Contestaţie la executare. Decizia nr. 341/2013. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 341/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 5601/189/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 341/R/2013

Ședința publică de la 13 Martie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C. A.

Judecător D. M. M.

Judecător I.-M. P.

Grefier M. R.

Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de recurs formulată de recurent - contestator H. S., cu domiciliul în Bârlad, .. 35, jud. V. în contradictoriu cu intimat N. V., cu domiciliul în Bârlad, ., jud. V. împotriva sentinței civile nr. 3361 din 07 decembrie 2011pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ având ca obiect - contestație la executare - perimare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza, suspendată pentru lipsa nejustificată a părților la data de 08.02.2012, a fost repusă pe rol la data de 13 martie 2013, pentru constatarea perimării.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, invocă din oficiu excepția perimării cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției.

TRIBUNALUL

Asupra perimării din oficiu a recursului formulat ;

Prin sentința civilă nr.3361/ 07 decembrie 2011 Judecătoria Bârlad a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul H. S. în contradictoriu cu creditorul intimat N. V. împotriva formelor de executare din dosarul de executare 514/2011, Biroul executorului judecătoresc S. I. M. din Bârlad - procesul verbal din 02.11.2011, privind cheltuielile de executare.

A anulat parțial procesul verbal indicat, menținând cheltuielile de executare astfel: onorar executare 1.240 lei ,inclusiv TVA ; onorar asistență juridică la executare 2.000 lei; taxe judiciare 14,30 lei ; formare dosar 10,00 lei; emitere somație 10,00 lei ; cheltuieli de transmitere prin poștă 20,00 lei; arhivare dosar 30,00 lei, în total 3.324,30 lei.

A respins contestația la executare privind toate formele de executare din dosarul de executare 514/2011.

A respins cererea de suspendare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Titlul supus executării prin intermediul executorului judecătoresc este S.P 590 din 4 dec.2008 pronunțată de Tribunalul V., definitivă și irevocabilă,la data de 03.05.2010.

La data de 13.10.2011, N. V. a solicitat executorului judecătoresc S. I. M. executarea titlului executor ,cererea de executare fiind înregistrată cu nr.541 din aceeași dată, întocmindu-se dosarul de executare.

Potrivit titlului executor sus menționat, debitorul H. S. a fost obligat să plătească creditoarei D. A. A. suma de 10.000 lei daune morale.

Prin contractul de cesiune creanță încheiat între cedenta D. A. A. și cesionarul N. V. ,la data de 20.09.2011 cedenta a cedat cesionarului creanța de 10.000 lei deținută potrivit S.P 590 din 4 dec.2008, pronunțată de Tribunalul V., definitivă și irevocabilă, la data de 03.05.2010.

Despre cedarea creanței cesionarului a fost înștiințat și debitorul prin notificarea din 20 sept.2011.

La data de 26 oct 2011 prin Încheierea dată în dosarul_ s-a încuviințat executarea titlului executor.

La data de 12.10.2011, anterior încuviințării executării ,debitorul H. S. ,a informat biroul executorului judecătoresc despre faptul că a luat act de notificarea de cesiune de creanță, că la data de 11.10.2011 a fost eliberat și a solicitat să se dispună eșalonarea plății obligându-se să plătească în întregime debitul în cel mai scurt timp.

Potrivit art. 1101 din Codul vechi civil, aplicabil în cauză potrivit art.6 al.1 din Codul civil ,debitorul nu poate sili pe creditor de a primi parte din datorie, fie datoria divizibilă chiar.

Față de această dispoziție legală, a rezultat că solicitarea debitorului H. S., de a plăti sumele din titlu în mod eșalonat nu-l puteau împiedica pe creditor să pornească executarea silită a debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, chiar și în situația prezentată de debitor de a fi plătit imediat după liberare o sumă de 1000 lei din debitul total de 10.000 lei .

Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă privind executarea.

Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.

Legiuitorul, potrivit art.371 indice 4 din Codul de proc.civilă a prevăzut ca în tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul și debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor bănești ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligației să se facă în alt mod admis de lege.

A rezultat că între creditor și debitor nu există o înțelegere în ceea ce privește plata eșalonată a debitului.

Reluând, instanța a apreciat, în considerentul textelor de mai sus, că cererea debitorului de a anula executarea însăși pe considerentul că a început imediat executarea în tranșe după liberare nu este întemeiată și urmează să se respingă.

Debitorul contestator a mai susținut că a achitat în întregime debitul datorat și nu se mai impune executarea silită, situație care nu a fost dovedită, aceasta fiind contrazisă de procesele verbale: nr.514 /06.12.2011 pentru suma de 1.000 lei; nr.514 /07.11.2011 pentru suma de 1.000 lei; nr.514 / 10.11.2011 pentru suma de 1.000 lei; nr.514 /21.11.2011 pentru suma de 1.000 lei; nr.514 /28.11.2011 pentru suma de 1.000 lei.

Și pentru aceste considerente cererea de anulare a executării este neîntemeiată.

Cu privire la cheltuielile de executare, art.371 indice 7 din Codul de proc.civilă prevede că partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.

Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.

La dosarul de executare există procesul verbal nr.514 /2011 încheiat la data de 02.11.2011 reprezentând cheltuieli de executare după cum urmează: onorar executare 1.240 lei ,inclusiv TVA ;onorar asistență juridică la executare 3000 lei ; taxe judiciare 14,30 lei ; formare dosar 10,00 lei;emitere somație- 10,00 lei, cheltuieli de transmitere prin poștă 20,00 lei; arhivare dosar - 30,00 lei, în total 4.324,30 lei.

În ceea ce privește cheltuielile de executare debitorul a contestat onorariul de asistență juridică la executare și sumele percepute pentru executare cu aceeași motivare a executării de bună voie a debitului din titlu și pe considerentul că abuziv s-a continuat executarea.

Potrivit textului invocat cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

Din situația de fapt reținută, creditorul nu și-a îndestulat creanța și cheltuielile de executare se calculează până la stingerea executării, iar creditorul nu putea fi obligat să primească eșalonat creanța și să renunțe la executare.

Onorariul de executare inclusiv TVA se justifică raportat la suma executată, de asemenea celelalte cheltuieli reprezentând taxele judiciare,cheltuielile de formare dosar, emitere a somației, de transport prin poștă, arhivare dosar.

În ceea ce privește onorariu de asistență juridică ,din chitanțele justificative depuse la dosar rezultă că prin chitanța_ din 19.07.2011 s-a plătit un onorariu anterior declanșării executării, la cererea lui N. V. care la acea dată nu avea calitatea de cesionar al creanței creditoarei cedente D. A. A. .

Contractul de cesiune de creanță s-a încheiat la data de 19.09.2011.

Cererea de executare s-a depus la executor la data de 13.10.2011, iar încuviințarea executării a avut loc la 26 oct.2011.

A rezultat așadar că onorariul de asistență juridică cu chitanța depusă nu poate fi inclus ca onorar de executare.

Cu privire la susținerile debitorului referitoare la unele modificări în chitanțele reprezentând onorar de avocat aceste aspecte sunt neîntemeiate și neprobate.

Cu privire la data chitanței pretins a fi înscrisă în data 00.10.2011 ,trebuie observat că această chitanța este cu . număr și este emisă în aceeași zi de șase oct .2011,după chitanța anterioară cu nr._ .

Reluând, instanța a admis în parte contestația la executare în ceea ce privește cheltuielile de executare și a menținut toate cheltuielile înscrise și dovedite cu privire la cheltuieli de executare ,onorariu de executor,iar în ceea ce privește onorariu pentru asistență juridică la executare ,numai cheltuieli de 2.000 lei ,cheltuielile totale devenind 3.324,30 lei.

Cu privire la cererea de suspendare ,instanța a respins-o pe motiv că nu s-a plătit cauțiunea și suspendarea se poate dispune numai până la soluționarea pe fond a contestației.

Cum contestația s-a soluționat pe fond, cererea de suspendare este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul H. S. arătând că în motivarea sentinței recurate, la pagina nr. 3 penultimul aliniat s-a consemnat greșit că el ar fi susținut oral că ar fi achitat debitul în întregime, lucru ce poate fi ușor dovedit cu transcrierea înregistrării ședinței de judecată din data de 07 decembrie 2011. Mai mult, se arată de către recurent că nici nu a sugerat și nici nu a lăsat să se înțeleagă acest lucru.

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 08.02.2012 ,când cauza a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Analizând excepția perimării cererii Tribunalul retine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 248 (1) C. pr. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar conform art. 252 (1) perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

Constatând că de la data încheierii de suspendare, respectiv 08.02.2012, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și urm. din Cod. pr. civ., instanța urmează a admite excepția perimării și a constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția perimării cererii de recurs invocată din oficiu de către instanța de judecată.

În baza art. 248 C.pr.civ. și art. 252 C.pr.civ. constată perimat recursul declarat de recurentul contestator H. S. împotriva sentinței civile nr. 3361 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 13 martie 2013.

Președinte,

C. A.

Judecător,

D. M. M.

Judecător,

I.-M. P.

Grefier,

M. R.

Red. A.C.

Tehnored. R.M.

2 ex./

Judec. Fond. Rădița I..