte.
Reclamanta a invocat faptul că a posedat de la data cumpărării o suprafață mai mare decât cea din actul de cumpărare (350 mp), în condițiile unei posesii utile.
Pentru a se putea constata intervenirea prescripției achizitive (uzucapiunea), reclamanta trebuia să dovedească faptul că posesia sa întrunea caracterele prevăzute de art. 1847 Cod civil, respectiv o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Reclamanta nu a dovedit că posesia sa a fost publică de la început și netulburată. De asemenea, trebuia subliniat caracterul de sancțiune al prescripției achizitive, ce opera împotriva proprietarului pasiv, care lasă bunul în mâna altuia timp îndelungat.
Datorită împrejurărilor complexe în care s-a aflat, datorită calității sale de ,,chiabur”, tatăl pârâtului P. C. a fost împiedicat în mod obiectiv să se ocupe de terenurile sale, acesta fiind închis până în jurul anului 1958 și apoi internat de mai multe ori, până în anul 1973, când a decedat. Într-o perioadă în care s-a aflat în Bârlad a înstrăinat suprafața de 350 mp reclamantei, suprafață care era îngrădită. În perioadele în care nu a fost arestat sau internat, proprietarul P. C-tin a locuit cu familia în satul Burdusaci, . rezultă din răspunsul la interogatoriu, declarațiile martorilor M. Ș. și Motaș P. (filele 217 și 164) și confirmat de sentința civilă nr. 714 din 25.03.1957 a fostului Tribunal Popular Bârlad.
Conform stării de fapt reținute în considerentele deciziei civile nr. 951/R din 19.09.2007 (filele 127 – 129) a Tribunalului V., stare de fapt stabilită irevocabil, astfel încât aceasta se impune cu autoritate de lucru judecat, conform prezumției ce se desprinde din prevederile art. 1202 Cod civil, dar văzând și cererile adresate de pârâtul – reclamant Primăriei mun. Bârlad în anii anteriori, s-a reținut că proprietarii terenului din . nu au stat în pasivitate.
Astfel, pârâtul – reclamant a adresat numeroase cereri și memorii Sfatului Popular Bârlad, în anii 1972 și 1974, iar în baza Legii nr.18/1991, ca și a Legii nr.247/2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas nerecuperat, dar care nu au fost soluționate.
În memoriile din anii 1972 (fila 265), 1974 (fila 267) și din data de 16.10.1992 (fila 268) acesta făcea referiri și la suprafața de teren pe care reclamanta și soțul ei o dețineau în plus față de cea vândută prin actul din 1957, solicitând verificarea cazului, expertiză și ,,repunerea în drepturi”.
Așadar, acesta a încercat să-și recupereze toate suprafețele de care au fost deposedați părinții săi.
Totodată, reclamanta nu a dovedit faptul că vânzătorii P. C-tin și V. au fost de acord cu vânzarea unei suprafețe mai mari de teren, decât cea înscrisă în contract.
În ceea ce privește publicitatea posesiei, s-a reținut că până în anul 2008, reclamanta a achitat impozit pentru o suprafață de 357 mp, astfel cum a rezultat din răspunsul acesteia la interogatoriu (fila 85), în care a mai arătat că nu cunoaștea nimic despre cele două suprafețe de 180 mp și 163 mp care au fost înscrise în rolul soțului său, P. I..
Reclamanta a depus două chitanțe privind plata impozitului pentru teren, în sumă de 858 lei și de 765 lei (filele 13 și 14), datate 6 și 7 mai 2009, cu 12 zile înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Potrivit adresei Primăriei Bârlad, comunicată instanței la data de 05.03.2010 (fila 158), impozitele respective au fost achitate pentru suprafețe declarate din anul 2004 deținute fără acte, respectiv o suprafața de 180 mp și una de 163 mp, în total 343 mp.
A rezultat că reclamanta a început să posede în mod public suprafața revendicată abia din 2004, după ce pârâtul – reclamant, așa cum s-a reținut, a încercat continuu să-și recupereze terenul de la părinții săi. Mai mult, date fiind răspunsurile la interogatoriu, se putea spune și că posesia reclamantei a fost una echivocă.
Nefiind îndeplinite condițiile uzucapiunii, instanța a respins acțiunea în constatare.
În acțiunea în revendicare, instanța a comparat titlurile invocate de părți.
Astfel, reclamanta nu avea un titlu cu privire la terenul în suprafață de 433 mp deținut fără acte, iar posesia sa nu a fost o posesie utilă.
Pârâții – reclamanți și-au dovedit dreptul lor de proprietate cu sentința civilă nr.714 din 25.03.1957, sentința civilă nr.1044 din 04.05.1957, potrivit căreia i s-a restituit autorului imobilul proprietatea sa, cumpărată în anul 1945.
Așa cum am arătat mai sus, nu s-a specificat nicăieri cât teren a fost preluat de stat și cât a fost restituit, menționându-se doar ,,imobilul situat în…”.
Din probele administrate – declarațiile martorilor M. Ș. și Motaș P., expertiza efectuată în cauză, prin analizarea vecinilor evidențiați în actul din 1945 – a rezultat că astfel cum au invocat pârâții – reclamanți în toate cererile lor, autorii lor au stăpânit în fapt, din 1945 și până la deposedare, suprafața de 2727 mp, iar posesia lor a fost mai bine caracterizată, neviciată, până la deposedare de către stat, dar și ulterior, după restituire, fiind cunoscuți ca proprietari pe toată suprafața îngrădită, din anul 1945, până în anul 1952 când au fost deposedați de stat, ulterior au posedat din nou după restituirea din anul 1957. Aceștia au posedat sub nume de proprietar, lor li s-a preluat tot terenul existent, tot lor li s-a restituit prin sentințele din 1957 tot terenul aflat în îngrăditură.
Că au posedat o suprafață mai mare a rezultat și din mențiunea din contractul nr. 1372 din 26.09.1945, că s-a vândut casă și suprafața de cca 2200 mp teren, dar și din decizia nr._ din 27.04.1955, conform căreia au primit loturi în folosință trei persoane astfel: N. Gh. – 432 mp, C. N. – 432 mp și C. C-tin – 450 mp. În total au fost atribuiți altor persoane 2628 mp.
Având în vedere că, atunci când nici una dintre părți nu deținea act de proprietate cu privire la o suprafață de teren și nici nu putea invoca dobândirea bunului prin uzucapiune sau ocupațiune, într-o acțiune în revendicare se procesa la compararea posesiilor și urma să aibă câștig de cauză cel a cărui posesie este mai bine caracterizată (in pari causa, melior est causa possidentis).
De asemenea, instanța a luat în calcul și faptul că în anii 1940 -1950 nu se efectuau măsurători cu instrumente precise (teodolit) ca în prezent, ci cu piciorul, compasul etc., astfel încât sunt explicabile nepotrivirile dintre suprafețele înscrise în actele de proprietate și cele reale. De aceea s-a și menționat în actul din 1945 ,,cca 2200 mp”.
Pentru motivele expuse, în temeiul art.480 Cod civil, a admis acțiunea în revendicare formulată pe cale reconvențională și precizată la data de 09.11.2010 și a obligat reclamanta – pârâtă să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților - reclamanți P. C. C. și G. I. C. suprafața de 433 mp teren intravilan proprietatea pârâților - reclamanți și situat în mun. Bârlad, ., jud. V., având următoarele vecinătăți: la N- N. G., la E și S- .- P. C., teren individualizat prin punctele de contur 16, 17, 9, 10, 16 în Anexa 2 la raportul de expertiză nr.97/21 întocmit la data de 25.05.2010 de expert Chitariu C., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În considerarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, a obligat pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâților-reclamanți cheltuieli de judecată în cuantum de 6.507 lei, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de expert și onorariile avocaților.
În baza art. din OG nr.55/2008, a dispus darea în debit la organul fiscal competent pe reclamanta P. C. cu suma de 3.752 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, ce se plătește eșalonat în 9 rate lunare de câte 416,9 lei, conform Încheierii din data de 11.11.2010 a Judecătoriei Bârlad prin care s-a admis ajutorul public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru datorate de reclamantă, ratele urmând a fi achitate până la data de 30 ale fiecărei luni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. C., invocând următoarele motive:
A arătat că instanța de fond a apreciat incorect probele administrate in cauza, a ignorat declarațiile de martori audiați si a trecut cifre greșite atât sub aspectul suprafețelor de teren cat si a anilor in care a început posesia acestor suprafețe de teren .
Astfel:
- Prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1372/1.10.1945 părinții reclamantului pe nume P. C. si P. V. au cumpărat suprafața de "cca.2200 m.p." imobil situat in Bârlad, .. 4 in prezent .> De precizat ca acest act nu a fost însoțit niciodată de o schița anexa astfel încât imobilul a fost identificat de expert pe baza informațiilor înscrise in actul de proprietate precum si a măsurătorilor efectuate in teren. Conform Obiectivului 1 din expertiza topometrica rezulta ca in realitate vechea proprietate a ascendenților actualilor parați avea in plus 527 m.p. fata de actul autentic, suprafața pentru care nu aveau act de proprietate (pag.4 alin 1 din raportul de expertiza). - Acest imobil compus din teren si casa de locuit, a fost luat de stat odată cu condamnarea politica a ascendentului paraților in anul 1952. In perioada in care ascendentul paraților a fost arestat in baza sentinței 297/ 29 decembrie 1952 imobilele proprietatea sa din Bârlad, in baza Decretului 11/ 1951 au fost trecute în patrimoniul statului. *
-Prin S.C. nr. 714/25 martie 1957 data de Tribunalul Popular al raionului Bârlad, s-a anulat sentința 297 /1952 si in consecința se dispune restituirea imobilului către numitul P. V. C..
-In intervalul 1952-1957 cat imobilul s-a aflat in patrimoniul statului asupra acestuia au avut loc următoarele modificări:
-Prin Decizia_/din 27 aprilie 1955 a Sfatului P.. Bârlad se atribuie numitului C. C. o ..p. in vederea construirii unei locuințe.
-Prin aceeași decizie si in același scop i se atribuie lui N. G. o suprafața de 432 m.p. tot din același teren. Atribuirea s-a făcut in baza Decretului nr. 493/1954 .
-Ulterior prin actul de vânzare cumpărare autentificat la notariatul Bârlad cu nr. 1129 din 21 .09,. 1957 părinții paraților au vândut lui N. G. din același teren supraf. de 396 m.p.
-Prin cererea înregistrata la Primăria Bârlad cu nr._/14 mai 1965 C. C. a declarat in fals ca a cumpărat o suprafața de 450 m.p. peste cea atribuita prin Decizia Sfatului Popular si si-a întocmit un rol cu 875 m.p. conform procesului verbal 349/1960. Ba mai mult acesta a fost si scutit de plata impozitului pentru locuința construita pe terenul atribuit in baza Decretul 493/1954.
-Din procesul verbal pentru imobilul proprietatea C. rezulta ca aceștia avea o suprafața totala de 900 m.p.
-Tot din acest teren se indisponibilizează o suprafața de 212 m.p. in vederea construirii unei străzi cu denumirea " V. L. " reprezentata in Anexa nr. 2 in raportul de expertiza efectuat in cauza.
Prin urmare, la data la care autorul paraților este pus in libertate si se dispune restituirea proprietarii sale acesta nu a mai găsit terenul din curtea casei asa cum fusese la data preluării de către stat, deoarece casele familiilor N. si C. erau deja ridicate iar . construita. - Din aceasta cauza prin Decizia 615 emisa de Sfatul Popular Regional Iasi — Oras Bârlad se atribuie " Tovarășului P. D. C. in deplina proprietate un teren in suprafața de 1110 m.p. ¬situat in .. 16 conform schiței anexe ce face parte din decizie iar conform procesului verbal de evaluare rezulta ca terenul ce i se da in schimb este in aceeași valoare cu terenul fosta proprietate a Tovarășului P. D. C. atribuit altor cetățeni in vederea construcției de locuințe.
Recurenta a precizat ca din vechea sa proprietate, autorul paraților mai rămăsese doar cu casa si terenul aferent curții pe care prin actul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1130 din 21 septembrie 1957 este transmis in proprietatea lui P. C. si a soțului său decedat P. I..
A invocat ca din anul 1957 si pana in prezent, P. C. a stăpânit in mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar si suprafața de 433 m.p. teren peste ceea ce s-a înscris in actul autentic.
A mentionat ca din anul 1957 si pana in prezent in conformitate cu disp art. 1890 au trecut mai mult de 30 de ani astfel încât s-a împlinit termenul de prescripție, devenind proprietara acestui teren împreuna cu soțul in prezent decedat.
Din anul 1957 când au cumpărat casa terenul deținut fara acte, in afara contractului de vânzare cumpărare in forma autentica s-a aflat in permanenta in posesia acestora iar vechiul proprietar a stat in pasivitate pana la data când a decedat in anul 1973, acceptând posesia noastră in nume de proprietari.
Recurenta a mai invocat ca este un caz tipic de uzucapiune iar faptul ca abia după anul 1990, actualii parați fac cereri la Primaria Bârlad pentru clarificarea situației fostei lor proprietăți nu are nici o relevanta în cauza mai ales faptul ca principalele lor "petiții la primărie" in anii 1970-1990 se referau la terenul stăpânit de familiile C. si N., iar după ce au fost despăgubiți prin schimbul de teren in . acestora au încetat.
Întreruperea prescripției in ceea ce îi privește nu au avut loc nici pe cale naturala nici pe cale civila deoarece nu au existat nici una din situațiile prev. de art.1864 Cod civ.
Nu au fost detentoriprecari, (art. 1853 Cod civil) întrucât au stăpânit acest teren cu acordul proprietarului in deplina cunoștința de cauza a acestuia dar fara sa aibă vreun titlu pentru terenul deținut in plus.
Posesia a fost continua in conf. cu disp art. 1848 deoarece au exercitat-o regulat fără intermitente locuind in aceasta casa cu terenul aferent din anul 1957 si pana in prezent.
In conf. cu disp art. 1851 Cod. Civ,. au exercitat posesiunea netulburați, deoarece nu au fundat-o sau conservat-o prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului.
Posesiunea nu a fost clandestina, deoarece au exercitat-o in mod public si nu in ascuns cu adversarul acestora si nici nu se poate retine faptul ca autorul paraților nu a putut sa cunoască posesiunea deoarece chiar el este cel care ne-a predat casa si terenul așa după cum se consemnează in actul autentic, (disp art. 1852 Cod civ.).
A mai aratat ca instanța deasemenea nu a analizat cu atenție actul autentic de vânzare cumpărare precum si schița anexa a actului din anul 1957 in care părinții actualului parat au arătat in detaliu care este componenta imobilului pe care l-au vândut in schița originala a actului fiind trecut lotul 2 hașurat ca fiind ceea ce autorii paratului au predat recurentei si soțului in anul 1957 spre vânzare.
In ceea ce priveste cererea reconvenționala formulata de parați, prin care aceștia revendica din curte suprafața de 433 m.p. teren, a aratat ca parații reclamanți nu au facut dovada proprietății pentru suprafața de 433 m.p. deținuta in curtea recurentei. Dreptul de proprietate ca si acțiunea in revendicare nu se sting prin neîntrebuințare atat timp cat bunul nu a fost uzucapat de altcineva. Ori, rezulta din probatoriul administrat in cauza ca terenul pe care-1 revendica nu a fost ocupat de P. V. și sotul său ci pur si simplu predat de către autorii paraților odată cu casa de locuit si cu terenul de 350 m.p. pentru simplul motiv ca se afla in ingraditura casei asa cum se afla ea in anul 1957 cand s-a întocmit actul autentic cu schița anexa a acelui act.
In legătura cu memoriile din anii 1972, 1974 si 1992, a aratat recurenta ca principalul obiect al cererilor si memoriilor din acei ani se refera la terenul deținut in plus de familia C. si fam. P..
F. de toate aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței fondului in sensul de ase admite acțiunea in constatare si a se respinge cererea reconvenționala având ca obiect revendicarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Se vor avea in vedere dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila care stabilesc ca recursul declarat impotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța are îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
In speță, instanța de fond a dat dovada de rol activ pentru a lamuri cauza sub toate aspectele, exigenta stabilita de altfel si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, cuprinde, printre altele, dreptul părtilor de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Convenția nevizând sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste „observații” sunt . analizate cum se cuvine de către instanța sesizata (Cauza Artico impotriva Italiei).
Cu alte cuvinte, articolul 6 CEDO implica, in special, in sarcina instanțelor de judecata obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor si propunerilor de probatoriu ale partilor.
In speță, instanța de fond a reținut in mod corect că recurenta -reclamanta a cumpărat potrivit actului de vânzare – cumpărare nr. 1130 din 21.09.1957 încheiat cu soții P. C. și V. suprafața de 350 mp, precum și suprafața de 411 mp, de la vecinul său, T. B. I., conform actului nr. 85 din 08.03.1968, iar in prezent stăpânește în fapt suprafața de 897 mp, din care 433 mp făra acte de proprietate. Aceste măsurători au fost efectuate de expert Chitariu C., desemnat de către instanță.
Recurenta consideră că sunt îndeplinite condițiile prescripției achizitive in ceea ce privește suprafața pe care o deține fără titlu de proprietate, iar instanța de fond ar fi soluționat netemeinic aceasta cerere.
In sistemul Codului civil de la 1865, aplicabil in cauză, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect a posesiei utile asupra acelui bun . timp determinat de lege . Art.1890 Cod civil, prevede ca regula speciala, dobândirea dreptului de proprietate prin simpla exercitare a posesiei utile timp de 30 ani, fără ca persoana care posedă să fie ținută a produce vreun titlu și fără sa i se poată opune reaua credința.
Din norma legala invocată, rezulta ca singurele condiții necesare si suficiente pentru a uzucapa sunt exercitarea unei posesii utile timp de 30 ani.
Ori, in speță, tribunalul constata ca nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 1890 Codul civil pentru prescripția achizitiva, cum in mod corect a reținut instanța de fond . Astfel, posesia trebuia să fie continuă, neîntreruptă, netulburată și, nu in ultimul rând, sub nume de proprietar.
Deși invocă recurenta că nu au fost analizate cu temeinicie probele administrate,, in mod corect a reținut instanța de fond faptul că aceasta nu a dovedit că posesia sa a întrunit in mod cumulativ condițiile cerute de vechiul Codul civil.
Uzucapiunea constituie si o sancțiune indirectă îndreptata împotriva fostului proprietar al imobilului care, l-a lăsat timp îndelungat în posesia unei alte persoane, permițându-i, prin pasivitatea sa, sa se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real.
In mod just a reținut instanța de fond ca pârâtul – reclamant, aflat . in timpul regimului comunist nu a stat in pasivitate, iar reclamanta nu a dovedit faptul că vânzătorii au fost de acord cu vânzarea unei suprafețe mai mari de teren, decât cea înscrisă în contract.
Având in vedere cele expuse, nu se mai impune a fi analizate celelalte motive invocate de recurenta in legătură cu cererea principală, privind uzucapiunea, condițiile privind posesia utilă fiind necesar a fi întrunite in mod cumulativ.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, instanța de fond a comparat titlurile invocate de părți si a pronunțat o soluție amplu și corect argumentată, argumente ce sunt însușite și de instanța de control judiciar, motiv pentru care nu vor mai fi expuse.
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedura civila, constatând ca nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedura civila, ca hotărârea este legală și temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de P. C., continuat de moștenitorii P. F. și P. M., împotriva sentinței civile nr. 3459/30.11.2010 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o va menține.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate in recurs, potrivit articolului 274 din Codul de procedura civila,”partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata il constituie culpa procesuală, astfel incât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția instanței de recurs, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedura civila, tribunalul va respinge cererea recurentei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Va obliga pe moștenitorii recurentei să plătească intimaților P. A., P. D., P. B. C. și G. I. C., suma de 2 000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. C., continuat de moștenitorii P. F. și P. M., împotriva sentinței civile nr. 3459/30.11.2010 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o menține.
Respinge cererea recurentei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe moștenitorii recurentei să plătească intimaților P. A., P. D., P. B. C. și G. I. C., suma de 2 000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
Pentru Președinte, E. R. I. - aflat în C.O. - Președinte, S. D. E. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: I.E.R. -26.11.2013
2 ex: /26.11.2013
Judecătoria Bârlad: judecător L. N..
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 250/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 659/2013. Tribunalul... → |
|---|
