Succesiune. Decizia nr. 1136/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1136/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1769/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1136/R/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de contestație în anulare formulată de către contestatoarele S. A. cu domiciliul în ., ., ., . și F. S., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimații A. G., cu domiciliul în B., ., ., ., S. C., cu domiciliul în Făurei, .-45, ., ., jud. B. și M. I., cu domiciliul în com./., împotriva deciziei civile nr. 276/R din 26.02.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatoarele prin av. A. R., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
La interpelarea instanței, av. A. R. pentru contestatoare arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor invocate prin contestația în anulare.
Având cuvântul, av. A. R., solicită admiterea prezentei cereri de contestație în anulare. Învederează că și-a întemeiat cererea pe disp. art. 318 alin. 1 teza a doua din codul de proc.civ., raportat la împrejurarea că instanța de recurs nu a analizat motivele pe care contestatoarele din această cauză le-au invocat în cererea de recurs cu privire la nerespectarea de către instanța de fond a dreptului la apărare al contestatoarelor.
Învederează că instanța de control judiciar a analizat doar unul dintre aspectele privitoare la nerespectarea dreptului la apărare invocate de recurente, respectiv cel referitor la respingerea cererii de amânare, considerând că acesta este neîntemeiat.
În ceea ce privește celălalt aspect al nerespectării dreptului la apărare, întemeiat pe disp. art. 156 alin. 2 cod proc.civ., care prevede obligativitatea pentru instanță de a dispune amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, invocat de recurente, nu a fost analizat de instanța de control judiciar.
Arată că acesta este motivul pentru care s-a formulat prezenta cerere de contestație în anulare și consideră că sunt îndeplinite cond. prev. de art. 318 alin. 1 teza a doua din codul de proc.civ, motiv pentru care se impune admiterea contestației, anularea deciziei, pentru ca rejudecând să se constate că recurentelor nu li s-a respectat dreptul la apărare întemeiat pe dispozițiile imperative prevăzute de art. 156 alin. 2 cod proc.civ., și pe cale de consecință, să fie casată sentința și cauza spre rejudecare primei instanțe. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța declarată dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod pr. civilă, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 276/R din 26.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a fost respins recursul declarat de către S. A. și F. S. împotriva sentinței civile nr. 2373 din 11.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Potrivit art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. S-a reținut că recurentele au criticat hotărârea pronunțata, sub două aspecte:
- nerespectarea dreptului la apărare al reclamantelor;
- aplicarea greșita a prevederilor privind decăderea din probele încuviințate: expertiza topometrică si proba testimonială, cu consecințe asupra temeiniciei hotărârii pronunțate.
In ceea ce privește primul motiv, tribunalul a constatat că este nefondat întrucât apărătorul reclamantelor recurente a depus la dosar o cerere de amânare, pentru termenul din data de 11 septembrie 2012, fără nicio dovadă a imposibilității prezentării. Or, potrivit prevederilor art. 156 din Codul de procedură civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Deși s-a invocat caracterul intuitu personae al contractului încheiat intre părți si avocat, tribunalul a reținut că in lipsa dovezilor privind imposibilitatea prezentării avocatului la termenul fixat pentru judecarea cauzei, acesta avea posibilitatea sa apeleze la instituția substituirii, pentru a apăra interesele clienților săi.
Față de cele expuse, s-a constatat că in mod justificat a fost respinsă cererea de amânare formulată de domnul avocat A. R. Ricardo G., înscrisul depus pentru prima oara in recurs, privind vizita in Germania (fila nr. 21 dosar), neavând nicio influenta asupra modului in care a fost analizată la fond cererea de acordare a unui nou termen.
Referitor la decăderea din proba cu expertiză topometrică, in mod eronat s-a invocat faptul că s-ar fi impus suspendarea judecării cauzei, conform art. 155 indice 1 din Codul de procedura civila.
Tribunalul a reținut că erau aplicabile prevederile art. 170 din Codul de procedură civilă.
Potrivit acestui articol, “Când s-a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.
(2) Când s-au încuviințat părților dovezi potrivit dispozițiilor art. 138 pct. 2 și 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până la 15 zile.
(3) Neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea, pentru acea instanță, din dovada încuviințată.”
A rezultat in mod clar care era sancțiunea ce se aplica in cazurile enunțate anterior, motiv pentru care nu se impunea suspendarea judecării cauzei.
In mod corect a procedat instanța de fond procedând la decăderea recurentelor reclamante din probele încuviințate, având in vedere că nu s-au conformat prevederilor legale.
Mai mult, recurentele reclamante aveau si obligația să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, astfel cum prevede și articolul 129 Cod procedură civilă.
Cu privire la proba cu martori, tribunalul a reținut ca a fost încuviințata proba cu doi martori - A. G. si Coșmagiu M., pentru recurentele reclamante, martori ce au fost audiați la termenul din data de 26 iunie 2012.
Față de cele constatate, tribunalul a considerat că in mod eronat s-a invocat in cererea de recurs că reclamantele au fost decăzute din proba testimonială.
In baza principiului rolului activ al judecătorului, instanța avea îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, cuprinde, printre altele, dreptul parților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Convenția nevizând sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste „observații” sunt . analizate cum se cuvine de către instanța sesizată (Cauza Artico împotriva Italiei).
Cu alte cuvinte, articolul 6 CEDO implica, in special, in sarcina instanțelor de judecata obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor si propunerilor de probatoriu ale părților.
In speța, instanța de fond, pe baza tuturor probelor administrate, cu respectarea normelor de procedură, a reținut in mod corect calitatea de unică moștenitoare acceptantă a intimatei pârâte A. G..
F. de aceste considerente, in baza dispozițiilor art. 312 alineat 1 din Codul de procedura civila, constatând ca nu era incident in cauza niciunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, că hotărârea este legală și temeinică, tribunalul a respins recursul declarat de S. A. și F. S. împotriva sentinței civile nr. 2373 din 11.09.2012, pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care a menținut-o.
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la nr._ S. A. si F. S. au formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr.276/R/2013 a Tribunalului V..
In motivarea contestatiei se arata ca prin cererea de recurs formulata impotriva sent. Civ. nr.2373/2012 a Judecatoriei Barlad s-a invocat faptul ca prima instanta nu a respectat dreptul de aparare al reclamantei prin nerespectarea disp. art. 156 al. 2 Cd.pr.civ. care prevede obligatia instantei de a amana pronuntarea pentru depunerea de concluzii scrise de catre partea careia i s-a respins cererea de amanare.
In decizia nr.276/2013 Tribunalul nu analizeaza acest motiv de recurs.
S-au invocat disp. art.318 al.1 teza II Cd.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea contestata,prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art.318 al.1 teza II Cd.pr.civ. hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare in situatia in care respingandu-se recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Instanta de recurs are obligatia de a raspunde la toate motivele de recurs invocate insa nu are obligatia de a raspunde separat la fiecare motiv, ci poate raspunde la motivele de recurs printr-un considerent comun. Neexaminarea distincta a fiecarui motiv de recurs nu constituie,prin ea insasi,o omisiune, daca instanta a raspuns motivelor de recurs printr-un considerent comun.
Din considerentele deciziei nr.276/2013 a Tribunalului V., rezulta ca instanta de recurs a analizat primul motiv de recurs referitor la nerespectarea dreptului la aparare. Faptul ca nu s-a referit strict la obligatia instantei de fond de a amana pronuntarea pentru a depune concluzii scrise, nu inseamna ca ,,a omis,” sa cerceteze primul motiv de recurs invocat.
In subsidiar, Tribunalul constata ca instanta are obligatia de a dispune amanarea pronuntarii in vederea depunerii de concluzii scrise in situatia in care se refuza amanarea judecatii pentru lipsa de aparare, doar in situatia in care se solicita aceasta de catre parte. Prin urmare, amanarea pronuntarii nu poate fi dispusa din oficiu, in lipsa cererii partii formulate in acest sens.
Asa fiind, instanta constata ca contestatia in anulare formulata este neintemeiata, urmand sa fie respinsa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația in anulare formulată de contestatoarele S. A. și F. S. împotriva deciziei civile nr. 276/2013 a Tribunalului V..
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică astăzi, 24 septembrie 2013.
Președinte, E. R. I. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./07.10.2013
Tehnored: R.A./09.10.2013
2 ex./09.10.2013
Tribunalul V.: Președinte I. E. R.
Judecător Ț. M. – C.
Judecător D. P. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul VASLUI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1228/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
