Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1137/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 5998/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1137/R/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurenta – reclamantă C. E., cu domiciliul în Negrești, ., jud. V., în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. A. A., cu domiciliul în com./ ., împotriva sentinței civile nr. 1668 din 08.04.2013, pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect rezoluțiune contract întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta C. E. personal, identificată în baza CI ., nr._ și asistată de av. B. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila nr. 17 din dosar și intimata – pârâtă C. A. A. prin av. H. D. L., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; prin registratura instanței, la data de 23.09.2013, recurenta prin apărător a depus la dosar un set de înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, cu duplicat; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
În temeiul art. 96 cod proc.civ., instanța comunică duplicatul înscrisurilor depuse de recurentă.
Apărătorul intimatei depune la dosar un înscris provenind din dosarul notarial, cu consemnarea pe verso a declarației părinților pârâtei, cu privire la faptul că se obligă să presteze întreținere recurentei. Învederează că a comunicat duplicatul acestui înscris apărătorului intimatei, aspect confirmat de acesta.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate cât și în apărare.
Având cuvântul, av. B. C. pentru recurentă, solicită admiterea recursului, apreciind soluția primei instanțe ca fiind nedreaptă și netemeinică.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere faptul că cei care s-au obligat la prestarea întreținerii către recurentă, au fost părinții intimatei, C. V. și C. M.. Instanța a mai reținut că în situația în care intimata nu putea să presteze întreținere, substituirea acesteia în îndeplinirea obligației de prestare a întreținerii trebuia să se facă de către părinții acesteia.
A mai reținut instanța că starea de conflict care a condus la degradarea relațiilor dintre părți este cauzată de refuzul recurentei de a primi întreținerea atât din partea părinților intimatei cât și din partea intimatei.
S-a mai arătat că intimata a prestat întreținere o anumită perioadă de timp împreună cu soțul ei, chiar săptămânal, însă reclamanta a ajuns să promoveze acest demers în justiție doar ca o ambiție personală, întrucât dorește acum să transfere proprietatea bunului imobil ce a făcut obiectul contractului de întreținere unei alte persoane.
Consideră că motivarea instanței nu se corelează cu probatoriul administrat în cauză. De asemenea, instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Solicită a se observa că actul de întreținere a fost încheiat cu intimata în calitate de întreținător și nu cu părinții acesteia. Mai mult, în contractul de întreținere nu apare clauza conform căreia părinții intimatei s-ar fi obligat la prestarea întreținerii în locul intimatei.
Menționează că înscrisul depus astăzi este de fapt cererea depusă la notar pentru încheierea contractului de întreținere, iar pe verso-ul acestei cereri, se arată că părinții intimatei, care sunt fiul și nora recurentei, se obligă să presteze întreținere în situația în care fiica acestora nu poate să –și îndeplinească obligația.
Consideră că această mențiune de pe verso-ul cererii de autentificare a contractului de întreținere nu are nicio relevanță juridică.
Mai mult, acest înscris a fost depus de intimată în faza de recurs, motiv pentru care consideră că este un înscris constituit pro causa, pentru a întări apărările intimatei de la fond în care a încercat să demonstreze faptul că cei care s-ar fi obligat la prestarea întreținerii sunt părinții intimatei și nu intimata.
Învederează că contractul de întreținere este un contract încheiat intuitu personae, deci în considerarea calităților debitorului obligației de întreținere. În consecință, cea care trebuia să presteze întreținerea era intimata, și nu părinții acesteia. Mai mult, dacă intimata dorea ca întreținerea să se realizeze prin substituenți, acest lucru trebuia stipulat expres în contract, or acest lucru nu rezultă din conținutul contractului.
Cu privire la acest aspect, solicită a se avea în vedere și deciziile de practică judiciară depuse la dosarul cauzei, la care instanța de fond nu a făcut nici un fel de trimitere sau precizări, deși era obligată să aibă în vedere toate apărările formulate în cauză.
În consecință, intimata nu poate susține că deși nu a prestat ea personal întreținere, această obligație a fost îndeplinită prin intermediul părinților acesteia, întrucât aceștia nu erau parte în contract.
Mai mult, susține că nici măcar părinții intimatei nu au prestat întreținere. Astfel, după decesul soțului recurentei, în luna iulie 2011, intimata nu a mai prestat deloc întreținere recurentei, mai ales că aceasta nici măcar nu mai putea să îndeplinească această obligație, având în vedere că avea loc de muncă în . iar domiciliul comun era în M., jud. Iași.
În consecință, nu putea să aibă grijă de recurentă și să-i acorde sprijinul necesar, în condițiile în care exista o imposibilitate fizică ca intimata să îndeplinească obligația de întreținere față de recurentă.
Din actele dosarului rezultă că recurenta este o persoană în vârstă, cu multiple afecțiuni, deci are în permanență nevoie de sprijin.
De asemenea, din actele dosarului rezultă clar că intimata nu și-a îndeplinit această obligație de întreținere, nefiind depuse înscrisuri în sensul că ar fi achiziționat pentru recurentă alimente, lemne, medicamente sau că i-ar fi achitat cheltuielile curente.
Dimpotrivă, din actele depuse la dosar, rezultă că recurenta este cea care își plătește utilitățile și care plătește alte persoane pentru a o ajuta la treburile gospodăriei.
Consideră că instanța de fond a fost părtinitoare, reținând în considerentele hotărârii că înlătură declarația martorei Ț. M. pe motiv că ar fi nesinceră, iar pe cea a lui R. D. o apreciază ca fiind neconvingătoare, și reține declarațiile martorilor audiați la propunerea intimatei – pârâte, deși aceștia erau în grad de rudenie sau de afinitate cu părinții intimatei. Apreciază că aceste declarații au fost subiective, necoroborându-se cu declarațiile martorilor propuși de recurentă și chiar cu precizările intimatei care a recunoscut la un anumit moment dat că nu a putut să presteze întreținere recurentei.
Mai arată că cei care s-au ocupat de recurentă după decesul soțului, au fost cei doi martori, însă instanța nu a luat în considerare mărturiile acestora, înlăturate în mod nelegal.
Învederează că intimata a încercat să demonstreze că relațiile cu recurenta au fost armonioase, depunând în acest sens mai multe planșe fotografice la dosarul de fond. În realitate, relațiile erau deteriorate, recurenta invitând-o pe intimată după decesul soțului la notar fie pentru a rezilia contractul, fie pentru a modifica clauzele contractului pentru a beneficia efectiv întreținere în favoarea recurentei. Acest lucru a fost ascuns de către intimată și a fost probat de recurentă prin înscrisul notarial depus la dosar la acest termen.
Solicită ca instanța să aibă în vedere probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că intimata nu a prestat întreținere, aceasta nedepunând nici un înscris din care să rezulte că ar fi suportat vreo cheltuială cu întreținerea recurentei. De asemenea, nu rezultă din actele dosarului că părinții intimatei, cu privire la care se susține că s-ar fi transferat obligația de întreținere, ar fi prestat în vreun fel întreținere recurentei. Mai mult, consideră că o astfel de susținere nici măcar nu poate fi primită, având în vedere că contractul de întreținere este un contract intituitu personae, încheiat în considerarea calităților debitorului obligației de întreținere și că în caz de substituire trebuia să existe acordul creditorului și să existe o clauză expresă în contract. Acea mențiune pe verso-ul încheierii, nu are nicio relevanță și nu constituie o clauză expresă în contract în acest sens.
Susține că nu numai că intimata nu a prestat întreținere, ci a profitat de banii recurentei, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar din care reiese că după decesul soțului recurentei, aceasta a trimis o sumă de bani intimatei. În consecință, recurenta a încercat în permanență să și-o aproprie și să mențină relațiile cu aceasta. Intimata, în schimb, după ce recurenta și-a cheltuit economiile cu înmormântarea soțului, s-a îndepărtat de aceasta, ignorând obligația de întreținere pe care o avea față de aceasta. În consecință, în mod eronat a reținut instanța de fond că recurenta ar fi fost refuzat întreținerea.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond pentru ca rejudecând cauza să fie admisă acțiunea reclamantei. Menționează că în momentul de față, în mod nelegal recurenta este privată de dreptul de a i se presta întreținere deși a încheiat un contract în acest scop. Cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimata prin av. H. D. L. solicită respingerea cererii de recurs și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată că în anul 2001, s-a încheiat între părțile din prezenta cauză un contract de întreținere. La acel moment, intimata avea vârsta de 18 ani și avea o relație deosebită cu recurenta, care era bunica sa, în sensul că era nepoata preferată a acesteia. Recurenta a declarat că ea a fost cea care a crescut-o pe intimată, a ajutat cu studiile, fiind foarte mândră de faptul că aceasta reușise să intre la facultate.
În consecință, recurenta a fost conștientă de faptul că intimata urma să facă plece să –și continue studiile și ulterior să-și întemeieze propria familie.
Consideră că în mod corect a reținut prima instanță că este o chestiune atipică, având în vederea calitatea părților care au încheiat contractul în cauză, cât și vârsta intimatei și arată că de la momentul încheierii contractului și până în anul 2011, când a decedat soțul recurentei, nu au existat nici un fel de probleme în ceea ce privește derularea contractului.
Solicită a se ține cont de faptul că rezoluțiunea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa debitorului, nu s-a prestat întreținerea prevăzută în contract, iar refuzul de a primi întreținerea reprezintă un abuz din partea creditorului, care nu poate conduce la rezoluțiunea contractului de întreținere. De asemenea, susține că problema pe care a ridicat-o această cauză, a fost dacă substituirea temporară a fost sau nu consfințită de beneficiara contractului de întreținere.
Solicită a se observa că deși contractul de întreținere este un contract intuitu personae, legea nu prevede că substituirea persoanei întreținătore trebuie să fie stipulată în mod expres în contractul de întreținere, relevanță având voința și înțelegerea părților cu privire la o astfel de situație.
Consideră că este evident că voința părților a fost ca întreținerea să se presteze de către părinții intimatei, și nu de către intimata care avea vârsta de 18 de ani și ca urma să plece în vederea continuării studiilor. Acest aspect rezultă clar din răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu și cum rezultă din înscrisul depus astăzi, acea consemnare de pe verso-ul încheierii fiind trecută la momentul încheierii contractului, în fața notarului fiind prezenți și părinții intimatei, nu doar intimata. Mai mult, la notariat, recurenta a fost asistată de o persoană din cadrul Serviciului de Autoritate Tutelară, fiind garantată astfel respectarea drepturilor recurentei.
Susține că din probele administrate rezultă în mod clar faptul că s-a prestat întreținere în favoarea recurentei, fie de către intimată, fie de către părinții acesteia.
Solicită a se ține cont de faptul că nimic din susținerile din cererea introductivă nu s-au dovedit, cum că ar fi fost izgonită din casă sau că ar fi fost amenințată că va fi dusă la azil, că nu ar fi fost ajutată sub nicio formă, aspecte infirmate de martorii audiați în cauză, care au declarat că părinții intimatei treceau săptămânal pe la recurentă, iar intimata o vizita la fiecare două săptămâni, dat fiind faptul că aceasta avea loc de muncă în altă localitate. Inclusiv recurenta, prin răspunsul de la interogatoriu, a recunoscut că părinții intimatei au stat la ea luni de zile, atunci când a fost bolnavă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea prezentului recurs.
În replică, av. B. C. pentru recurentă, arată că își menține toate motivele de recurs formulate în scris. Consideră că nu prezintă importanță împrejurările în care a fost încheiat contractul de întreținere, întrucât ceea ce prezintă importanță este îndeplinirea obligațiilor de către debitoare pe ultimii trei ani. Învederează că prestarea obligației se face în funcție de nevoia creditorului obligației de întreținere și care a fost mai accentuată după decesul soțului recurentei, în iulie 2011 și că după acest moment, intimata nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere.
Instanța declarată dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod pr. civilă, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1668 din 08.04.2013 a Judecătoriei V. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta C. A. A.. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat (126 lei – taxă timbru) au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 20.04.2001, între reclamantă și defunctul său soț - în calitate de întreținuți și pârâta C. A.-A. – în calitate de dobânditoare-întreținătoare, s-a încheiat un contract de întreținere autentificat sub nr. 614.
În schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra casei de locuit și terenului în suprafață de 10.558,42 m.p., pârâta s-a obligat să-i întrețină și să-i îngrijească pe reclamantă și soțul său.
A pretins reclamanta prin acțiunea introductivă faptul că din luna iulie 2011, adică de la decesul soțului său, pârâta nu și-a mai îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere.
Această situație de fapt nu a fost însă dovedită în cauză.
Pentru a determina convenția ce a existat între părțile contractante în anul 2001, instanța a avut în vedere răspunsul pe care l-a dat reclamanta la întrebarea nr. 2 din interogatoriul luat (pag. 63), răspuns care releva faptul că, întrucât la data încheierii convenției debitoarea obligației de întreținere avea doar 18 ani, cei care urmau să se îngrijească de reclamantă erau de fapt părinții pârâtei, adică fiul și nora reclamantei.
A recunoscut reclamanta la interogatoriu (pct. 1) împrejurarea că atât înainte cât și ulterior încheierii contractului de întreținere, aceasta a avut cu pârâta, nepoata sa, o relație foarte apropiată. Aceasta deoarece reclamanta a fost cea care a crescut-o pe pârâtă și a dat-o la școală.
Întrucât la data încheierii contractului de întreținere pârâta avea 18 ani și nu avea nici posibilitățile materiale necesare, nici timp disponibil (pentru că-și continua studiile prin efectuarea de cursuri universitare) pentru prestarea întreținerii, această obligație a fost preluată de părinții săi.
Martorele C. L. și I. M. au relatat instanței împrejurarea că săptămânal părinții pârâtei veneau la reclamantă și că se îngrijeau de sănătatea ei. La decesul soțului reclamantei, părinții pârâtei și pârâta au ajutat muncind pentru pomeniri. Martorele au declarat că reclamanta și soțul său, fiind oameni gospodari, nu au avut nevoie de ajutor bănesc la înmormântare. După decesul soțului său, reclamanta s-a îmbolnăvit iar părinții pârâtei s-au ocupat de starea sa de sănătate, martora C. L. ducându-i schimburi și medicamente la spital, la solicitarea mamei pârâtei.
Însăși reclamanta, răspunzând la întrebarea nr. 6 din interogatoriu (pag. 63), a arătat faptul că părinții pârâtei au îngrijit 3 luni gospodăria ei, deoarece se afla în spital. Mama pârâtei a dormit la reclamantă cât timp aceasta a fost bolnavă.
Martora I. M. a relatat că soțul pârâtei i-a adus reclamantei, în anul 2011 3 căruțe cu lemne, pe care i le-a și despicat. Și la inundațiile din 2012, soțul pârâtei a ajutat-o pe reclamantă.
În ceea ce o privește pe pârâtă, ambele martore au relatat faptul că aceasta venea foarte des la reclamantă, la fiecare sfârșit de săptămână, când era în M. și cam o dată la 2 săptămâni când era la Solca. Au relatat martorele că pârâta o ajuta în gospodărie pe reclamantă, că împreună cu părinții aduceau alimente și cele necesare reclamantei, petrecând de multe ori sfârșitul de săptămână la bunica sa. Și planșele foto depuse la pag. 79-80 dosar, efectuate cu ocazia parastasului de 1 an pentru soțul decedat al reclamantei, relevă o relație armonioasă între reclamantă, pârâtă și părinții acesteia.
Ambele martore au declarat că reclamanta s-a supărat pe mama pârâtei și soțul acesteia deoarece în luna august 2012, când pârâta se afla în spital pentru a naște, aceștia nu au informat-o în legătură cu starea nepoatei sale.
Supărată fiind, reclamanta nu i-a mai primit în gospodărie pe pârâtă și părinții săi. Aceștia au încercat să schimbe comportamentul reclamantei față de ei, în sensul de a le permite accesul în gospodărie pentru a presta întreținerea, însă au fost refuzați.
Acest aspect a rezultat, de asemenea, din declarațiile martorelor C. L. și I. M..
În drept, conform prevederilor art. 1020-1021 V. Cod civil, creditorul poate recurge la executarea contractului sau la rezoluțiunea lui pentru neexecutare, în cazul în care debitorul întreținerii nu-și îndeplinește, din cauza unor împrejurări ce-i sunt imputabile, obligațiile asumate. Se va putea deci dispune rezoluțiunea contractului numai dacă din cauza pârâtei reclamanta nu a primit întreținerea cuvenită, iar nu și în cazul în care obligația nu s-a executat din culpa reclamantei, care cere rezoluțiunea
Probatoriul administrat a relevat faptul că doar din cauza refuzului reclamantei de a primi întreținerea pârâta și părinții săi nu și-au mai putut îndeplini obligațiile de întreținere. Refuzul reclamantei era o împrejurare care nu-i era imputabilă pârâtei, astfel că acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere nu era întemeiată.
În ceea ce privește declarația martorei Ț. M., instanța a înlăturat-o ca fiind nesinceră. Nici chiar reclamanta nu a pretins prin acțiunea introductivă și răspunsurile la interogatoriu faptul că de 15 ani pârâta nu a mai fost pe la ea. Martora a relatat că de 15 ani de când merge la reclamantă nu a văzut-o niciodată pe pârâtă, aspect ce nu a putut fi coroborat cu nici o altă probă din dosar.
Declarația martorului R. D. nu a convins instanța de faptul că pârâta și părinții săi nu și-au respectat obligația asumată prin contractul de întreținere. Împrejurarea că martorul a ajutat-o în mai multe rânduri pe reclamantă (cu plata utilităților și o dată cu cumpărarea de medicamente) nu era de natură a genera o culpă în sarcina pârâtei.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Conform prevederilor art. 19, alin. 1 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat (126 lei – taxă timbru) au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
A arătat cĂ hotărârea instanței de fond este in mod vădit criticabila, caracterizându-se prin lipsa de echidistanta si interpretări cel puțin insinuante, soluția este greșita, iar motivarea pe care se grefează soluția este contradictorie si lipsita de imparțialitate.
Cu toate ca reclamanta a dovedit ca este in vârsta si suferinda si ca are nevoie in permanenta de o persoana apropiata care sa-i fie alături, sa o duca la spital, sa-i cumpere medicamente, alimente, sa o ajute la treburile gospodăriei, judecătorul fondului a reținut in prima parte a motivării soluției sale ca obligația de intretinere a reclamantei a fost preluata de către părinții paratei inca de la data incheierii contractului, motivat de faptul ca parata, având doar 18 ani, trebuia sa-si continuie studiile .
Retine judecătorul fondului ca martorele C. L. si I. M. au relatat ca săptămânal părinții paratei veneau la reclamanta si ca se ingrijeau de sănătatea ei, părinții acesteia împreuna cu parata ajutând inclusiv la munca pentru organizarea pomenirilor generate de moartea bunicului paratei fata de care a avut o obligație de întreținere.
După ce instanța arata ca părinții paratei împreuna cu aceasta si-au îndeplinit obligația de întreținere, retine ca după luna august 2012 ( asa cum arătam mai sus, motivarea judecătorului fondului este o copy paste a apărării paratei ) părinții paratei si parata nu si-au mai putut îndeplini obligația de întreținere din cauza refuzului reclamantei de a mai primi acest ajutor.
Concluzia instanței de judecata este mai mult decât tendențioasa.
Analiza corecta a probatoriului administrat in cauza, făcuta prin prisma clauzelor contractuale releva o alta situație de fapt.
Astfel, prin contractul de întreținere încheiat intre părți, parata s-a obligat in schimbul transmisiunii proprietății imobilelor reclamantei situate in orașul Negrești sa asigure întreținere si îngrijire pe tot restul vieții constând in hrana, imbracaminte, medicamente in caz de nevoie, încălzit si iluminat după posibilitățile sale si nevoile creditorilor întreținerii, iar la deces sa le asigure funerariile după datinile creștinești sub sancțiunea rezilierii ( rezolutiunii)contractului.
Din proba cu înscrisuri administrata in cauza de către reclamanta a rezultat ca aceasta este in vârsta si suferă de multiple afecțiuni, cum sunt: insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, polineuropatie diabetica, obezitate, steatoza hepatica, ..
Aceste afecțiuni rezulta din biletul de ieșire din spital nr.FO 1081 din care rezulta ca in perioada 02.03._11 a stat in spital la Negrești, la aceasta perioada făcând referire martora C. in declarația sa.
Consideră că in mod greșit instanța de judecata a înlăturat declarația martorei Tugulea. Aceasta martora nu este nici fina părinților paratei cum este martora C. si nici ruda cu ambele părti, așa cum este martora I.. Dimpotrivă, declarațiile martorelor paratei, prin prisma apropierii de către părinții paratei, sunt susceptibile de a fi caracterizate drept mincinoase.
A mai invocat că ar fi fost mincinoase declarațiile martorilor propuși de către parata care au făcut trimitere la aspecte ce exced intervalului de timp in care reclamanta a arătat ca obligația de întreținere nu a fost executata de către parata.
A menționat că faptul ca părinții paratei si ea insasi au participat la înmormântare nu echivalează cu îndeplinirea de către pârâtă a obligației sale de asigurare a funeraliilor bunicului sau. Faptul ca parata nu si-a mai îndeplinit obligația de întreținere față de reclamanta după moartea soțului acesteia rezulta si din înscrisurile depuse de către parata, înscrisuri care releva ca parata are serviciul in localitatea S., județul Suceava, iar soțul împreuna cu copilul probabil locuiesc in ..
Creditorii obligației de întreținere au încheiat contractul de întreținere cu parata cu intenția ca aceasta sa locuiască in Negrești, obligația de întreținere putând fi executata doar cu aceasta condiție.
S-a mai arătat că pârâta nu a făcut dovada faptului ca ar fi plătit medicamente, alimente, iluminat si încălzit pentru reclamanta si ca aceasta a refuzat sa le primească. Parata nu a făcut dovada ca a venit la reclamanta acasă si ca aceasta nu ar fi primit-o.
Totodată, recurenta a arătat că in mod greșit reține judecătorul fondului ca obligația de întreținere a fost preluată de către părinții paratei incă de la momentul semnării contractului. Obligația de întreținere are un caracter exclusiv personal, contractul de întreținere fiind unul intuitu personae, încheiat in considerarea calităților debitorului obligației de întreținere pe care creditorul îl vede ca fiind singurul capabil sa-i acopere nevoile existențiale.
Recurenta a invocat si faptul ca probatoriul administrat in cauza nu confirma faptul ca reclamanta ar fi in culpa pentru nerespectarea obligației de întreținere asumata exclusiv de către parata, care recunoaște prin însăși apărările pe care si le-a făcut că nu si-a îndeplinit obligația de întreținere.
Pe cale de consecință, solicită sa se admită recursul, sa fie desființată hotărârea judecătorului de fond și, rejudecând, să se admită acțiunea formulată de către reclamanta ca fiind întemeiata.
In drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedura civila.
Intimata legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs reține că recurenta a invocat in mod expres cazul prevăzut de art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, punctul 9, ce se refera la faptul ca hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Deasemenea se vor avea in vedere dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila care stabilesc ca recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, cuprinde, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Convenția nevizând sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste „observații” sunt . analizate cum se cuvine de către instanța sesizată (Cauza Artico împotriva Italiei).
Cu alte cuvinte, articolul 6 CEDO implica, in special, in sarcina instanțelor de judecată obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor si propunerilor de probatoriu ale părților. In speța, instanța de fond a dat dovada de rol activ pentru a lamuri cauza sub toate aspectele, exigenta stabilita de altfel si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
S-a reținut in mod corect, pe baza probelor administrate că intimata a acordat întreținere si că doar din cauza refuzului reclamantei de a primi întreținerea pârâta și părinții săi nu și-au mai putut îndeplini obligațiile de întreținere.
Deși recurenta invoca că intimata nu domiciliază in aceeași localitate cu creditoarea si astfel nu isi poate îndeplini obligația de întreținere, tribunalul retine că nu e obligatoriu ca debitorii întreținerii să domicilieze in aceeași localitate cu creditorul întreținerii, aceasta sarcina putând fi îndeplinita si prin vizite periodice, sprijin moral si afecțiune, ajutor material, inclusiv angajarea unei persoane care sa se ocupe de ajutor in gospodărie.
Dispozițiile art. 1020 din vechiul Cod civil, privind condiția rezolutorie, invocate de recurent în cererea formulata, prevăd o condiție esențială pentru desființarea contractului și anume, ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului, condiție ce nu se regăsește în speță.
Ori, in condițiile in care nu s-a stabilit culpa debitoarei obligației, coroborat cu refuzul recurentei de a primi ajutor din partea intimatei, in mod corect instanța de fond a reținut ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezoluțiuna contractului de întreținere încheiat intre părți.
Refuzul de primi întreținerea cuvenita fără un motiv temeinic constituie un abuz al creditorului, acesta neputând obține rezilierea contractului prevalându-se de propria culpa.
In ceea ce privește declarațiile martorei Tugulea, martor propus de către recurenta - reclamanta, tribunalul reține că acestea au fost înlăturate intrucât nu se coroborau cu celelalte probe administrate.
Deasemenea, nu pot fi primite susținerile recurentei in sensul ca declarațiile martorilor propuși de intimată ar fi mincinoase, fiind date sub prestare de jurământ și coroborându-se intre ele. Mai mult, recurenta are posibilitatea sa depună sesizare la organele de urmărire penală, dacă apreciază că ar fi vorba de infracțiunea de mărturie mincinoasa.
Deși contractul de întreținere este un contract intuitu personae, legea nu prevede că substituirea persoanei întreținătore trebuie să fie stipulată în mod expres în contractul de întreținere, relevanță având voința și înțelegerea părților cu privire la o astfel de situație.
Din probele administrate in cauza, in mod just a reținut instanța de fond că voința părților a fost ca întreținerea să se presteze de către părinții intimatei, și nu de către intimata care avea vârsta de 18 de ani și urma să plece în vederea continuării studiilor.
Mai reține instanța de control judiciar că in mod nefondat se invocă faptul că hotărârea nu se bazează pe probe certe si concludente, in condițiile in care instanța de fond a administrat probele solicitate și și-a fundamentat sentința pe baza celor reținute din analiza coroborata a întregului probatoriu.
Totodată, tribunalul reține că hotărârea este motivată atât in fapt cat si in drept, iar instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale aplicabile litigiului dedus judecății.
Față de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca nu este incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedura civila, că hotărârea este legală și temeinică, tribunalul va respinge recursul declarat de C. E. împotriva sentinței civile nr. 1668/08.04.2013 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată din recurs, potrivit articolului 274 din Codul de procedura civila,”partea care cade in pretentiuni va fi obligată, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata il constituie culpa procesuală, astfel încât partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția ce urmează a se pronunța, va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată in recurs, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr. 19/2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. E. împotriva sentinței civile nr. 1668/08.04.2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red.: I.E.R.-24.10.2013
Tehnored.: A.R. – 29.10.2013
2 ex.
Judecătoria V.: judecător B. C..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 995/2013. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 830/2013.... → |
|---|
