Pretenţii. Decizia nr. 1442/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1442/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 4586/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1442/R/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Judecător C. A.
Grefier A. C.
-----------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs declarate de către recurentul – pârât C. N. și respectiv de către recurenta – reclamantă C. G. cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Cozlosche N., împotriva sentinței civile nr. 1697/10.04.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013, susținerile și concluziile formulate de către părți, prin reprezentanți convenționali fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art.. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.12.2013, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința pronunțată de prima instanță a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. G. domiciliată în . Bălteni, județul V., în contradictoriu cu pârâtul C. N. domiciliat în V., . 302, scara E, .> S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 952/24.05.2003.
A fost obligat pârâtul să restituie reclamantei imobilul apartament situat în V., . 302, scara E, având nr.15.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2223,43 lei.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 944 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3125,6 lei și către stat, suma de 132,14 lei, aceasta din urmă la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că actul juridic supus analizei instanței, a fost încheiat în 2003, în temeiul art. 3 și 4 din Legea 71/2011 instanța a făcut aplicarea vechiului Cod civil.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 952/24.05.2003, reclamanta C. G. ar fi vândut pârâtului C. N., imobilul proprietatea ei dobândit prin moștenire conform certificatului de moștenitor nr.23/20.05.2003, situat în V., . 302, scara E, .> Expertiza grafologică a semnăturii vânzătorului de pe acest act, a demonstrat însă că semnătura nu-i aparține reclamantei, ceea ce înseamnă că nu există dovada consimțământului reclamantei la încheierea acestui act juridic.
Consimțământul reprezintă o condiție de fond a actului juridic conform art. 948 Cod civil, iar lipsa consimțământului sancționează actul cu nulitatea absolută.
Prin urmare, a reținut instanța că cererea reclamantei în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pretins încheiat cu pârâtul, este întemeiată și a fost admisă.
Întrucât desființarea actului lovit de nulitate are drept consecință subsidiară restituirea prestațiilor de către părți, instanța a obligat pârâtul să restituie reclamantei imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Întrucât pârâtul s-a folosit de bunul imobil din anul 2003 și până în prezent, acesta avea obligația să suporte și cheltuielile generate de această folosință respectiv, contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de . și care sunt în sumă de 1523,6 lei la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 699,77 lei, în total 2223,43 lei conform adresei . la fila 68 dosar.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că cererea reclamantei de a obliga pârâtul la plata sumei de 2223,43 lei este întemeiată și a fost admisă.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata impozitului pe această construcție și a majorărilor de întârziere pentru perioada cât a deținut imobilul, instanța a reținut că nu există dovezi la dosar cu privire la cuantumul obligației de plată.
Reclamanta a depus la dosar doar o adresă de înființare a popririi datată 16.12.2010 (fila 13) din care nu rezultă pentru ce imobil este datorat impozitul restant pentru care s-a înființat poprirea.
Prin urmare, instanța nu a putut stabili dacă impozitul pe clădiri și majorările de întârziere aferente, în sumă totală de 928 lei sunt obligații de plată pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare desființat, pentru a-l obliga pe pârât și la plata acestei sume.
Pe cale de consecință această cerere a fost respinsă.
Sentința primei instanțe a fost criticată cu recurs de către reclamanta C. G. pentru următoarele motive :
Solicită obligarea pârâtului și la plata sumei de 944 lei, reprezentând impozit la apartament și majorări de întârziere pentru perioada cât a deținut imobilul in litigiu, astfel cum aceste sume au fost calculate de Primăria V., care a și procedat la înființarea popririi asupra pensiei reclamantei .
Apreciază că în mod greșit a respins instanța acest capăt de cerere pe considerentul că nu se precizează concret imobilul pentru care s-a dispus înființarea popririi .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul de pr. civilă.
S-a declarat recurs și de către pârâtul C. N., considerând sentința civilă nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Instanța a apreciat greșit situația de fapt și nu a administrat suficiente probe pentru ca această situație să fie controlată cu exactitate, procedându-se doar la expertizarea așa zis grafologică a semnăturii, doar de pe actul de vânzare cumpărare, situație în care se apreciază că nu există dovada consimțământului reclamantei la încheierea acestui act juridic. întrucât nu am cunoștințe juridice si nici nu mi-am angajat avocat în cauză, am promovat prezentul recurs, recurs motivat prin apărător, și susținut de asemenea.
Consideră că probatoriul ce trebuia administrat în cauză era mult mai complex, întrucât prin admiterea cererii doar prin verificarea unei singure semnături, s-a trecut cu ușurință peste valabilitatea si autenticitatea contractului de vânzare cumpărare, încheiat !a Biroul N. public V. C.. Consideră că trebuia să se solicite spre verificare dosarul notarial, în care s-ar fi regăsit înscrisuri de natură a convinge asupra voinței liber consimțite si valabile a vânzătoarei, în sensul că la dosarul notarial există actul ce a făcut dovada proprietății si în baza căruia s-a vândut, acte de identitate ale vânzătoarei, cât și cele de la cartea funciară si cadastru, inscrisuri care puteau fi doar în posesia proprietarului vânzător si care nu puteau fi eliberate altei persoane decât acesteia.
De asemenea, instanța nu a analizat decât semnătura aplicată la rubrica vânzătoare, de pe contract, omitând să analizeze și celelalte semnături existente la dosar, pe: memoriul tehnic, documentație cadastrală, fișa corpului de proprietate și releveu apartament, semnături care sunt diferite unele de celelalte și inclusiv de cea de pe actul de vânzare cumpărare, aspect ce denotă faptul că reclamanta nu are o semnătură constantă, situație în care s-ar fi impus administrarea altor probe în vederea dovedirii consimțământului la vânzare și nu este edificatoare doar expertizarea unei singure semnături.
Instanța nu a făcut aprecieri asupra modului în care un birou notarial, în speță V. C., a întocmnit un act autentic de vânzare cumpărare, birou notarial care lucrează în condiții de legalitate si care verifică identitatea părților și a consimțământului în materie de contracte, fapt care s-a și petrecut.
Față de acestea, era și este necesar să se administreze, așa cum s-a arătat mai sus, alte categorii de probe pentru a se desprinde voința si consimțământul părților din contract.
In al doilea rând, fără a se solicita în cererea introductivă, instanța, din oficiu - alineatul 5 fila 4 din sentința civilă - apreciază că „întrucât desființarea actului lovit de nulitate are drept consecință subsidiară, restituirea prestațiilor de către părți, instanța va obliga pârâtul să restituie reclamantei imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare", fără a fi consecventă, dispune doar restituirea imobilului, fără a se pronunța si cu privire la restituirea prețului vânzării în cuantum de 50 mii lei ROL, sumă pe care pârâtul am achitat-o vânzătoarei, cu ocazia încheierii actului, restituirea prețului fiind absolut obligatorie în
condițiile restituirii imobilului.
In drept: art. 304, pct.8,9 cod procedură civilă.
Recurenta – reclamantă C. G. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de pârâtul C. N. și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică .
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea recurata,prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul retine urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de C. N.
Solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica,avand corespondent in probele administrate care au fost analizate in mod judicios de prima instanta, criticile aduse de catre recurenta fiind nefondate.
Potrivit contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.952/24.05.2003 la BNP V. C. intre C. G. si C. N. s-ar fi incheiat un contract de vanzare cumparare avand ca obiect un imobil situate in V., ..302,..
Contestandu-se de catre C. G. faptul ca vanduse imobilul proprietatea sa precum si semnatura data pe acest contract de vanzare cumparare, s-a procedat la efectuarea unei expertize criminalistice care sa stabileasca daca semnatura de pe contractul de vanzare cumparare de la rubrica,,vanzatoare,, ar apartine numitei C. G..
In concluziile acestui raport de expertiza s-a stabilit, cu certitudine ,faptul ca semnatura de la rubrica ,,vanzatoare,, de pe contractul de vanzare cumparare nr.952/24.05.2003 nu a fost executata de catre C. G..
Vanzarea, ca orice alt contract,se incheie prin consimtamantul partilor. Acordul de vointa intre parti este intotdeauna necesar (cu exceptiile prevazute de lege) in vederea formarii contractului.
In conditiile in care C. G., in calitate de proprietara a imobilului,nu a semnat contractul de vanzare cumparare, inseamna ca nu si-a dat consimtamantul la incheierea contractului.
Consimțământul, ca exteriozare a hotărârii de a încheia un act juridic, este o condiție de fond, esențială și generală de validitate a unui act juridic civil.
Una din cerințele pe care trebuie să le îndeplinească consimțământul este aceea de a fi exteriorizat.
Manifestarea de voință poate fi exteriorizată expres sau tacit, în scris, verbal precum și prin alte acte sau fapte concludente.
În cauza de față, fiind vorba de un contract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică consimțământul trebuia să fie exteriorizat în scris, prin semnătura dată de cea care a dispus de bunul său, prin înstrăinare.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus, vânzătoarea C. geta nu a semnat contractul de vânzare cumpărare.
Rezulta, asadar, ca instanta de fond a retinut in mod corect ca sanctiunea pentru incheierea contractului de vanzare in lipsa consimtamantului vanzatoarei este nulitatea absoluta a acestuia cu consecinta desfiintarii sale retroactive.
F. de cele aratate,instanta constata ca recursul formulat este nefondat, urmand sa fie respins.
In baza art.312 Cd.pr.civ., instanta va mentine sent.civ. nr. 1697/2013 a Judecatoriei V..
In baza art.274 Cd.pr.civ. Tribunalul va respinge cererea ambelor parti de acordare a cheltuielilor de judecata.Ambele recursuri au fost respinse si astfel ca ambele parti au cazut in pretentii.
Cu privire la recursul declarat de C. G.
Potrivit disp. art.137 al.1 Cd.pr.civ.instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
La termenul de judecată din 24.09.2013, Tribunalul a invocat excepția tardivității recursului formulat de C. G. motivat de faptul că acesta a fost formulat peste termenul legal prev. de Cd. pr.civ.Astfel, recursul trebuia să fie formulat până la data de 8.05.2013, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii ( 22.04.2013).
Recurenta a formulat aceasta cerere la data de 10.05.2013,peste termenul legal de 15 zile.
Potrivit dispozițiilor art.301 indice 4 Cd.pr.civ.,termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că recursul formulat este tardiv,urmand să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de C. G. împotriva sentinței civile nr. 1697/10,04,2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Respinge recursul declarat de C. N. împotriva sentinței civile nr. 1697/10,04,2013 a Judecătoriei V..
Respinge cererea recurenților C. G. și C. N. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 decembrie 2013.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. A.A./16-01-2014
2 ex./16-01-2014
Judecător fond: C. P.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 933/2013. Tribunalul... | Grăniţuire. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
