Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1159/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1159/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4350/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1159/R/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de recurs declarată de către recurentul - reclamant A. Ș., cu domiciliul în București, sector 2, .. 6, ., . cu intimații – pârâți I. N. și I. M., ambii cu domiciliul în V., ., nr. 9, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1387/20.03.2013, pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că în termenul de amânare a pronunțări, la data de 01.10.2013, intimații prin apărător au înaintat la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 01 octombrie 2013, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1387 din 20.03.2013, pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă acțiunea reclamantului A. Ș. domiciliat în București, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâții I. N. și I. M. domiciliați în V., ., nr. 9, pentru lipsa calității procesuale active.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 2728 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a-și dovedi calitatea procesuală activă reclamantul trebuie să dovedească faptul că este proprietarul terenului pe care-l revendică de la pârâți conform titlului său de proprietate.
În acest sens reclamantul a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1685/18.07.2001.
Din acest contract a rezultat că reclamantul a cumpărat de la părinții săi printre alte loturi de teren și lotul în suprafață de 3785,40 mp, real măsurat 3494,86 mp, situat în sola 15, . cadastral nedefinitiv 81/2/1; 81/2/2 și 81/2/3, învecinat la Vest cu pârâtul I. N..
Deosebit de importantă este mențiunea făcută de părți în contract în sensul că: „având în vedere că între suprafața de teren existentă în proprietatea vânzătorilor și suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor efectuate de persoana autorizată de Oficiul Județean de cadastru V., există o diferență în minus de 205,93 mp, noi părțile contractului, ne dăm acordul pentru încheierea contractului și ne asumăm orice risc”.
Această mențiune din contract nu putea fi interpretată în opinia instanței, decât în sensul că parte din obiectul convenției, respectiv suprafața de 205,93 mp teren nu exista în momentul vânzării, dar că reclamantul a fost de acord să cumpere și în aceste condiții și la prețul convenit cu vânzătorul.
În privința lucrului ce se vinde, legea conține două reguli: lucrul trebuie să fie în comerț conform art. 963 și 1310 cod civil și lucrul trebuie să existe în momentul vânzării conform art. 1311.
Dacă lucrul vândut era pierit mai dinainte, vânzarea este nulă. Totuși, adaugă art. 1311, dacă lucrul a dispărut numai în parte, cumpărătorul are alegerea fie să renunțe la vânzare, fie să ceară executarea ei asupra părții rămase din lucru, cerând o reducere de preț proporțională cu partea pierită.
Față de dispozițiile legale sus citate și față de clauza inserată în contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului, instanța a reținut că acesta a cumpărat în cunoștință de cauză și implicit a devenit proprietar doar pe suprafața de 3494,86 mp cât exista în realitate la data încheierii contractului și nu pe suprafața de 3785,40 mp. cât rezulta din actele de proprietate ale vânzătorului, diferența de 205,93 mp fiind inexistentă la data vânzării.
Prin urmare, în patrimoniul reclamantului se regăsea doar dreptul de proprietate pentru suprafața de 3494,86 mp teren și doar în ceea ce privește această suprafață justifică legitimarea procesuală într-o acțiune în revendicare.
Prin prisma celor expuse mai sus, a apărut irelevant faptul că suprafața de teren inexistentă la data cumpărării de către reclamant a terenului de la tatăl său, se regăsea în îngrăditura pârâților.
Instanța a apreciat că nu se impune analiza dreptului de proprietate dobândit de către pârâți de la același vânzător, mai exact a întinderii suprafeței de teren cumpărate, atât timp cât reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat și atât timp cât linia de hotar dintre cele două loturi înstrăinate de către același vânzător, a fost trasată de către acesta din urmă și nu a fost niciodată modificată de către pârâți după cum a rezultat din expertiza topometrică.
Raportat celor expuse mai sus, instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este întemeiată, motiv pentru care acțiunea acestuia a fost respinsă.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâți constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive :
- în mod greșit a apreciat instanța de fond că, prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1685 din 18.07.2001, nu a făcut dovada că este proprietarul terenului revendicat.
Este de observat faptul că instanța nu a analizat cauza în ce privește fondul acesteia, apreciind că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este întemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, așa cum am arătat mai sus, „ atât timp cât linia de hotar dintre cele două loturi înstrăinate de către același vânzător, a fost trasată de către acesta din urmă si nu a fost niciodată modificată de către pârâți". Opinia instanței de fond potrivit căreia mențiunea din contract că ” există o diferență în minus de 205,93 mp, noi părțile contractului, ne dăm acordul pentru încheierea contractului și ne asumăm orice risc”, nu poate fi interpretată decât în sensul că parte din obiectul convenției și anume suprafața de 205,93 m.p., nu exista în momentul vânzării dar că reclamantul a fost de acord să-1 cumpere si in aceste condiții si la prețul convenit cu vânzătorul", este criticabilă pentru următoarele argumente:
1. În cauză, trebuia apreciată intenția părților din contractul de v/c autentificat sub nr. 1685, din 18.07.2001, întrucât vânzătorii (părinții) au vândut prin actul de mai sus, o suprafață de teren pe care au dobândit-o cu un act autentic, suprafață din care au vândut o parte si pârâților intimați I. N. si I. M., act care este bine definit ca număr de m.p. si ca repere in schitele topo, schițe care nu au fost modificate de nimeni și în nici un fel. Ineluctabil, terenul pe care l-au dobândit vânzătorii de la care am cumpărat, a avut suprafața efectivă înscrisă în actul de dobândire și tot ineluctabil este faptul că, suprafețele de teren vândute pârâților si subsemnatului, cumulate, ar trebui să compună suprafața pe care părinții au cumpărat-o, neexistând posibilitatea pieirii suprafeței de teren, respectiv a imobilului.
In aceste condiții, instanța nu trebuia să rezolve cauza sub aspectul unei excepții privind calitatea procesuală activă a reclamantului, si dacă s-ar fi rezolvat fondul cauzei, s-ar fi observat faptul că pârâții dețin o suprafață de teren, sub aspect faptic, mai mare decât cea dobândită prin actul de v/c încheiat cu A. loan și A. L., suprafață în plus care corespunde cu suprafața care lipsește faptic de la subsemnatul.
2. Tot în judecarea fondului cauzei, ar fi demonstrat faptul că, urmare constatării pârâților că dețin o suprafață de teren în plus, aceștia au încercat prin acțiune judecătorească de îndreptare - rectificare înscriere carte funciară, înscrierea suprafeței în plus, acțiune ce le-a fost respinsă prin s.c.2197 din 16.06.2009 a Judecătoriei V., pronunțată în dos._, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului(decizia civilă nr. 37/A, din 23.02.2010, a Tribunalului V.) și a recursului prin decizia nr. 292 din 11.06.2010, a CA. Iasi, înscrisuri care le atașează prezentului recurs. Existența unei suprafețe de teren in plus a pârâților, echivalentă cu cea revendicată, reiese si din expertiza topografică efectuată în dosarul Judecătoriei V.. Este evident, în aceste condiții că, suprafața de teren revendicată nu a dispărut, există si se află în posesia pârâților, iar faptul că a existat un gard despărțitor anterior, nu este de natură a stabili granița proprietăților si întinderea acestora, ci poate fi o simplă eroare de fapt.
3. Interpretarea instanței in ce privește asumarea riscului, o excede voinței cumpărătorului si vânzătorilor la momentul cumpărării, întrucât prin act s-a stabilit suprafața ce se vinde, prețul pentru aceasta suprafața si nu prețul pentru ceea ce s-ar găsi ulterior, iar „ riscul" de care se face vorbire privește alte aspecte. Faptul că la momentul efectiv al dobândirii nu s-a găsit o anumită surafața de teren, nu este de natură a-i afecta proprietatea dobândită, care putea fi delimitată sub aspectul posesiei si ulterior.
In drept, invocă: art.304 pct.8,9 și 304 indice 1 cp.civilă.
Intimații legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul în raport de probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, instanța de control judiciar constată că recursul nu este întemeiat.
Reclamantul – recurent a pretins că este proprietarul suprafeței de teren revendicată de la pârâți în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1685 din 18.07.2011 și că aceștia din urmă o dețin fără drept.
Așa cum a reținut și prima instanță, o primă condiție de admisibilitate a acțiunii în revendicare este ca reclamantul să-și dovedească calitatea procesuală activă, respectiv calitatea de proprietar la bunului revendicat or, în speță, această dovadă nu a fost făcută.
Recurentul a dobândit dreptul de proprietate doar pentru 3494,86 m.p., suprafață care i-a fost predată de către vânzător la momentul încheierii contractului și care exista în materialitatea ei, recurentul neavând obiecții pentru lipsa unei diferențe de teren de 205,93 m.p. și înțelegând să-și asume riscul contractului pentru neconcordanța referitoare la întinderea dreptului de proprietate conform actului de proprietate și realitatea din teren, precizând expres că: „având în vedere că între suprafața de teren existentă în proprietatea vânzătorilor și suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor efectuate de persoana autorizată de Oficiul Județean de Cadastru V., există o diferență în minus de 205,93 mp, noi părțile contractului, ne dăm acordul pentru încheierea contractului și ne asumăm orice risc”.
În aceste condiții, nu se pot ignora regulile cuprinse în codul civil (art. 963, 1310 și 1311) cu privire la vânzare, critica recurentului privind greșita interpretare de către instanța de fond a clauzelor contractuale și a voinței părților contractante cu privire la obiectul vânzării fiind neîntemeiată.
Este de menționat că din probele administrate a rezultat că laturile pe care le stăpânesc pârâții încă de la cumpărare nu au suferit modificări cu privire la linia de hotar sau îngrăditură.
Existența litigiului dintre părți ce a format obiectul dosarului civil nr._ și care a vizat plângerea intimaților împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996) nu este de natură să contribuie la reținerea unei situații de fapt diferită de cea din prezenta speță și nu conferă de cea din prezenta speță și nu conferă legitimare procesuală activă reclamantului. Din conținutul sentinței civile nr. 2197/16.06.2009 a Judecătoriei V. și a deciziilor instanțelor de control judiciar prin care s-au soluționat căile de atac promovate împotriva acesteia, rezultă că au fost analizate doar condițiile prevăzute de art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 pentru a se proceda la rectificarea înscrierilor în cartea funciară și ale art. 89 alin. 4 din Ordinul nr. 633/2006, reținându-se că petenții nu au prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea de fond (acțiune care poate fi, după caz, o acțiune în nulitate, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului.)
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 312 cod proc.civ., va respinge recursul declarat de A. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1387 din 20.03.2013 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
Recurentul căzând în pretenții în această fază procesuală, va fi obligat în temeiul art. 274 din codul de proc.civ., să achite intimaților cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1387/20.03.2013 a Judecătoriei V., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților I. N. și I. M. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2013.
Pentru Președinte, E. R. I. - aflat în C.O. - Președinte, S. D. E. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red: S.D.E./26.11.2013
Tehnored R.A./29.11.2013
2 ex./29.11.2013
Judecătoria V.: judecător O. C..
| ← Servitute. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 927/2013. Tribunalul... → |
|---|
