Servitute. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 919/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 5104/333/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 919/R/2013

Ședința publică de la 19 Iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. M. M.

Judecător I.-M. P.

Judecător C. A.

Grefier M. R.

Pe rol se află PRONUNȚAREA acțiunii civile formulată reclamanții A. M. și A. E., domiciliați în mun. V., ., P., nr.31 bis, jud. V., în contradictoriu cu pârâții N. A. și N. V., ., ., jud. V., având ca obiect servitute.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de12 iunie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie când ,având nevoie de timp pentru deliberare instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 19 iunie 2013.

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii civile de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 27 iulie 2010, sub nr._ reclamanții A. M. și A. E. au chemat in judecată pe pârâții N. V. și N. A. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții: să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 15 mp, să demoleze construcțiile realizate în mod abuziv pe suprafața de teren revendicată (împrejmuire din zid, gard de plasă și parte dintr-o construcție nouă), să respecte servitutea picăturii de streașină prin modificarea traseului scurgerii apelor pluviale, să respecte servitutea de vedere prin închiderea ferestrelor orientate spre proprietatea reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 1632din data de 07.05.2012 Judecătoria V. a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamanților, obligând reclamanții să plătească pârâților suma de 2725 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria V. a reținut că: atât reclamanții A. M. și A. E. cât și pârâții N. V. și N. A. au dobândit de la aceiași vânzători I. A. și I. S. D., câte o parte din imobilul acestora, casă și teren situat în V., . Mareșal P.), nr. 31. Astfel, pârâții au cumpărat în anul 1981 o parte din casă iar suprafața de 181,83 mp a trecut în proprietatea statului. Ulterior, prin Ordinul Prefectului 52/24.05.1995, terenul în suprafață de 181,83 mp a devenit proprietatea pârâților.

Reclamanții, în baza unui contract de întreținere au dobândit o locuință formată dintr-o cameră, o verandă, o bucătărie și anexe gospodărești precum și suprafața de 318,44 mp teren.

Conform schiței anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 866/1.04.1981, depusă la pagina 36 dosar (și pagina 14 în dosarul atașat al Curții de Apel Iași cu nr. 521/1996), terenul situat în fosta Primăverii, actualmente Mareșal C. P. avea o lățime la stradă de 16,5 mp.

Schița anexă a contractului 866/1981 evidențiază foarte clar lățimea proprietății I. la .,5 mp iar lățimea proprietății N. de 14,5 mp.

Raportat acestei schițe și măsurătorilor efectuate de expert C. L. ( care concluzionează că terenul fosta proprietate a familiei I. avea lățimea la est cât și la vest de 16,5 mp), instanța reține că servitutea de trecere a reclamanților nu putea fi mai mare de 2 metri (16,5 m – 14,5 m).

Prin urmare, în mod inexact s-a specificat pe schița anexă a contractului de întreținere nr. 6465/22.04.1993 (încheiat după ce pârâții cumpăraseră în anul 1981) că reclamanții ar beneficia de o deschidere la .,85 m.

Așa după cum a concluzionat expertul C. L. dacă s-ar respecta lățimea de 2,85 m cât este specificată în schița contractului de întreținere atunci s-ar diminua proprietatea pârâților și aceștia ar rămâne în proprietate doar cu 176,13 mp, mai puțin cu 5,7 mp decât se prevede în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 866/1.04.1981.

Așa după cum a stabilit instanța la termenul din 11.03.2011 (pagina 60) în cauză s-a impus ca măsurătorile să se facă în raport de actele de proprietate ale părților și nu în raport de sentința civilă nr. 1947/10.05.1995 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul 7781/1994. În prezenta cauză nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicare, sentința civilă nr. 1947/1995, nefiind pusă în executare. Prescripția dreptului de a cere executarea silită se împlinește în termen de 10 ani pentru imobile, termen în care hotărârea își pierde autoritatea de lucru judecat. Un efect al hotărârii judecătorești este autoritatea de lucru judecat.

Expertul C. L., raportându-se strict la actele de proprietate deținute de păți a concluzionat că reclamanții A. M. și A. E. ar trebui să dețină suprafața de 318,53 mp cât rezultă din contractul de întreținere autentificat sub nr. 6465 din 22.06.1993 iar aceștia dețin suprafața de 321,54 mp, mai mult cu 3 mp. Altfel spus, reclamanții posedă cât au cumpărat și chiar mai mult cu 3 mp. Nedovedindu-se în cauză calitatea reclamanților de proprietari neposesori, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare.

Măsurătorilor efectuate de expert au relevat faptul că pârâții au edificat construcțiile (împrejmuire zid, gard de plasă și parte din construcția nouă) pe terenul ce le aparține astfel că nu se impune demolarea lor. În consecință, instanța va respinge și acest capăt de cerere ca nefiind întemeiat.

În urma verificărilor efectuate de către expertul constructor A. I. a rezultat faptul că pârâtul a executat un burlan de scurgere ce evacuează apele pluviale pe domeniul public și nici într-un caz pe proprietatea reclamanților A. M. și A. E. (pag. 89). Dată fiind această situație de fapt nu se impune obligarea pârâților la „modificarea traseului scurgerii apelor pluviale”, cerută de reclamanți prin capătul al treilea al cererii introductive. Și acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cele trei ferestre ce au vedere spre calea de acces către locuința reclamanților, instanța reține, analizând planșele foto depuse la pagina 263 dosar, că acestea sunt confecționate dintr-un material opac care nu permite vederea înspre proprietatea reclamanților. Ferestrele construite de pârâți sunt doar de lumină și aerisire. În urma analizării de către expertul în construcții A. I. a autorizațiilor de construire eliberate pe numele pârâților, acesta a stabilit că cele trei ferestre au fost poziționate pe planșele prezentate de pârâți la documentația depusă pentru obținerea autorizației (pag. 197).

Nefiind ferestre care permit vederea instanța a respins și cel de al-4-lea capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.

Instanța a înlăturat declarațiilor celor patru martori audiați în cauză, acestea fiind contradictorii.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat (2650 lei) și contravaloare copii xerox efectuate de pârâți (75 lei).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. M. și A. E., recurs soluționat prin decizia civilă nr. 1176/R/26 octombrie 2012, decizie prin care Tribunalul a dispus admiterea recursului casând în parte sentința civilă nr. 1632/07.05.2012 a Judecătoriei V. doar în ceea ce privește capetele de cerere privind servitutea de vedere și servitutea picăturii de streașină, reținând cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunța această decizie ,Tribunalul a reținut că din expertiza tehnică efectuată în cauză la instanța de fond, expertul nu a stabilit în concret care este situația reală a scurgerii apelor pluviale pe baza dispozitivelor montate de pârâți, dacă acestea sunt de ajuns ca apele să nu se scurgă pe proprietatea reclamanților, iar zăpada să nu alunece de pe acoperișul casei pârâților direct pe terenul proprietatea reclamanților.

În ceea ce privește servitutea de vedere, expertul nu a stabilit în concret ce fel de ferestre sunt cele montate de pârâți, având în vedere că din planșele foto rezultă că sunt ferestre normale, chiar dacă sunt acoperite cu folie opacă, neindicând în ce modalitate de deschid acestea.

Față de aceste aspecte nelămurite, tribunalul a reținut că se impune efectuarea unei noi expertize de specialitate prin care să se descrie sistemul de colectare a apelor pluviale și a zăpezii montate de pârâți, dacă acesta este suficient și adecvat pentru ca apa pluvială și zăpada să nu curgă pe terenul proprietatea reclamanților, în caz contrar să arate care sunt soluțiile tehnice pentru respectarea dispozițiilor legale cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește servitutea de vedere s-a reținut că se impune ca expertul să arate ce tip de ferestre au fost montate de pârâți pe zidul care dă spre proprietatea reclamanților, dacă se deschid larg sau doar pe jumătate, dacă acestea sunt ferestre de vedere sau de aerisire și lumină, iar în cazul în care acest tip de ferestre permit vederea pârâților către proprietatea reclamanților să arate care sunt soluțiile tehnice pentru ca pârâții să nu aibă vedere spre proprietatea reclamanților, însă să aibă posibilitatea de aerisire și lumină a încăperilor situate pe acea latură a construcției.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în construcții.

În urma rejudecării tribunalul reține următoarea situație de fapt și de drept:

Potrivit dispozițiilor vechiului cod civil în vigoare la data promovării acțiunii, respectiv a art. 615 C. civ., orice proprietar are obligația să-și facă streașina casei sale în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său.

De asemenea, potrivit art. 611-613 C. civ., proprietarii imobilelor învecinate au obligația de a nu deschide ferestre, balcoane, etc la o distanță mai mică de 1,90 m. dacă vederea este directă asupra fondului vecin sau de 0,60 m, când vederea este oblică față de aceasta.

Pentru a verifica dacă pârâții au respectat aceste dispoziții legale, în rejudecare, instanța a dispus efectuare unei expertize în construcții, a cărei concluzii au fost în sensul că sistemul de colectare a apelor pluviale este dimensionat corect și poate prelua apele de pe acoperiș.

Cu privire la căderea zăpezii, expertul a propus pârâților că este necesară montarea pe lângă opritorii de zăpadă existenți și a unui grilaj parazăpadă pe toată lungimea învelitorii de pe latura de sud, după primul rând de opritori și paralel cu streașina.

Cu privire la servitutea de vedere, expertul a concluzionat că cele 2 ferestre de la camerele care dau spre proprietatea reclamanților sun ferestre de aerisire, lumină și vedere și doar cea de la baie nu este fereastră de vedere. S-a propus transformarea fiecărui ochi mobil în două ochiuri, unul fix cu înălțimea de 80 cm și unul mobil pentru aerisire și lumină cu înălțimea de 50 cm. Ochiul mobil să fie de 1,8 m de la pardoseală și toate ochiurile de geam să fie cu sticlă mată.

La această expertiză s-au formulat obiecțiuni. În urma concluziilor expertului, pârâții au făcut modificări așa cum au fost propuse de expert, solicitând ca odată cu răspunsul la obiecțiuni, expertul să stabilească dacă pârâții au îndeplinit toate propunerile propuse de expert pentru respectarea dispozițiilor legale cu privire la servitutea de vedere și a picăturii de streașină.

Concluziile expertului au fost în sensul că pârâții au făcut modificări la ferestre și la au montat grilaj parazăpadă pe toată lungimea învelitorii de pe latura de sud, după primul rând de opritori și paralel cu streașina, așa cum s-a propus prin expertiză, astfel că acțiunea reclamanților în ceea ce privește cele două capete de cerere pentru care s-a admis recursul și s-a reținut cauza spre rejudecare a rămas fără obiect.

Însă având în vedere că obligațiile au fost îndeplinite de pârâți în cursul procesului, aceștia au culpă procesuală și urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, pârâții vor fi obligați la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată la fond, aferente celor două capete de cerere pentru care a fost admis recursul și a fost reținută cauza spre rejudecare, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expert în construcții.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată la fond efectuate de pârâți constând în onorariu de avocat și xeroxarea unor documente, reclamanții vor fi obligați la plata acestora către pârâți având în vedere că acțiunea a rămas respinsă pentru capetele de cerere privind revendicarea și ridicarea construcțiilor.

În recurs, pârâții vor fi obligația la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar aferente celor două capete de cerere pentru care a fost admis recursul. În ceea ce privește onorariile de avocați din recurs, instanța va face compensarea acestora în temeiul art. 276 C. proc. Civ., având în vedere că a fost admis recursul și a fost casată în parte hotărârea instanței de fond doar pentru două capete de cerere, pentru celelalte hotărârea devenind irevocabilă.

Față de cele arătate, se va respinge cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs constând în onorariu de expert.

Față de cele arătate, instanța va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de reclamanții A. M. și A. E. în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. A. având ca obiect obligarea pârâților să respecte servitutea picăturii de streașină și servitutea de vedere.

Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 938,6 lei, cheltuieli de judecată la fond.

Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2725 lei, cheltuieli de judecată la fond.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în recurs constând în onorariile de avocați.

Obligă pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată în recurs de 16,3 lei .

Respinge cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata onorariului de expert pentru expertiza efectuată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2013.

Președinte,

D. M. M.

Ptr.Judecător,

I.-M. P.

aflată în C.O.

Semnează

Vicepreședinte

A. C.

Ptr.Judecător,

C. A.

aflat în C.O.

Semnează

Vicepreședinte,

A. C.

Grefier,

M. R.

M.R. 26 Iunie 2013

Red.M.D.M./10.07.2013

EX.2

JUD.FOND. B. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Servitute. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul VASLUI