Plângere contravenţională. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 92/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 452/R/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul B. D. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA –DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, împotriva sentinței civile nr.243/2012 din data de 08 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul civil nr._, având ca obiect-plângere contravențională.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2013 când s-a constatat că au lipsit părțile în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera cât și pentru respectarea continuității completului de judecată, s-a dispus amânarea asupra cauzei succesiv, la termenele din data de 25 martie 2013 și respectiv 27 martie 2013.
La termenul de judecată din data de 278 martie 2013, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului declarat,
Prin sentința civilă 243 din 08 martie 2013 Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. D., domiciliat în Călărași, Republica M., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat „P. F. B.” din mun. Iași, str. ., ., ., jud. Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, nr._ încheiat la data de 19.05.2011 de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
La data de 17.01.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Huși sub nr._ /2013 plângerea contravențională formulată de petentul B. D., prin reprezentantul său legal, prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 19.05.2011 de către agentul constatator Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A.
În motivarea plângerii, petentul a precizat că în mod greșit a fost sancționat pentru faptul că ar fi depășit greutatea maximă admisă, reținându-se faptul că avea greutatea de 21,02 tone față de 15 tone maxim autorizat, ceea ce constituie un abuz din partea agentului constatator întrucât transportul de marfă avea greutatea maximă admisă.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp.art.31 al.1 și art.32 din OG nr.2/2001, modificată și completată.
În conformitate cu disp.art.32 din OG nr.2/2001, petentul a anexat la plângere procesul verbal de contravenție.
Agentul constatator, prin reprezentanții săi, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, arătând că petentul se face vinovat de încălcarea disp. art. 61 alin. 1, lit. „p” din O.G. nr. 43 /1997, cu modificările ulterioare privind regimul drumurilor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ întocmit la data de 19.05.2011 de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A., s-a dispus sancționarea petentului cu o amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 61 din O.G. nr. 43/1997, sancțiunea fiind aplicată pentru faptul că petentul a depășit greutatea maximă admisă pentru transportul de mărfuri care nu sunt indivizibile.
În cauză a fost dovedit faptul că petentul efectua un transport de marfă pe ruta Vărșand –A., autotrenul având o greutate totală de 21,02 kg, iar la controlul efectuat în Punctul Vamal A. s-a constatat că era depășită greutatea maximă admisă pe axa dublă motoare de 19 tone, cântărirea efectuându-se în mod automat (din mers).
Conform art. 61 alin. 1, indice 1 din O.G. nr. 43/1997, modificată „petentul a fost obligat să plătească și tariful de despăgubire”.
Întrucât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie, probă pe care petentul nu a făcut-o, instanța a respins plângerea formulată de petentul B. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 19.05.2011 întocmit de agentul constatator Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A., pe care l-a menținut.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul petent B. D. prin care a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și să trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului solicitat.
În motivarea recursului recurentul petent a arătat că, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, raportată la data comunicării și data introducerii plângerii, excepție asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Este adevărat că procesul verbal a fost comunicat la data de 19.05.2011, iar data înregistrării s-a făcut în data de 07.06.2012 ia Judecătoria lași.
Recurentul a menționat că plângerea a fost trimisă la Judecătoria Iași prin fax (mijloc legal de comunicare cu instanțele), respectiv de pe numărul Cabinetului de avocatură (0332-_), la ora 14:52, în data de 06.06.2011. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 101 Cod. proc. civ., ultima zi pentru introducerea plângerii a fost 04.06.2011, zi nelucrătoare (Sâmbătă), astfel că termenul s-a prelungit până Luni 06.06.20.11. Depunem alăturat copia recipisei ce atesta data trimiterii faxului, și a solicitat respingerea excepției tardivității și să se constate că plângerea a fost introdusă în termen legal.
Procesul verbal de contravenție încheiat, nu corespunde realității, presupusa faptă nefiind dovedită cu probe concludente, cântărirea efectuată fiind eronată din cauza condițiilor de cântărire, ce nu sunt conforme cu cele pentru care a fost autorizată instalația de cântărire. Pentru acest motiv a insistat ca instanța să pună în vedere intimatei să depună la dosar certificatul metrologic al instalației de cântărire eliberai de Biroul Român de Metrologie Legală, certificatul de aprobare model al instalației de cântărire, în care se specifică toleranța, erorile cântarului și condițiile pt ca măsurătorile făcute cu acest dispozitiv sa fie făcute corect si legal.
O altă critică se referă la faptul că nici în cuprinsul procesului verbal nici în tichetul de cântărire, nu se face referire la . de cântărire, pentru a se putea verifica dacă aceasta era omologata și era în termenul de verificare metrologică.
De asemenea, în anexa nr.2 la OG nr.43/1997, la care fac referire disp.art.41 si 60, intitulată "TONAJE, GABARITE ȘI PRESIUNI", ce privește limitele maxime ale tonajelor pe osii, se face referire la trei categorii de drumuri, respectiv drumuri modernizate, europene și alte drumuri pietruite, pentru care se aplică limite maxime admise de greutate diferite și, de asemenea, aceste limite sunt diferite și în funcție de numărul de axe ale vehiculului, iar în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu se face referire la categoria drumului, raportat la anexa nr.2 și nu se specifică care este numărul de axe ale vehiculului deși, formularul procesului verbal, prevede o astfel de rubrică. în aceste condiții, credem că instanța de fond era în imposibilitatea de a verifica dacă autovehiculul petentei a circulai cu depășirea limitei maxime admise de greutate.
În condițiile în care recurentul, contestă situația de fapt reținută în actul constatator depășirea greutății în cauza de față, de natură a crea dubii rezonabile cu privire la realizarea și întrunirea condițiilor necesare unei măsurători exacte, era absolut necesar audierea unui martor asistent, care să confirme veridicitatea celor reținute în procesul verbal.
Mai arătă faptul că, anterior, la ., în România, vehiculul a mai fost cântărit și nu s-au constatat nereguli, fapt ce îl va dovedi cu înscrisuri.
In subsidiar, în cazul în care se va constata că fapta există și a fost săvârșită de petent și că procesul verbal este întemeiat, solicită ca prin admiterea recursului, să se dispună înlocuirea sancțiunii cu avertisment
Astfel, în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșita fapta, față de starea materială a petentului, ale cărui principale venituri sunt realizate din exercitarea meseriei de șofer, venituri reduse în raport de amenda aplicată, care ar prejudicia grav situația financiară a acestuia și a familiei sale și, față de faptul că petentul nu se face vinovat de încărcătura vehiculului, ci societatea la care lucrează, el executând doar un ordin de deplasare și, față de disp. art.21, alin.3 din OG 2/2001, recurentul a solicitat a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Prin întâmpinare, intimatul C. SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a solicitat respingerea recursului si menținerea hotărârii inițiale ca legala si temeinica..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, înlăturând motivat apărarea petentului. Tribunalul consideră că prin soluționarea pe fond a plângerii petentului, prima instanță a chibzuit că aceasta a fost formulată în termen, sens în care nu a dat curs excepției tardivității ridicate de intimată.
Se reține că petentul a fost amendat contravențional cu suma de 25 000 lei și obligat la plata tarifului de despăgubire de 3 658,87 lei, pentru că a efectuat un transport de marfă pe ruta Vărșand –A., autotrenul având o greutate totală de 21,02 kg, iar la controlul efectuat în Punctul Vamal A. s-a constatat că era depășită greutatea maximă admisă pe axa dublă motoare de 19 tone, cântărirea efectuându-se în mod automat .
Din procesul verbal contestat rezultă că mecanismul de cântărire era verificat metrologic, conform buletinelor_, 1788 din_ .
În mod legal, prima instanță a reținut că petentul nu a făcut dovada contrarie situației reținute în procesul-verbal, deși, având în vedere caracterul preventiv-educativ al sancțiunii aplicate, sarcina probei îi revine acesteia.
Instanta nu va putea proceda nici la reindividualizarea sanctiunii amenzii contraventionale deoarece intimatul a tinut cont de limitele prevazute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei savârsite, împrejurarile în care fapta a fost savârsita, modul si mijloacele de savârsire a acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa si de circumstantele personale ale contravenientei.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de B. D. împotriva sentinței civile nr.243 din 08.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2013
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, T. B. |
Redactat—F.G./Tehnoredactat-T.B. /Ex.2-01 Aprilie 2013/Judecătoria Huși-judecător fond:A. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 539/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 954/2013. Tribunalul... → |
|---|
