Plângere contravenţională. Decizia nr. 954/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 589/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 954/R/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C. cu sediul în București, sector 6, ..401 A, în contradictoriu cu intimatul C. C. domiciliat în loc. C., cm.Dealul Morii, jud.Bacău împotriva sentinței civile nr. 794/2013 din data de 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2013 când s-a constatat că au lipsit părțile în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei succesiv, la termenele din data de 25 iunie 2013 și respectiv 28 iunie 2013.
La termenul de pronunțare din data de 28 iunie 2013, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 794/2013 din data de 14.03.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria Bîrlad a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. C., cu domiciliul în . contradictoriu cu organul constatator Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
A dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 14.11.2012 pe numele petentului C. C. și exonerarea acestuia de la plata amenzii de 250 lei .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Sub nr. 1537/829/03.12.2012 a fost înregistrată la Judecătoria P. T. plângerea formulată de petentul C. C., împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 14.11.2012, încheiat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România C. întrucât a vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare_ lui G. P.. Arată ca la data de 14.11.2012 s-a constatat că vehiculul a circulat la data 28.10.2012, ora 10:12, locul DN 24 Km +500 m, Tutova fără a deține rovigneta valabila.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 14.11.2012, carte de identitate, certificat de înmatriculare, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, certificat de atestare fiscală ( f. 3-8).
Plângerea a fost formulată în termen legal.
Intimata a comunicat instanței documentația în baza căreia a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, respectiv certificat calificat și planșă foto.
Prin Sentința civilă nr. 102/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria P. T. a fost admisă excepția de necompetență teritorială și s-a dispus declinarea în favoarea Judecătoriei Bârlad.
În temeiul acestei sentințe a fost înregistrat la Judecătoria Bârlad la data de 31.01.2013 dosarul nr. _ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-au reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 14.11.2012 s-a reținut că, la data de 14.11.2012, ora 10:13, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând lui C. C. a circulat la data de 28.10.2012, ora 10:12 pe DN km 52+500 m, Tutova, fără a deține rovignetă valabilă.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de petent și nici de un martor din cauză că fapta a fost constată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovignetei SIEGMCR.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai retinut, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, raportat la situația de fapt reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 8 alin 1 din O.G. nr. 15/_,privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România 1) Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în cauză, astfel cum rezultă din interpretarea Convenției europene pentru drepturile omului și a jurisprudenței CEDO. In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotarârea din 21 februarie 1984; cauza A. contra României, Hotarârea din 4 octombrie 2007 ) se reține în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția .
Referitor la procesul-verbal, trebuie reținut că, în genere, fiind întocmit de un organ al statului aflat în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salubiaku vs Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 02.02.2011, C. C. a vândut lui G. P., cu domiciliul în ., auto marca Dacia, tip Berlină, cu nr. de înmatriculare_ .
În certificatul de înmatriculare a autovehiculului cu nr._ deținător este G. P..
Instanța a reținut că, potrivit art. 6 din OG nr. 15/2002 (1) Utilizatorii români vor achita tariful de utilizare în lei, la cursul de schimb al zilei comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării tarifului, iar O.G. nr. 5/2002 definește noțiunea de utilizator în art. 1 lit . b) astfel: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”, iar din definiția dată contravenției în art. 8 alin 1, citat mai sus, aceasta este o faptă personală a celui care circulă pe drumurile naționale fără a deține rovignetă valabilă pentru autoturism.
Având în vedere conținutul contractului de vânzare-cumpărare atașat la dosar rezultă că petentul nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina, autoturismul era înstrăinat încă din 2011.
Pentru aceste motive a admis plângerea contravențională formulată de petentul C. C. și a dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 14.11.2012 și l-a exonerat pe acesta de la plata amenzii de 250 lei .
Impotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen legal, C. Sa C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinci.
În motivarea recursului se arată că petentului îi revenea obligația de a solicita radierea din circulație a vehiculului înstrăinat, conform art 24 din ordinul 1501/2006 și, urmare a neîndeplinirii acestei obligații, acesta a figurat în continuare în certificatul de înmatriculare, astfel că se impune sancționarea sa pentru fapta de a nu deține rovinietă, în calitate de utilizator al autogvehiculului.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Petentul a făcut dovada înstrăinării autovehiculului către numitul G. P. la data de 2.02.2011, dar nu și a îndeplinirii obligației impuse de art. 24 alin. 2 lit. d din ordinul 1501/2006, potrivit căruia proprietarii de vehicule înmatriuclate sunt obligați ca în termen de 30 zile de la trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane, să solicite radierea din dirculație. În aceste condiții, petentul a figurat în continuare ca deținîtor în certificatul de înmatriculare, având astfel în continuare calitatea de utilizator a autovehiculului, ceea ce a atras sancționarea sa pentru fapta prev de ar.t 8 alin. 1 din OG 15/2001.
Sub aspectul individualizării sancțiunii însă, Tribunalul apreciază că sancțiunea de 250 lei este prea aspră în raport cu gradul de pericol social al faptei și persoana contravenientului.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, recurentul C. SA C. nu a făcut dovada că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de aceiași natură.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că petentul a fost pentru prima oară sancționat pentru o faptă de acest gen astfel că sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei apare ca fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale recurentului, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, se va admite recursul, declarat de C. și se va admite și plângerea petentului, parțial, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. SA C. împotriva sentinței civile nr.794 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o modifică în parte, în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul C. C. împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ încheiat la data de 14.11.2012 de C. SA C. pe care ăl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 250 lei cu sancțiunea avertisment.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Ptr.Judecător, E. S. aflată în c.o. Președinte, D.-E. S. |
Ptr.Grefier, T. B. aflată înc.o. Grefier șef-secție civilă, A.C. |
Redactat- F.G.
Tehnoredactat-F.M.M.
Ex.2-28 Iunie 2013
Judecătoria Bîrlad-judecător fond:G. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 521/2013. Tribunalul... → |
|---|
