Grăniţuire. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 290/244/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 352/A/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător C. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel declarată de către apelanții – pârâți C. I. și C. M., ambii cu domiciliul în com./., în contradictoriu cu intimații – reclamanți L. C. și L. V., ambii cu domiciliul în com./., împotriva sentinței civile nr. 421/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Huși, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că în termenul de amânare a pronunțării, atât apelanții – pârâți cât și intimații – reclamanți au înaintat la dosar concluzii scrise.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 17 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 23 decembrie 2013, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 421 din 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L. C. și L. V., împotriva pârâților C. I. și C. M.. S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5, determinată pe schița anexă nr.2, marcat cu culoare roșie, conform expertizei tehnice judiciare topometrice efectuată de expertul G. V., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 11,37 mp teren ocupată abuziv, precum și să desființeze toate lucrările edificate pe terenul proprietatea reclamanților.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect plata de daune interese pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune cominatorii.
În baza art. 274 Cod pr.civilă au fost obligați pârâții, în solidar, să achite reclamanților 2350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții L. C. și L. V. și pârâții C. I. și C. M. locuiesc în satul Stănilești, ., iar proprietățile lor sunt vecine.
Reclamanții L. C. și L. V. au dobândit proprietatea asupra imobilului în care locuiesc prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 368 din data de 24 februarie 2010 la BNP - M. R.-T.. Conform expertizei de specialitate imobilul este compus din casă, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 1426,67 mp și are următoarele vecinătăți: la N - S. A. și S. Temistocle, la E- B. T., la S- C. I. și DS, la V- . 105, așa cum a rezultat din documentația cadastrală vizată sub nr. 1480 din data de 18.04.2001 de O.C.P.I. V..
Proprietatea reclamanților L. C. și L. V. este formată din casă de locuit marcată în planul de situație cu C1 și anexa gospodărească, marcată în planul de situație cu C2 și teren aferent în suprafață de 1426,67 mp, terenul aferent proprietății reclamanților este compus din teren curți construcții cu S= 864,67 mp și teren arabil in suprafața de S=562 mp.
Proprietatea pârâților C. I. și C. M. este formată din casă de locuit nouă, în construcție, marcată în planul de situație cu C3, casa de locuit veche marcata cu C4, anexa gospodărească bucătărie, marcată cu C6 și anexă garaj marcată cu C5. Terenul aferent acestei proprietăți este în suprafață de 1081,00 mp în conformitate cu înregistrările din registrul agricol făcute la Primăria comunei Stănilești, jud. V.. Dreptul de proprietate asupra terenului este dobândit de pârâți prin aplicarea legii fondului funciar conf. Titlului de proprietate nr. 154/_/27.02.1996, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv pentru suprafața de 807 mp, iar diferența de 274 mp a fost dobândită prin contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP M. R.-T. sub nr. 2222 din 06.12.2007. Imobilul pârâților nu este înregistrat la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a județului V.. Imobilul pârâților se învecinează pe latura de nord cu proprietatea reclamanților L. C. și L. V..
Clădirea locuință proprietatea pârâților a fost proiectată inițial cu regim de înălțime parter plus mansardă, conform autorizației de construire nr.7 - 16.04.2008, dar a fost edificată de pârâți cu regim de înălțime parter plus etaj și este o construcție cu caracter definitiv și nu provizoriu, având fundații din beton armat. Conform expertizei topo efectuată de expert tehnic, clădirea nouă a fost translată înspre proprietatea reclamanților, iar grajdul de animale nu mai exista.
În ceea ce privește existența unor vechi semne de hotar dintre cele două proprietăți, expertul topometrist nu a găsit asemenea semne, de genul celor precizate de pârâți, nu existau arbori sau pomi în zona de hotar dintre cele două proprietăți.
Nu s-a identificat canal de scurgere a apelor în zona dintre cele două proprietăți, s-a identificat un gard din scândura cu stâlpi din țeava metalică pe lungimea de 7,40 ml gard care a existat între proprietăți la dobândirea proprietății de către reclamanți, în rest nu exista gard pe aliniamentul liniei de hotar dintre proprietăți.
Suprafețele de teren ocupate de pârâți au fost stabilite prin expertiza topografică. Lucrările de reparare și consolidare la locuința proprie, casă parter veche (C4) au fost realizate în primă etapă în anul 2008. La data efectuării acestor lucrări de reparații, reclamanții nu erau proprietari pe actualul imobil care se învecina cu al pârâților, ei au devenit proprietari în anul 2010.
Schițele terenului aflat în litigiu constau în planșele nr.1 și nr.2 din expertiza topografică care redau configurația terenului celor două proprietăți și în detaliu linia de hotar, stabilită în cadrul expertizei topografice și planșa nr.3 schița de amplasare și delimitare a proprietății reclamanților din cadrul expertizei topografice, intabulată la OCPI V..
Analizând semnele de hotar existente, actele de proprietate, documentațiile cadastrale și extrasele de carte funciară deținute de părți, precum și declarațiile făcute de acestea, în cadrul expertizei tehnice judiciare topometrice, expertul a determinat linia de hotar dintre proprietățile părților, determinată pe schița anexă nr.2 pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5, marcat cu culoare roșie, au rezultat din măsurători cu mijloace profesionale.
Planul de amplasament care evidențiază cu claritate linia de hotar dintre proprietățile părților aflate în litigiu îl constituia planșele anexa nr.l și nr.2 din expertiza tehnică judiciară topografică, aliniament 1 2-3. însușite de expertul constructor cu completări în pix albastru. Construcțiile edifícate, respectiv renovate de către pârâții C. I. și C. M. constau în:
- casă de locuit veche, numerotată în planșa nr.l cu C4, compusă din trei camere și două holuri executată în jurul anului 1935 și este o moștenire a pârâților de la părinți. La această casă s-au realizat lucrări de reparații capitale și consolidare în anul 2008, învelitoarea din țiglă fiind înlocuită cu tablă amprentată în anul 2010 așa cum rezultă din nota de constatare a ISC V. semnată de părțile implicate în proces. La peretele casei dinspre reclamanții L. C. și V. constau în realizarea unor stâlpi din beton armat dispuși în exteriorul peretelui, acești stâlpi sunt prevăzuți cu o centură din beton armat la partea superioară și cu o bordură din beton la partea inferioară. Pentru aceste lucrări pârâții nu dețin autorizație de construire.
- casă de locuit nouă neterminată cu regim de înălțime P + IE numerotată în planșa nr. 1 cu C3 are la exterior un perete izolat termic cu PEX 5 cm grosime spre proprietatea reclamanților, o bordură din beton la partea inferioară deteriorată. Pentru această construcție pârâții dețin autorizația de construire nr.7 / 16.04.2008 corespunzătoare regimului de înălțime P + M. Pârâții au obținut documentația tehnică pentru obținerea autorizației de construire locuință P + IE, proiect nr.l9 / 2008. În urma măsurătorilor efectuate - amprenta clădirii a rezultat suprafața construită de 144,17 mp (fără termosistem) care corespunde cu suprafața construită Ac - 144,17 mp înscrisă în proiect PAC actualizat / adaptat regimului de înălțime P + IE (proiect PAC 19/2008).
În raport cu linia de hotar trasată topografic între cele două proprietăți, expert G. V. arată că imobilul casă de locuit veche parter (C4) depășește linia de hotar între-punctele 7 și 8 cu distanța de 0,27, respectiv 0,24 m, iar casa de locuit P + IE nouă - neterminată (C3) depășește linia de hotar între punctele 9 și 10 cu distanța de 0,64 m, respectiv 0,62 m. Anexa parter C6 - bucătărie nu depășește linia de hotar.
Conform expertizei tehnice judiciare topografice suprafețele de teren - proprietatea reclamanților ocupate de construcțiile edificate de pârâți, au fost materializate în detaliu pe schița anexa nr.1, astfel: suprafața de 0,42 mp pe punctele de contur 5, 6, 7, 5, suprafața de 2,88 mp pe punctele de contur 3, 4, 8, 9, 3 și suprafața de 8,07 mp pe punctele de contur 1,2,10, 11, 1, în total suprafața de 11,37 mp aferenta construcțiilor edificate de către pârâți care ocupă suprafețe de teren aparținând reclamanților.
De asemenea, expertul a constatat că pârâții nu au respectat, în ceea ce privește construcția P+E normativele impuse prin proiectul de construire, referitoare la poziționarea în plan a acesteia. Astfel, în raportul de expertiză se menționa că lucrările de consolidare, renovare s-au executat în regie proprie fără a fi supravegheate de către specialiști RTE și diriginți de șantier, neîntocmindu-se cartea tehnică a construcției în conformitate cu Legea 10 / 1995 a calității în construcții. Nu s-a prezentat proiectul faza PAC pentru locuința cu regim de înălțime parter + mansardă. Nu s-a respectat în teren, cu privire la poziționarea în plan a casei de locuit nouă - neterminată (C3) corespunzător detaliilor înscrise în proiectul de autorizare a acestui obiect de construcție.
Conform detaliilor prezentate în expertiza tehnică judiciară topografică, construcția locuință cu regim de înălțime parter și etaj edificată de către pârâții C. I. și C. M. a fost translată înspre proprietatea reclamanților, față de poziția autorizată stabilită inițial în proiectul de construire, iar pârâții nu au avut acordul reclamanților cu privire la translarea locuinței.
De asemenea, expert F. G. a concluzionat că imobilele construite de către pârâții C. I. și C. M. ocupau următoarele suprafețe de teren (hașura de culoare roșie) aparținând reclamanților L. C. și L. V. materializate în detaliu pe schița anexa nr.1 astfel:
- suprafața de 0,42 m.p. pe punctele de contur 5, 6, 7, 5;
- suprafața de 2,88 m.p pe punctele de contur 3, 4, 8, 9, 3;
- suprafața de 8,07 m.p. pe punctele de contur 1, 2, 10, 11, 1.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, potrivit art. 584 cod civil ,,Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”. Aceste dispoziții trebuiau aplicate cu respectarea dreptului de proprietate al fiecărui vecin, drept consfințit în art. 480 și 481 cod civil ,,Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.
Așa cum au precizat și părțile, precum și experții care au efectuat cele două expertize, s-a identificat un gard din scândura cu stâlpi din țeava metalică pe lungimea de 7,40 ml gard care a existat între proprietăți la dobândirea proprietății de către reclamanți, în rest nu exista gard pe aliniamentul liniei de hotar dintre proprietăți.
În consecință, instanța a admis acest capăt de cerere și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-5, determinată pe schița anexă nr.2, marcat cu culoare roșie, conform expertizei tehnice judiciare topometrice efectuată de expertul G. V., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea, conform probatoriului administrat în cauză, construcțiile edificate de pârâți ocupau din proprietatea reclamanților următoarele suprafețe de teren, materializate în detaliu pe schița anexa nr.1: suprafața de 0,42 mp pe punctele de contur 5, 6, 7, 5, suprafața de 2,88 mp pe punctele de contur 3, 4, 8, 9, 3 și suprafața de 8,07 mp pe punctele de contur 1,2,10, 11, 1, în total suprafața de 11,37 mp.
Potrivit art. 494 Cod civil, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Prin constructor de rea-credință se înțelege acea persoană care ridică o construcție sau face o plantație ori altă lucrare pe un teren, cunoscând că terenul în cauză nu îi aparține ci este proprietatea altei persoane. În conformitate cu prevederile art. 494 Cod civil, proprietarul terenului are dreptul de a opta pentru una din următoarele două soluții:
- să accepte accesiunea și să o invoce devenind proprietar al construcției, plantației sau lucrării respective, cu obligația de a plăti constructorului de rea credința valoarea materialelor și prețul muncii;
- sa refuze accesiunea si să-l oblige pe constructorul de rea-credință să procedeze la desființarea sau ridicarea construcției, plantației sau lucrării respective, pe propria lui cheltuială, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Instanța a apreciat că pârâții au fost constructori de rea-credință, expertul G. V. a constatat că pârâții nu au respectat, în ceea ce privește construcția P+E normativele impuse prin proiectul de construire, referitoare la poziționarea în plan a acesteia. Astfel, în raportul de expertiză s-a menționat că lucrările de consolidare, renovare s-au executat în regie proprie fără a fi supravegheate de către specialiști RTE și diriginți de șantier, neîntocmindu-se cartea tehnică a construcției în conformitate cu Legea 10/1995 a calității în construcții. Nu s-a prezentat proiectul faza PAC pentru locuința cu regim de înălțime parter + mansardă. Nu s-a respectat în teren, cu privire la poziționarea în plan a casei de locuit nouă - neterminată (C3) corespunzător detaliilor înscrise în proiectul de autorizare a acestui obiect de construcție.
Oricum, în interpretarea și aplicarea dispozițiile art.494 Cod civil trebuia să prevaleze interesele proprietarului terenului, indiferent dacă cel care a construit era de bună sau de rea-credință, căci textul de lege a fost edictat tocmai pentru protejarea proprietarului terenului. Aceasta concepție a fost în acord si cu dispozițiile C.E.D.O., Protocolul 1, art.1 care reglementa dreptul de proprietate. În cauză pârâții erau constructori de rea-credință, cererea reclamanților prin care solicitau instanței să dispună obligarea pârâților să desființeze toate lucrările edificate abuziv, era întemeiată și a fost admisă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata de daune interese pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv, acesta a fost respins, ca nedovedit. Din nici o probă nu a rezultat în ce consta prejudiciul cauzat de lipsa de folosință a terenului și care era cuantumul unui astfel de prejudiciu. De asemenea, a fost respinsă cererea având ca obiect plata de daune cominatorii, acest capăt de cerere nu a fost cuantificat, nu s-a arătat ce sumă se solicita cu acest titlu, iar pe de altă parte, o astfel de cerere era excesivă și nu se justifica, ridicarea unei construcții nefiind o problemă ce se putea soluționa în câteva zile și necesitând un timp pentru efectuarea ei.
În baza art. 274 Cod pr.civilă pârâții au fost obligați, în solidar, să achite reclamanților cheltuieli de judecată constând în taxă timbru, onorarii experți și onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții C. I. și C. M., pentru următoarele motivele:
Primul motiv de apel invocat vizează greșita respingere a obiecțiunilor formulate de pârâți la raportul de expertiza tehnica in construcții întocmit de expertul Gita V..
Susține faptul că verificarea Registrului cadastral al parcelelor intravilane si a Planului cadastral al intravilanului localității Stanilesti, dar si a documentelor care au stat la baza eliberării documentații cadastrale a reclamanților si compararea ulterioara a informațiilor rezultate reprezenta o necesitate, pentru a se stabili granița dintre proprietățile noastre in raport cu dispozițiile Codului civil si, in condițiile in care, acestea nu au fost delimitate printr-un gard despărțitor.
Arată că în pofida faptului ca, prin obiectivele stabilite, dar si cu ocazia deplasării in teren pentru efectuarea lucrării, i s-a cerut expertului a avea in vedere înscrisurile privitoare la cele două proprietăți vecine, aflate in arhiva Primăriei Stanilesti, precum si cele aflate la OCPI V., lucrarea nu a cuprins nici o referire la informațiile care atesta configurația parcelelor părților rezultate din aceste verificări. Mai mult, expertiza criticata nu face altceva decât sa preia concluziile celorlalte expertize anterioare efectuate în cauză.
Față de acest motiv, apreciază că se impune casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea refacerii expertizei în construcții.
O altă critică vizează faptul că în mod greșit a reținut instanța de fond că pârâții au ocupat în mod abuziv suprafața de 11,37 m.p. teren din proprietatea reclamanților, având în vedere în special concluziile expertizei in construcții, efectuata de expertul Gita V., ce prelua informații si din expertizele anterior întocmite in cauza, dintre care una anulata.
Susține că în mod nejustificat au fost înlăturate depozițiile martorilor P. V. si D. V., deși au confirmat varianta ce au înfățișat-o prin întâmpinare.
Arată că in momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți, intre cele doua imobile nu exista gard despărțitor, potrivit obiceiului locului si in considerarea faptului ca autorii pârâtului Cosug I., si precedenții proprietari ai fondului vecin erau rude. Singura delimitare intre cele doua proprietăți a fost data in trecut de o liziera de salcâmi aflata la circa un metru de zidul locuinței pârâților aspect cunoscut si de către reclamanți. Cert este ca niciodată linia de hotar dintre cele doua proprietăți nu a fost acel perete la care fac referire reclamanții. De altfel, martorii propuși de noi in apărare, P. V. si D. V., prin susținerile lor, au adus lămuriri atât in ceea ce privea modul de granituire dintre părți, cat si cu privire la desființarea gardului viu.
Astfel, martorul P. V. a lucrat efectiv la edificarea locuinței noastre, observând in aceasta perioada lipsa gardului despărțitor. A arătat in cuprinsul declarației sale ca peretele casei noi a fost ridicat in prelungirea casei vechi, iar vechea proprietara nu a obiectat in ceea ce privește amplasarea casei.
Martorul D. V. este vecinul pârâților încă din 1998 si a perceput în mod direct evoluția situației de la limita celor doua proprietăți, precum si lucrările de renovare la casa veche si de construire a celei noi. Acesta, fiind audiat, a reliefat faptul că intre proprietăți nu a existat gard, ci doar niște salcâmi pe care chiar el i-a tăiat in toamna anului 2000 împreuna cu P. I. si Răzmerita I.. A mai declarat acesta ca pârâții nu au ocupat nici o suprafața de teren din fosta proprietate a lui D. I., în prezent proprietatea reclamanților.
Un alt motiv de apel vizează aprecierea instanței în sensul că pârâții ar fi constructori de rea credința a imobilului în litigiu, apreciere care a generat si soluția de desființare a tuturor lucrărilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților.
Consideră că inclusiv în situația în care instanța ar reține că pârâții au ocupat parte din suprafața de teren din proprietatea reclamanților, urmare a lucrărilor de renovare, respectiv construire, pe care le-am întreprins începând cu anul 2008, calitatea pârâților de constructori de buna credința nu poate fi pusa la îndoială.
Arată că prima construcție a fost edificată de bunicii paterni ai pârâtului Cosug I., fără a deține acte de proprietate, fiind transmisă ulterior părinților acestuia și prin moștenire apelantului Cosug I..
Această construcție a făcut obiectul unor lucrări de întreținere, ultimele vizând consolidarea în anul 2008.
Interesul propriu i-a determinat pe apelanți să demoleze si un grajd de animale si o bucătărie de vara pentru a ridica un imobil nou, in continuarea celui deja existent. In același context, a procedat la repararea peretelui dinspre nord care inițial fusese făcut din lut, cimentuindu-l.
În același an, pârâții au procedat la edificarea unei locuințe de tip P+M, in baza autorizației de construire nr. 7/16.04.2008, emisă de Primăria comunei Stanilesti, autorizație care se întemeiază pe documenta întocmită de o societate de specialitate, conform măsurătorilor efectuate la fața locului, a planului cadastral si a actelor de proprietate înfățișate.
In atare situație, nu poate fi reală susținerea reclamanților precum ca peretele din spate al ace locuințe este așezat cu toata grosimea sa pe terenul proprietatea lor si că terasa betonată ce marchează acest perete se afla, de asemenea, pe proprietatea lor.
Susține că acea terasa betonată, mai precis un trotuar, ce nu are in realitate dimensiunile evidențiate de reclamanți, are rolul de a proteja locuința de pătrunderea apelor pluviale si a fost construita pe locul unui canal scurgere.
Mai arată că este normal ca acele lucrările de reparare si consolidare să fi fost efectuate fără încunoștințarea lor, în condițiile in care aceștia au dobândit dreptul de proprietate la o data ulterioară realizarea lor.
Buna - credință sau reaua - credință trebuie apreciata in concret, respectiv dacă la momentul edificării construcției au cunoscut sau nu faptul ca ridică o construcție pe terenul altuia.
Susține că este evident că pârâții au avut reprezentarea subiectivă a faptului ca lucrările s-au derulat exclusiv pe terenul proprietatea lor, în condițiile în care proprietățile nu erau delimitate prin semne de hotar evidente, astfel că în mod nelegal s-a reținut reaua – credință a pârâților.
Apreciază nelegală soluția primei instanțe de obligare a pârâților privind desființarea lucrările edificate pe terenul reclamanților este nelegala, in condițiile in care ea vine in contradictie cu opinia expertului in construcții Gita V..
Ultimul motiv de apel vizează soluția instanței privind obligarea pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, în condițiile în care acțiunea lor a fost admisă doar in parte, iar in ea ce privește grănițuirea, pârâții și-au exprimat acordul prin întâmpinare.
In drept, au fost invocatedispozițiile art. 299-316 C.proc.civila.
Intimații L. C. și L. V. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În ceea ce privește primul motiv de apel, susține că este vădit nefondat, având în vedere că la întocmirea raportului de expertiză topometrică, expertul a avut în vedere întocmai obiectivele formulate de părți, sens în care la punctul 3.2 din raportul de expertiză este indicată stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți prin analiza comparativă a suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate, documentațiile cadastrale și extrasele de carte funciară deținute de părți. De asemenea, la punctul 6 din raport, denumii Conținutul expertizei, se specifică faptul că documentele care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, au fost, printre altele, și documentele de punere în posesie existente la Primăria Stănilești, dar și extrasele de carte funciară și planurile de situație existente la aceeași instituție și aparținând imobilelor aliate în litigiu.
In ceea ce privește contestarea documentației cadastrale a intimaților și a încheierii de intabulare, consideră că este nefondată și tardivă, termenul recunoscut de lege în acest sens, fiind depășit de foarte mult timp.
Al doilea motiv de apel critică aspectul privitor la ocuparea de către apelanți a suprafeței de 1 1,37 mp teren, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză în construcții efectuat de expertul G. V., în condițiile în care depozițiile martorilor propuși de aceștia în apărare, P. V. și D. V., care au confirmat situația exprimată prin propria întâmpinare, au fost înlăturate.
Apreciază că și că acest motiv este unul nefundat, motiv pentru care se impune respingerea apelului și sub acest aspect. Astfel, prin analizarea atentă și coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, printre care și proba cu martori, instanța a apreciat în mod corect că numai schițele efectuate prin expertiză topometrică pot reda cu obiectivitate configurația terenului celor două proprietăți aliate în litigiu, cât și linia de hotar dintre acestea, deoarece ele reprezintă rezultatul unor măsurători efectuate cu mijloace profesionale și pe baza unor verificări complexe. In conformitate cu aceste lucrări tehnice, s-a stabilit că în raport cu linia de hotar trasată topometric între cele două proprietăți, casa de locuit veche a recurenților depășește linia de hotar între punctele 7 și 8 cu distanța de 0,27 m, respectiv 0, 24 m, iar casa de locuit P+1 etaj nouă-neterminată, depășește linia de hotar între punctele 9 și 10 cu distanța de 0,64 m, respectiv 0,62 m, rezultând în total, pe punctele de contur 5,6,7,5; 1,2,10,11,1 și 3,4,8,9,3 o suprafață totală de 11,37 mp, aferentă construcțiilor edificate de către recurenții-pârâți și care ocupă suprafețe de teren aparținând subsemnaților. În concluzie, și acest motiv este unul nefondat.
O altă critică adusă hotărârii atacate și care configurează cel de-al treilea motiv de apel are în vedere calitatea de constructori de rea credință a recurenților cu privire la imobilul casă de locuit P+1 etaj nouă-neterminată, calitate pe care aceștia apreciază că le-a fost atribuită în mod nelegal.
Apreciază că în mod corect instanța a apreciat că recurenții sunt constructori de rea credință, axând în vedere conduita necorespunzătoare avută de aceștia la edificarea imobilului casă de locuit P+1 etaj.
În ceea ce privește cel de-al patrulea motiv de apel privitor la desființarea lucrărilor edificate pe terenul intimaților - reclamanți, apreciază, că trebuie respins ca nefondat, soluția fiind în concordanță cu explicația dată în cazul motivului anterior, fiind astfel o consecință a calității apelanților de constructori de rea credință.
Cu privire la ultimul motiv de apel, consideră că obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată este stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 274 din vechiul cod de proc.civ.
Astfel, în condițiile în care, pe fondul cauzei instanța a admis cererea de revendicare imobiliară, constatând că apelanții au ocupat suprafața de 11,37 mp teren, rezultă că ei au căzut în pretenții față de reclamanți, fiind astfel obligați să suporte și cheltuielile de judecată.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate, pe care o consideră temeinică și legală.
Analizând actele si lucrarile dosarului, hotararea apelată, prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
In ceea ce privește legea aplicabila, Tribunalul reține că potrivit disp.art.5 alin.2 din Lg. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Lg.287/2009 privind codul civil, dispozițiile codului civil Nou sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din raporturile de proprietate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.
Reclamanții L. C. și L. V. au formulat o acțiune prin care revendică de la pârâții C. I. și C. M. suprafața de 40 mp teren situat în . de hotar dintre proprietatea lor și a pârâților, precum și ridicarea construcțiilor edificate de pârâți pe terenul proprietatea lor.
Chiar dacă reclamanții nu au arătat în cererea de chemare în judecată data la care pârâții au ocupat terenul proprietatea lor, rezultă din celelalte mențiuni făcute prin cererea de chemare în judecată că și în prezent pârâții ocupă terenul în litigiu,pe care este ridicată și o construcție. Pe de altă parte,reclamanții pretind că linia de hotar dintre proprietațile lor nu este nici în prezent delimitată.
Rezultă, așadar, că situațiile juridice invocate de către reclamanți au luat naștere înainte de . Noului Cod civil, însă aceste situații subzistă și după . Noului Cod civil, ceea ce duce la incidența în cauza de față a dispozițiilor Noului Cod civil.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește critica adusă hotărârii privitoare la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, Tribunalul constată că acestea au fost respinse în mod corect de către instanța de fond.
Prin încheierea pronunțată la data de 22.04.2013 de către Judecătoria Huși instanța de fond a respins, motivat, obiecțiunile formulate.
Într-adevăr expertul a răspuns tuturor obiectivelor formulate de către părți, s-au avut în vedere actele de proprietate ale părților, documentațiile ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate ale celor două părți.Din cuprinsul raportului de expertiză ( fila 7) rezultă că expertul a consultat nu numai actele de proprietate ale părților dar și documentațiile anexate cărților funciare pentru cele două proprietați.
Nici cea de a doua critică adusă hotărârii nu este fondată.
Potrivit articolul 580 NCC grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți.
În cazul în care nu intervine acordul părților, stabilirea limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real se face prin hotărâre judecătorească. Într-o astfel de operațiune, în principiu, nu este necesar a se analiza întinderea dreptului de proprietate ci doar forma terenului. În situația de față, când se pretinde de către reclamanți că pârâții au ocupat o parte determinată din terenul proprietatea lor,pe lângă acțiunea în granițuire, trebuie analizată și acțiunea în revendicare în care reclamantul trebuie să facă dovada pozitivă că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Din raportul de expertiză întocmit de către expert F. rezultă că pârâții au ocupat din terenul proprietatea reclamanților următoarele suprafețe de teren: 0,42 mp;2,88 mp; 8,07 mp, în total o suprafață de 11,37 mp teren ce este aferentă construcțiilor ridicate de către pârâți.
Această constatare a fost făcută de către expert pe baza actelor de proprietate ale celor două părți. Aceleași acte de proprietate ale părților au fost avute în vedere și pentru trasarea limitelor dintre cele două fonduri.
În cadrul unei acțiuni în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul unui drept real de proprietate, pârâtul putând avea a atitudine pur pasivă.
Reclamanții au depus dovezi privitoare la pretinsa existența a dreptului lor de proprietate. Astfel, rezultă din actul de vânzare cumpărare nr.368/2010 depus la dosar că sunt proprietarii suprafeței de 1426,67 mp situată în intravilanul satului Stănilești.
Suprafața ocupată de către pârâți, de 11,37, mp face parte din această suprafață de teren și este intabulată în CF nr.516 a localității Stănilești. În cadrul unei acțiuni în revendicare și grănițuire, instanța va supune analizei actele de proprietate ale părților și nu situația faptică de la locul situării proprietăților celor două părți, respectiv suprafețele real măsurate și deținute de către părți. D. în situația în care nici una din părți nu ar deține înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate ar fi fost necesară analiza actelor din evidențele Primăriei, planurile topografice pentru identificarea și delimitarea imobilelor.
Ori, așa cum s-a arătat, reclamanții au făcut dovada dreptului real de proprietate pentru suprafața pe care pârâții o ocupă fără drept (potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică).
Pârâții nu au combătut, prin probe pertinente, susținerile reclamanților.
Mai mult decât atât, pârâții nu au depus la dosar nici înscrisurile din care să rezulte că sunt proprietarii suprafeței de 1081 mp teren intravilan situat în . care, pentru suprafața de 807 mp pretind că s-a constituit dreptul de proprietate prin titlul nr.154/_ din 27.02.1996, iar suprafața de 274 mp teren a fost dobândită prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2222/6.12.2007de către BNP M. R. T.. Din conținutul raportului de expertiză topografică rezultă că acest din urmă imobil a fost intabulat în cartea funciară a loc. Stănilești sub nr.740.
Deși pârâții au stăruit atât în fața instanței de fond cât și în faza procesuală a apelului să se revină la expert pentru ca acesta să analizeze documentațiile cadastrale aferente celor două imobile învecinate ale părților și înscrise în cartea funciară, Tribunalul constată că pârâții nu au depus la dosar înscrisuri esențiale pentru contradovada celor susținute de către reclamanți. Cu toate acestea, expertul a avut în vedere, la efectuarea expertizei, toate actele de proprietate ale părților, inclusiv documentațiile cadastrale.
Instanța de fond a dispus în mod corect și ridicarea construcțiilor edificate de pârâți pe terenul proprietatea reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art.577 al.1 Noul Cod civil înscrie principiul general aplicabil în materia accesiunii imobiliare artificiale potrivit căruia construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil revin proprietarului acelui imobil, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Situația lucrării realizate de o persoană pe terenul altei persoane depinde de buna sau reaua credință a constructorului.
Astfel, potrivit disp. art.581 NCC în cazul în care autorul lucrării realizate asupra imobilului altuia este de bună credință,proprietarul acelui imobil are dreptul să ceară instanței înscrierea în cartea funciară ca proprietar al lucrării cu obligația de a plăti valoarea materialelor și prețul muncii sau să ceară instanței obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă acea lucrare nu s-ar fi efectuat.
În baza art. 14 alin. 2 NCC buna credință se prezumă până la proba contrară.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții au cunoscut faptul că ridicarea construcției s-a făcut prin depășirea limitelor proprietății lor, ocupând în mod nelegal suprafața de 11,37 mp teren din proprietatea reclamanților. Se poate astfel afirma că pârâții au fost de rea credință deoarece au realizat o parte din lucrările aferente construcției cunoscând că acea parte din teren nu le aparține.
În situația de față, când s-au realizat lucrări doar parțial asupra imobilului-teren de către autorul de rea credință, art.587 al.2 NCC dispune că proprietarul terenului vecin va putea opta între a cere ridicarea lucrării de pe teren cu eventuale despăgubiri sau a cere înscrierea în cartea funciară a unui drept de coproprietate aparținând ambilor vecini.
Ori, reclamanții au optat pentru ridicarea construcțiilor edificate pe o parte din terenul lor.
Cu privire la ultimul motiv de apel invocat, privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că și acesta este nefondat.
Într-adevăr acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă doar în parte.
Potrivit disp. art. 276 Cod proc. civ. când pretențiile unei părți au fost încuviințate doar în parte, instanța este cea care apreciază în ce măsură părțile suportă cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a apreciat că întreaga culpă procesuală revine pârâților care trebuie să suporte toate cheltuielile de judecată.
În subsidiar, Tribunalul constată că reclamanții au formulat și o cerere de grănițuire, iar potrivit disp. art.560 NCC, cheltuielile grănițuirii trebuie suportate de ambele părți. Aceste cheltuieli se referă la cheltuielile necesare pentru trasarea liniei de hotar (de exemplu cheltuieli legate de efectuare expertizei) și nu la cheltuielile de judecată ce se suportă potrivit normelor Cd.pr.civ. În situația în care se constată că una din părți a schimbat abuziv hotarul aceasta va fi obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Față de cele arătate, se apreciază că apelul formulat este nefondat ,urmând să fie respins.
În baza art.296 Cod. proc. civ. Tribunalul va păstra sentința civilă nr. 421/2013 a Judecătoriei Huși.
În baza art. 274 Cd.pr.civ. Tribunalul va obliga apelanții la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. I. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 421/2013 a Judecătoriei Huși, pe care o păstrează.
Obligă apelanții să achite intimaților L. C. și V. suma de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23 decembrie 2013.
Președinte, A. A. | Judecător, C. A. | |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./23.01.2014
Tehnored: R.A./27.01.2014
6 ex./4 .
Judecătoria Huși: judecător C. D..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1442/2013. Tribunalul VASLUI | Servitute. Decizia nr. 919/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
