Revendicare imobiliară. Decizia nr. 751/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 8396/333/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 751/R2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător E. R. I.
Judecător C.-S. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de recurent - reclamant M. G. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul – pârât L. C., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 1438/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect revendicare imobiliară și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul – pârât L. C. personal, lipsă fiind recurentul - reclamant M. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care relevă faptul că recursul se află la primul termen de judecată; recurentul nu a făcut dovada achitării timbrajului stabilit prin rezoluție la primirea cererii de recurs și pus în vedere prin citație pentru termenul din 28 mai 2013; intimatul nu a depus întâmpinare; nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
S-a procedat la identificarea intimatul – pârât L. C. care s-a legitimat cu C.I. ., nr._ .
Intimatul – pârât L. C. a depus la dosar întâmpinare împreună cu o . înscrisuri.
Constatând că pentru acest termen de judecată recurentul M. G. nu a făcut dovada achitării timbrajului stabilit prin rezoluție la primirea cererii de recurs și pus în vedere prin citația emisă pentru termenul din 28 mai 2013, procedura de citare cu acesta fiind legal îndeplinită pentru acest termen, tribunalul din oficiu invocă și pune în discuție excepția de netimbrare a cererii de recurs formulate de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1438/25.03.2013 pronunțate de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
Intimatul – pârât L. C. având cuvântul, solicită admiterea excepției de netimbrare a recursului, invocată din oficiu și anularea, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1438/25.03.2013 a Judecătoriei V..
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare pe excepția netimbrării cererii de recurs, după care, s-a trecut la deliberare conform dispozițiilor art. 256 al.1 Cod pr. civilă, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1438 din 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria V., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâtul L. C. ca nefiind întemeiat și s-a luat act de renunțarea la judecata capătului 2 de cerere.
De asemenea, a fost obligat reclamantul M. G. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3611 lei, reprezentând ajutor public acordat, iar cheltuielile judiciare avansate de stat pentru revendicare (51 lei) rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, în conformitate cu ordonanța de adjudecare nr. 1713/1999 pârâtul L. C. a devenit proprietarul unei suprafețe de 7500 m.p. și al unei case de locuit situate în . și că, dreptul său de proprietate a fost intabulat prin încheierea nr. 3657/2007 pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V. (pag.33). La întocmirea documentației cadastrale necesare intabulării s-a constatat faptul că suprafața de 7500 m.p. din actul de adjudecare măsura în mod real 7574,74 m.p., adică cu 74,74 m.p. mai mult. Această diferență dintre suprafața evidențiată în actul de adjudecare (7500 m.p.) și cea real măsurată (7574,74 m.p.) este revendicată de reclamant de la pârât.
Acțiunea în revendicare formulată de reclamant nu a fost considerat întemeiată.
Constantând incidența prevederilor art. 563 Cod civil, prima instanță reține că reclamantul M. G. nu mai era proprietarul suprafeței de 74,74 m.p., această suprafață de teren făcând obiectul ordonanței de adjudecare nr. 1713/1999 pronunțate de Judecătoria V. în dosarul nr. 680/1999, prin care pârâtul L. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 7500 m.p. (real măsurată 7574,74 m.p.).
Totodată, se arată că, potrivit ordonanței de adjudecare, pârâtul a devenit proprietarul unei suprafețe de 7500 m.p. având ca vecini: S-M. I., V-drum sătesc, N-DN și Jigoreanu C., E-Moscă N. și M. A., că în urma măsurătorilor cadastrale efectuate, s-a constatat că suprafața reală determinată prin prisma vecinătăților indicate în actul de adjudecare era de 7574,74 m.p. și nu 7500 m.p. și că, suprafața real măsurată de 7574,74 m.p. a fost intabulată în cartea funciară.
În prezent, această suprafață de 7574,74 m.p. nu mai aparținea pârâtului. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2356/29 decembrie 2009, pârâtul a vândut numitei C. E. terenul și casa de locuit amplasată pe el.
A mai reținut instanța de fond că, probatoriul cu acte administrat a relevat faptul că reclamantul nu mai era proprietarul suprafeței de 74,74 m.p. iar pârâtul nu se mai află în posesia terenului revendicat, înstrăinându-l.
În consecință, instanța a respins acțiunea în revendicare formulată, ca fiind neîntemeiată. Cheltuielile judiciare avansate de stat (51 lei) au rămas în sarcina acestuia, conform prevederilor art. 19, alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a constatat că și acest capăt de cerere era neîntemeiat.
arătându-se că reclamantul nu a arătat în ce a constat prejudiciul moral suferit și nici nu a probat existența unui asemenea prejudiciu și că acesta a pretins daune morale de 100.000 lei pentru ″demolare abuzivă și evacuare din imobil″, instanța de fond a reținut că, potrivit ordonanței de adjudecare nr. 1713/1999, pârâtul L. C. a devenit proprietarul casei de locuit aflate pe terenul în suprafață de 7500 m.p. (real măsurată 7574,74 m.p.), astfel că era îndreptățit să demoleze sau să păstreze imobilul. Pârâtul a dat dovadă de toleranță și nu i-a evacuat imediat din imobil pe reclamant și părinții acestuia (deși putea să o facă), ci i-a lăsat în imobil până în anul 2006, când s-au pronunțat hotărârile de evacuare (pag.26-32 dosar).
Nu se putea determina în cauză vreun prejudiciu moral pe care să-l fi suferit reclamantul prin demolarea casei proprietatea pârâtului și prin evacuarea dispusă prin hotărâre judecătorească.
În consecință, instanța a respins și capătul de cerere având ca obiect plata de daune morale de 100.000 lei, ca fiind neîntemeiat.
Pentru acest capăt de cerere, reclamantul a primit un ajutor public judiciar de 3611 lei.
Conform prevederilor art. 19, alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008, ajutorul public judiciar va fi restituit dacă prin comportamentul său nediligent partea a cauzat pierderea procesului sau acțiunea a fost exercitată abuziv.
Instanța a constatat că reclamantul a dat dovadă de un comportament nediligent prin aceea că nu a motivat și dovedit cererea sa de acordare a daunelor morale în cuantum de 100.000 lei.
Acțiunea în daune morale a fost apreciată și abuzivă, pârâtul fiind îndreptățit, în calitate de proprietar al casei de locuit, să o demoleze sau să solicite evacuarea. Statul nu putea fi obligat să suporte cheltuielile cu taxa judiciară de timbru pentru acțiuni civile abuziv exercitate și în legătură cu care partea nu depune minime diligențe.
Suma de 1000.000 lei, solicitată drept daune morale, a generat o cheltuială foarte ridicată, de 3611 lei, astfel că reclamantul a fost obligat să o suporte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. G. pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, după evocarea situației de fapt, reclamantul a arătat că, este îndreptățit la revendicarea suprafeței de teren deoarece, aceasta excede suprafeței prevăzută în ordonanța de adjudecare.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinare.
La termenul din data de 28.05.2013, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, față de lipsa dovezii de achitare a taxelor de timbru stabilite în sarcina recurentului.
Analizând excepția netimbrării cererii de recurs, potrivit dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță sau taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
În prezenta cauză, recurentul M. G. a fost citat, potrivit art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997, cu mențiunea de a achita suma de 1831 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 raportat la art.2 lit. f din Legea nr. 146/1997, și timbru judiciar în valoare de 6,5 lei, potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, până la termenul din data de 28.05.2013.
La termenul din data de 28.05. 2013 instanța a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligația cu privire la achitarea taxelor judiciare de timbru, motiv pentru care, din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului formulat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1438/25.03.2013 a Judecătoriei V. în dosarul nr._, excepție pe care o apreciază ca fiind întemeiată urmând a fi admisă, raportat și următoarelor considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, iar potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 în cazul nerespectării dispozițiilor acestei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
În cauză, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 1831 lei și timbre judiciare în valoare de 6,5 lei, aceasta nu a înțeles sa facă dovada achitării acestor taxe.
Întrucât obligația legalei timbrări a cererii are caracter imperativ iar recurentul a avut cunoștință de obligația de timbrare, fiind legal citat cu această mențiune, instanța va aprecia în baza art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 că excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu, este întemeiată și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1438/25.03.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului, invocată din oficiu.
Anulează, ca netimbrat recursul declarat de recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1438/25.03.2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 mai 2013.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. R. I. | Pentru Judecător, C.-S. A., transferat la Tribunalul C. - Președinte, S. D. E. |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: D.P.C./ 28.06.2013
2 ex./02.07.2013.
Judecătoria V.: judecător C. B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 289/2013.... | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 756/2013. Tribunalul... → |
|---|
