Situaţie juridică minor. Sentința nr. 585/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 585/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1924/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 585
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. C. E. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâta I. F., cu domiciliul în .,jud. Suceava, având ca obiect situație juridică minor protecția și promovarea dreptului copilului Legea 272/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic A. D. și pârâta I. F., care a fost identificată pe baza C.I. ., nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Rădăuți, la data de 08.04.2011.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la primul termen de judecată; a fost adus minora pentru audiere; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă; copilul mai mare de 10 ani; în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 raportat la art.125 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, s-a procedat la ascultarea în camera de consiliu a minorei I. V..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Constatând că prezenta cauză c se află la prima zi de înfățișare, în baza art. 131 N.C.P.C.,instanța pune în discuție, din oficiu, verificarea competenței generale și materiale de a judeca prezenta cerere.
Consilier juridic A. D.,având cuvântul, consideră Tribunalul V. competent general și material să judece cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită să constate competența generală și materială a că Tribunalul V. în soluționarea cauzei de față de disp. art.131 alin1 Cod pr civilă raportat la art. 124 din Legea 272/2004.
Verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, în temeiul dispozițiile art.131 alin. 1 Cod proc. civilă, raportat la dispozițiile art. 124 alin.1 din Legea 272/2004, tribunalul constată că este competent general și material să judece prezenta cauză.
Față de dispozițiile art- 238 N.C.P.C.,instanța estimează durata de soluționare a prezentei cauzei circa 3 luni.
Instanța constată că pârâta I. F. primește termen în cunoștință, conform prevederilor art. 229 Cod procedură civilă, având în vedere că s-a prezentat personal în instanță.
Instanța aduce la cunoștința părților că s-a procedat la audierea minorei I. V. care a declarat că are 10 ani,dorește să se ducă la adevărata casa lui, că a mai vorbit la telefon cu părinții spăi și i-a văzut o singură dată. Se înțelege bine cu părinții.
Interpelată fiind de instanță, pârâta I. F. având cuvântul, arată că știe pentru ce este prezentă în instanță, că copii se înțeleg bine și că va avea grijă de copii. Mai arată că o soră de a ei i-a dat copii în plasament.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic A. D. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună asupra încetării măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul I. V., de la asistentul maternal profesionist C. Anișoara, sistarea alocației de plasament și reintegrarea copilului în familia mamei.
Pârâta I. F., având cuvântul, arată că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea reclamantei este întemeiată și solicită admiterea cererii ,iar prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să se dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului I. E. A. de la asistentul maternal profesionist C. Anișoara, sistarea alocației de plasament, reintegrarea copilului în familia mamei și redarea drepturilor părintești acestea, având în vedere poziția mamei care dorește să-și ia copii în familie, de asemenea și poziția copilului care a precizat că vrea să se întoarcă în familie.
Consideră că trebuie respectat dreptul copilului de a crește cu familia sa naturală și că este în interesul acestui copil să se întoarcă în familia naturală cu atât mai mult cu cît în actele care au fost depuse la dosar rezultă că pârâta Irdoa F. poate oferi condiții materiale, financiare morale pentru o dezvoltare corespunzătoare a copilului .
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâta I. F. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul I. V., de la asistentul maternal profesionist C. Anișoara, sistarea alocației de plasament precum și reintegrarea copilului în familia mamei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul I. V., născut la data de 17.11.2002, fiul pârâtei I. F., este elev în clasa a IlI-a, la Școala cu clasele I-VIII, nr. 1, „I. A.,, din . și beneficiază în prezent de măsură de protecție specială a plasamentului, la asistentul maternal profesionist C. Anișoara, cu domiciliul în ., jud. V., conform Sentinței Civile cu nr._, emisă de Tribunalul V., deoarece mama copilului, nu era interesată a se ocupa de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia, iar filiația copilului față de tată nu a fost stabilită. Totodată, reclamanata a învederat că minorul este încadrat în gradul de handicap „ușor,, conform Hotărârii cu nr. 1365/12.08.2009, emisă de Comisia pentru Protecția Copilului V..
Reclamanta a precizat că, în urma reevaluării cazului, s-a constatat că, prin cererea înregistrată cu nr._/29.03.2013, la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., mama copilului a solicitat încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilului I. E.-A., deoarece dorește să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia, de asemenea și copilul este de acord cu încetarea măsurii de protecție specială iar din ancheta socială cu nr. 1777/28.03.2013, emisă de Primăria ., reiese că, familia I., locuiește în ., într-un imobil din lemn cu două camere, dețin bunuri materiale de folosință îndelungată, iar imobilul este întreținut din punct de vedere igienico- sanitar.
Se mai arată că, venitul finananciar al familiei este constituit din activitatea de negustor de fiare vechi din Franța, a domnului I. F.-O., care asigură familiei venituri minime de 200 euro pe lună, sumă la care se adaugă ajutoarele sociale lunare de 300 euo, primiți de la departamentul din Pas-de-Calais, Franța.
Totodată, reclamanta a învederat că, familia I. F. O. și I. F. nu ridică probleme de comportament de la normele de conduită civilizată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin 1 lit b, art. 61, alin 2, art. 62 art. 68, alin 2 art. 119 și art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâta I. F. legal citată s-a prezentat în instanță și a arătat că știe pentru ce este prezentă în instanță, că toți copii se înțeleg bine și că va avea grijă de ei.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
I. V., s-a născut la data de 17.11.2002, în Bacău ( fila 24), având filiația stabilită doar față de mamă, respectiv față de pârâta I. F.. Începând cu luna iunie 2005, față de minor a fost instituită măsura plasamentului la un asistent maternal profesionist, măsură menținută prin sentința civilă nr. 411/08.06.2005 pronunțată de Tribunalul V. ( filele 22 –23). Ulterior, prin sentința civilă nr. 1216 din 22 august 2012 a Tribunalului V., s-a dispus plasamentul minorului la asistentul maternal profesionist C. Anișoara
Conform referatului de anchetă socială nr. 1177/28.03.2013 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei comunei Voitinel ( fila 13), a raportului de anchetă psihosocială nr._/22.04.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 6- 7) s-a constatat că este în interesul minorului să crească alături de familia sa, care a dovedit că dorește și se străduiește să asigure copilului minimul necesar unui trai decent .
Dispoziții legale incidente:
Potrivit art. 30 alin 1: “1) Copilul are dreptul sã creascã alãturi de pãrinții sãi.” în timp ce art. 31 alin 2 prevede că: “ (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pãrintești trebuie sã aibã în vedere interesul superior al copilului și sã asigure bunãstarea materialã și spiritualã a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educãrii și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legalã și administrarea patrimoniului sãu.”
Conform art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ 2) În cazul în care împrejurãrile prevãzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generalã de asistențã socialã și protecția copilului este obligatã sã sesizeze de îndatã comisia pentru protecția copilului sau, dupã caz, instanța judecãtoreascã, în vederea modificãrii sau, dupã caz, a încetãrii mãsurii.; “
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, deși minorul I. V. a necesitat o măsură de protecție specială, deoarece se afla în dificultate, mama sa, fiind plecată în străinătate însă, în prezent această situație s-a schimbat, pârâta solicitând reintegrarea minorului și dispunând de resursele materiale și de garanțiile morale necesare creșterii și educării minorului.
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr._/22.04.2013( filele 6- 7) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minorul nu se mai află în dificultate, fiind identificate posibilități de reintegrare în familie.
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 1177/28.03.2013 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei comunei Voitinel ( fila 13), din care rezultă că mama minorului și soțul acesteia, prin activitățile pe care le desfășoară, pot sprijini și oferi copilului oportunități care să ajute la dezvoltarea abilităților socio emoționale, în mod adecvat. În același sens sunt și adeverințele nr. 1776 du’in 28 martie 2013 și nr 4446 din 23 august 2012 întocmite de Primăriei comunei Voitinel precum și de adresa din 21 martie 2013 emisă de Comitetul de Susținere a Romilor din Douaisis( filele 11- 14).
Totodată, instanța reține că, pârâta și-a exprimat expres această dorință, privind reintegrarea minorului în familia naturală, prin declarația olografă nr. 1254/29.03.2013 ( fila 8) dar și personal în fața instanței la termenul din 13.06.2013. De asemenea și minorul și-a exprimat acordul în fața instanței, cu ocazia audierii, pentru a fi reintegrat în familia naturală a mamei, arătând că este mulțumit de vizizele făcute de mama sa și restul familiei.
Deci, interesul minorului reclamă reitegrarea sa în familia mamei sale, împrejurările ce au jusrtificat instituirea plasamentului fiind schimbate.
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul I. V. să fie reintegrat în familia mamei sale și că este în interesul său să crească alături de familia sa .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să dispună încetarea măsurii de protecție a plasamentului copilului I. V. născut la 17.11.2002, la asistentul maternal profesionist N. N., măsură luată prin sentința civilă nr. 1216 din 22 august 2012 a Tribunalului V. și reintegrează minorul în familia naturală a mamei I. F...
De asemenea, va dispune încetarea exercițiului drepturilor părintești de către asistentul maternal profesionist precum și sistarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004 .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire, drepturile si obligatiile parintesti cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija careia se afla minorul. În speta, dispunându-se încetarea măsurii speciale de ocrotire, părintele în familia căruia s-a dispus reintegrarea urmează să exercite drepturile si sa îndeplineasca obligatiile parintesti cu privire la persoana copilului.
Nu în ultimul rând, determinat de faptul că, prin sentința civilă 411 din 8 iunie 2005 a Tribunalului V. - fila 22 verso, instanța reține că, urmare a încetării măsurii de protecție specială a minorului, pârâta I. F. va fi repusă în exercițiul drepturilor părintești, sens în care reține și decizia nr. 1 din 6 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, Sectia Civilă și pentru cauze cu minori și de Familie
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
Însă, tot Curtea a stabilit pe cale jurisprudențială că pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie[ CEDO, cauza W., B., H. și R. c. Marii Britanii, cererea nr. 9749/82, hotărârea din 8 iulie 1987] și că efectivitatea acesteia constă tocmai în protejarea raporturilor dintre părinte și copilul său. În consecință, măsura plasamentului copilului și restricțiile pe care le suferă drepturile părintești în urma luării acestei măsuri constituie o ingerință în viața de familie[CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, cererea nr._/02, hotărârea din 8 aprilie 2004; CEDO, cauza Venema c. Olandei, cererea nr._/97, hotărârea din 17 decembrie 2002,; CEDO, cauza Amanalachioai c. României, cererea nr. 4023/04, hotărârea din 26.05.2009]. Mai mult, respectul pentru viața familială implică, în materia separației copiilor de părinți, obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menține legăturile personale, cât și pentru a reuni copilul cu părintele său, ținând cont de interesul superior al minorului[ CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, cererea nr._/90, hotărârea din 7 august 1996; CEDO, cauza Olsson c. Suediei Nr. 1, cererea nr._/83, hotărârea din 24 martie 1988].
Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că, statului îi revine obligația pozitivă de a lua măsurile necesare pentru a-l reuni pe copil cu părintele său, sub rezerva luării în considerare a interesului superior al minorului, iar ruperea totală a oricărei legături între părinte și copil nu poate fi justificată decât în circumstanțe cu totul excepționale. Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârea din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscrie obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorului I. V..
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâta I. F., cu domiciliul legal în comuna Voitinel, ..
Dispune încetarea măsurii de protecție a plasamentului copilului I. V. născut la 17.11.2002, la asistentul maternal profesionist N. N., măsură luată prin sentința civilă nr. 1216 din 22 august 2012 a Tribunalului V. și reintegrează minorul în familia naturală a mamei I. F..
Dispune încetarea exercițiului drepturilor părintești de către asistentul maternal profesionist precum și sistarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004 .
Repune pârâta I. F. în exercițiul drepturilor părintești.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 iunie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
Red/tehnored/DPC/ 09.07.2013
Ex.5/09.07.2013
..2013
ROMÂNIA Tribunalul V. Sediul ., nr.54 | |||
Dosar nr. 1924 /89/2013 Obiectul cauzei: Legea nr. 272/2004 Termen la 13 IUNIE 2013 Reclamant: D.G.A.S.P.C. V.
|
PROCES VERBAL
încheiat azi, 13.06. 2013
În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 raportat la art.125 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, s-a procedat la ascultarea în camera de consiliu a minorul I. V., fiul lui natural și I. F., născut la data de 17.11.2002, C.N.P._,
La audiere minorul I. V., a arătat că are 10 ani, că a vorbit la telefon cu părinții pe care i-a văzut o singură dată.
Minorul și-a exprimat dorința de a merge la casa lui adevărată și că se înțelege bine cu părinții și frații săi.
La ascultarea minorului nu au participat părinții.
Prezentul proces-verbal s-a încheiat întru-un exemplar, urmând a fi atașat dosarului.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. P. C. T. D.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 737/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
