Succesiune. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 740/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 4963/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 740/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă G. M., domiciliată în mun. G., ., nr.46, .. 3, jud. G., în contradictoriu cu intimatul - reclamant B. A. (în prezent decedat), împotriva sentinței civile nr. 257/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare a recurentei este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; recursul nu este semnat; recurenta nu a depus taxa de timbru și nici duplicate ale motivelor de recurs; în data de 29.04.2013, Primăria . adresa nr._/25,04.2013; nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Recurenta G. M. depune copia certificatului de deces . nr._ eliberat de SPCLEP Bârlad l 02.03.2013, copia buletinului de examinare CT nr._/11.09.2012 eliberat de ., copie adeverinței medicale nr. 2256/23.01.2013, chitanța nr._/22.05.2013 reprezentând 25 lei taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei.
S-au verificat actele dosarului, după care instanța a procedat la verificarea identității recurentei.
Recurenta Godină M. se legitimează cu C.I. . nr._. Interpelată de către instanță precizează că a formulat prezenta cerere de recurs. Potrivit dispozițiilor instanței semnează cererea de recurs.
Instanța când instanța constată achitată taxa de timbru aferentă cererii de recurs. Consideră necesar a se lămuri dacă de pe urma defunctului B. A. sunt și alți moștenitori și dacă recurenta dorește continuarea judecății.
Recurenta G. M. arată că nu mai sunt și alți moștenitori. Dorește continuarea procesului de față.
Instanța constată că numita Godină M. figurează în proces și în calitate de recurentă și ca moștenitoare a defunctului intimat B. A..
Dă cuvântul pentru a se propune probe.
Recurenta Godină M. arată că nu are alte înscrisuri decât cele depuse la dosar.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta G. M. arată că procesul s-a judecat pe probe și declarații false. Vecini au spus că tatăl său era perfect sănătos, iar actele medicale depuse arată contrariul. El avea atrofie cerebrală, uita, avea momente în care nu mai stia cum se numește, nu mai cunoștea banii.
Solicită admiterea recursului formulat și respingerea acțiunii.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care, conform disp. art. 256 C.pr.civ., a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 257/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul_ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. A. în contradictoriu cu pârâta Godină M..
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei B. V. la data de 19.02.2010, cu ultimul domiciliu în ..
S-a stabilit că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din:
- cota de ½ dintr-un imobil situat pe raza satului S., ., format din: casa de locuit cu o suprafață construită de 112 m.p. construită din paianță și acoperită cu azbest și anexe gospodărești în suprafață de 15 m.p. și suprafața de teren aferentă de 3400 m.p., imobil ce se învecinează cu: C. V., pașunea comunală, M. A. și DS 282.
S-a constatat că B. A. este unicul moștenitor legal acceptant al defunctei B. V., cu o cota de 1/1 din masa succesorală prezentată mai sus.
S-a constatat că Godină M. este străină de moștenire prin neacceptare în termenul legal de opțiune succesorală.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1513,5 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 129/28.01.1997, B. A. și B. V. au cumpărat de la R. V. suprafața de 3400 m.p. teren arabil situat în T 8, P 115/9 în intravilanul satului S., . în punctul „Rîioasa” învecinat cu: C. V., P. comunală, M. A. și DS 282.
La data de 19.07.1995 B. A. a obținut Autorizația de construire nr. 38 eliberată de Primăria . unei case pe suprafața de 3400 m.p., potrivit Certificatului de urbanism nr. 42/19.07.1195.
La data de 19.02.2010 a decedat B. V., cu ultim domiciliu în ., așa cum rezultă din certificatul de deces aflat la f. 6 dosar.
Potrivit Anexei 24 privind Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale emisă de Primăria .._/21.09.2012 rezultă că de pe urma defunctei B. V. au rămas ca prezumtivi moștenitori: B. A., în calitate de soț și Godină M., în calitate de fiică, iar ca bunuri imobile rămase de pe urma acesteia au rămas suprafața de 3400 m.p. arabil intravilan situat în T 8, . și o casă în suprafață construită de 112 m.p. și anexe gospodărești în suprafață construită de 15 m.p.
Din Încheierea nr. 02.01.10.2012 privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici Iași și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, emisă de Biroul Notarial B., rezultă că la data eliberării fiecărui act de interogarea a registrelor, în cauza succesorală a defunctei B. V., cu ultim domiciliu în ., nu s-a deschis procedura succesorală, nu s-au găsit testamente, nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezulta că moștenitori cu vocație succesorală rămași de pe urma defunctei B. V. sunt: B. A., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă legală de ¼ din masa succesorală și Godină M., în calitate de fiică, cu o cotă legală de ¾ din masa succesorală.
Prin art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a prevăzut că: „ Moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii”
Față de cele reținute, în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864 privind succesiunile.
Avînd in vedere situația prezentată mai sus, așa cum a fost reținută pe baza actelor depuse la dosar s-a apreciat că cererea reclamantului este dovedită și întemeiată urmând a fi admisă în temeiul art.650 și urm. din cod civil din 1864 și a constata deschisă succesiunea defunctei B. V., la data de 7.06.2000, cu ultimul domiciliu în ..
Pentru a aprecia asupra calității de moștenitori acceptanți instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză.
Prin răspunsul la interogatoriul administrat în cauză pârâta Godină M. a recunoscut faptul că după decesul mamei sale, reclamantul a fost cel care a stăpânit casa și terenul aferent locuind efectiv în acest imobil, precizând totodată că în imobil a locuit și fiica ei cu primul soț, apoi cu cel de-al doilea soț și cu copiii. A recunoscut că ea are locuința proprietate personală la G., unde locuiește și a mărturisit că nu a luat niciun bun din cele ce au aparținut defunctei, precizând că a fost în vizită la imobilul defunctei, ori de câte ori a simțit nevoia să-și vadă tatăl și copiii, precum și la pomeni și stătea câte o zi două, nu a făcut nicun act de acceptare expresă a moștenirii întrucât nu a fost cazul, însă nu a recunoscut calitatea reclamantului de unic moștenitor, arătând că partea mamei sale, se împarte între ea și reclamant. A mai arătat că nu s-a interesat de bunurile defunctei și nu le-a întreținut deoarece era tatăl ei și copiii săi care se ocupau de casă, ea făcea curățenie când mergea acolo, însă nu a făcut personal nicio lucrare de îmbunătățire sau întreținere la imobilul succesoral, susținând că au făcut copiii ei în partea lor de casă.
Prin declarația dată în fața instanței, martora C. M. a arătat că reclamantul și soția lui au venit în . anilor 1996-1997, când și-au cumpărat un teren și ulterior și-au construit o casă. Martora a declarat că a mers în imobilul din litigiu pe vremea când trăia defuncta, dar și în luna decembrie când pe parcursul a vreo 3 zile a constatat că reclamantul nu mai mergea la cumnata lui pentru a-și lua de mâncare. Atunci a mers la reclamant și a constatat că acesta era bolnav, astfel că a anunțat-o pe pârâtă, poliția și ulterior a venit salvarea. Martora a arătat că reclamantul a fost cel care s-a ocupat de îmormântarea defunctei, el a asigurat resursele financiare pentru aceasta. A mai arătat că pe pârâtă a văzut-o doar de 2 ori. După decesul defunctei în imobil a continuat să locuiască reclamantul precum și o nepoată de-a sa, fiica pârâtei care însă la momentul decesului bunicii nu locuia în imobil. Știe că reclamantul a făcut niște pachete pentru pomenirea ulterioară a defunctei. De asemenea, martora a declarat că nu a văzut-o pe pârâtă să fi executat lucrări de îmbunătățire sau întreținere a imobilului succesoral, după decesul defunctei a văzut-o o singură dată venind în imobil.
Prin declarația dată în fața instanței martora P. V. a arătat că locuiește în apropierea casei reclamantului începând cu anul 1991. A cunoscut-o și pe defuncta B. V.. Reclamantul împreună cu defuncta lui soție au împreună un singur copil, respectiv pârâta din prezentul dosar. La decesul defunctei a rămas o casă și terenul aferent. Casa este construită de reclamant împreună cu defuncta, din chirpici și este compus din 3 camere, un hol și anexe gospodărești. Știe că terenul a fost cumpărat de reclamant și de defunctă. După decesul defunctei, în casă a continuat să locuiască doar reclamantul și tot el a fost cel care s-a ocupat de teren. În imobilul din litigiu, din 1991 și până la decesul defunctei, a locuit și o nepoată de-a reclamantului, respectiv fiica pârâtei. Aceasta a continuat să locuiască și după decesul defunctei, dar nu știe cât timp, însă în prezent nu mai locuiește acolo. Martora a declarat că de îmormântarea defunctei s-a ocupat doar reclamantul, pe pârâtă a văzut-o doar în ziua înmormântării, nu știe dacă a fost și în zilele anterioare și nici dacă pârâta a contribuit la cheltuielile pentru înmormântare. După decesul mamei sale, martora nu a văzut-o pe pârâtă să fi venit în imobilul succesoral și nu știe dacă pârâta a luat ceva din bunurile succesorale. De asemenea, a declarat că nu a văzut-o pe pârâtă să fi făcut vreo lucrare de întreținere sau îmbunătățire a imobilului succesoral sau să fi făcut vreo lucrare a terenului. Impozitele pentru imobile au fost achitate după decesul defunctei de către reclamant. A arătat că nu a văzut-o pe pârâtă în vizită la părinții ei atunci când trăia defuncta, dar nici după înmormântare nu a mai văzut-o pe parată să vină în vizită la tatăl ei. Martora a declarat că pe pârâtă a mai văzut-o în vizită la fiica ei, care locuia în același imobil cu bunicii, însă nu știe dacă pârâta a mai venit în vizită la fiica ei după decesul defunctei.Pentru defunctă au fost făcute și pomeni ulterioare de care s-a ocupat doar reclamantul.La înmormântare nepoata nu a fost, a înțeles că era plecată din țară. Nepoata era plecată de înaintea decesului defunctei. Nici la pomana de 40 de zile aceasta nu revenise în țară, ci ulterior. Pârâta a participat cu muncă la pregătirea mâncării necesară pentru pomana de înmormântare, în cele 3 zile anterioare înmormântării.Pârâta venea rar în vizită la fiica ei, cam o dată pe an, în rest nu o vedea.
Martora a mai declarat că, pârâta a venit în vizită la ea după ce reclamantul a fost internat în spital, undeva pe 8-9 decembrie, când i-a dat cheile imobilului rămase la ea după ce reclamantul a fost dus cu salvarea la spital, precum și o sumă de bani. A arătat că reclamantul a venit la ea în luna decembrie pentru a-i propune să fie martor și ae constatat atunci că nu era într-o stare de sănatate bună și uita ce avea de spus. L-a văzut pe reclamant și în luna octombrie a anului trecut când era într-o stare de sănătate mai bună și vorbea coerent. L-a întrebat pe reclamant de ce vrea să inițieze prezentul dosar și i-a spus că are nevoie de cineva care să-l îngrijească. Reclamantul a fost internat în spital în luna decembrie. Știe acest aspect deoarece pe 6 decembrie am venit la judecătorie pentru a fi audiați ca martori și ulterior s-a întâmplat să fie luat de salvare.
Față de materialul probator astfel cum a fost administrat în cauză rezultă că singurul moștenitor acceptant al succesiunii defunctei B. V. este reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, iar pârâta este străină de moștenire prin neacceptarea ei în termenul legal de opțiune succesorală. Reclamantul a fost cel care s-a ocupat de înmormântare și de pomenile ulterioare, el a continuat si locuiască în imobilul succesoral, să-l întreține și să lucreze pământul, să plătească impozitele aferente. În schimb pârâta nu a contribuit financiar la înmormântare și nici nu a organizat pomenirile ulterioare, nu a făcut lucrări de îmbunătățire sau întreținere ale imobilului, nu a luat nici un bun din cele rămase de pe urma defunctei și nu a dat nicio declarație expresă de acceptare a succesiunii defunctei.
Astfel a constatat că B. A. este unicul moștenitor legal acceptant al defunctei B. V., cu o cota de 1/1 din masa succesorală prezentată mai sus, iar Godină M. este străină de moștenire prin neacceptare în termenul legal de opțiune succesorală.
Pârâta a susținut pe parcursul procesului că tatăl său se află într-o stare precară de sănătate și că suferă de boli psihice care i-au afectat discernământul.
Potrivit adeverinței medicale emisă la data de 4.12.2012 de medicul de familie al reclamantului rezulta că acesta nu era în evidență cu boli psihice.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că . bolnav însă starea lui sănătate s-a deteriorat în luna decembrie 2012, după promovarea prezentului dosar.
În ceea ce privește componența masei succesorale rămasă de pe urma defunctei B. V., s-a reținut că aceasta se compune din:
- cota de ½ dintr-un imobil situat pe raza satului S., ., format din: casa de locuit cu o suprafață construită de 112 m.p. construită din paianță și acoperită cu azbest și anexe gospodărești în suprafață de 15 m.p. și suprafața de teren aferentă de 3400 m.p., imobil ce se învecinează cu: C. V., pașunea comunală, M. A. și DS 282.
Reclamantul a efectuat în proces cheltuieli de judecată în cuantum total de 3013,5 lei, după cum urmează 1,5 lei timbru judiciar, 100 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr._(30) din 01.10.2012, 312 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr._(31) din 01.10.2012, 2500 onorariu avocat potrivit chitanțelor nr. 877/29.11.2012, 581/22.11.2012, 559/1.10.2012, 852/1.10.2012 și 100 lei taxă pentru verificare proceduri succesorale, potrivit chitanței nr. 434/1.10.2012.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. s-a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1513,5 lei.
In temeiul art. 274 alin 3, potrivit căruia » Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”, instanța a avut în vedere la calculul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta un onorariu de avocat în sumă de 1000 lei, considerând că această suma este suficientă în raport de caracterul rezonabil și previzibil al cheltuielilor efectuate de reclamant, dar și în raport de complexitatea speței și de volumul de muncă depus de avocații reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta – pârâtă G. M., considerând-o netemeinica si nelegala pentru următoarele motive:
In fapt, reclamantul B. A., tatăl său, a introdus acțiune având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei B. V., mama sa si soția reclamantului. Moștenitori cu vocație succesorala sunt recurenta si reclamantul. Masa succesorala si cotele sunt cele indicate de reclamant in cererea de chemare in judecata, adică un imobil casa de locuit situat in ., jud. V., in cote de 1/2 pentru fiecare.
Reclamantul a invocat in susținerea cererii de chemare in judecata faptul ca a renunțat la cota ce i se cuvine din moștenirea mamei, fapt total neadevarat, asa cum a arătat si in fata instanței de fond. Mai mult decât atat, a precizat ca, dupa decesul mamei, in imobilul ce formează obiectul prezentei cauze, a locuit reclamantul împreuna cu fiica sa si cu soțul acesteia care au făcut mai multe acte de conservare la acel imobil, in virtutea intelegerii conform căreia, dupa decesul sau, al reclamantului, casa urma sa-i ramana fetei sale de care acesta este foarte atașata.
Dupa divorțul dintre fiica sa si soțul sau, fostul ginere a rămas in relații apropiate cu tatăl său insa a avut o influenta nefasta asupra sa, profitând de starea precara de sănătate a reclamantului.
Cu promisiuni mincinoase ca-1 va îngriji pana la deces, fostul ginere a obținut acordul reclamantului ca-i va lasa casa.
A invocat si in fata instanței de fond faptul ca reclamantul are numeroase probleme de sănătate, de natura psihica, situație de fapt ce i-a influențat discernământul si pe cale de consecința, acțiunile.
Desi a solicitat instanței de fond sa-i acorde un termen pentru a putea prezenta un istoric medical al reclamantului, aceasta i-a refuzat acest lucru si astfel cred ca s-a ajuns la pronuntarea unei hotărâri nedrepte si mai ales nelegale pentru ca nu i s-a permis sa-și facă o apărare corecta.
Nu s-a ținut cont nici de faptul ca de la data cand starea de sănătate a reclamantului s-a acutizat, ea a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea sa.
Consideră ca la dosarul cauzei au ajuns inscrisuri medicale care prezintă o situație neadevarata a stării psihice a reclamantului la momentul introducerii acțiunii precum si pe parcursul derulării procesului.
Astfel, reclamantul a introdus acțiune de dezbatere succesorala la data de 02.10.2012, insa la data de 11.09.2012, in urma unui control medical efectuat la o clinica de specialitate, a fost diagnosticat cu "atrofie cerebrala supra si subtentoriala, leucoaraioza std. 1" iar in timpul procesului a suferit un atac cerebral care 1-a adus practic in stadiu de "leguma", cu stări de inconștienta, delir.
Consideră ca adeverința medicala depusa de apărătorul reclamantului la dosar prin care se susține ca tatăl său nu este in evidentele medicului de familie cu boli psihice, nu poate sa contrazică un diagnostic pus de un medic de specialitate.
Cu privire la faptul ca nu a acceptat in termenul legal succesiunea
defunctei B. V., consideră ca a făcut acte de acceptare tacita a moștenirii.
Având in vedere cele invocate anterior, solicită admiterea recursului si casarea hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
In mod corect prima instantă a retinut că la succesiunea defunctei B. V. numai sotul supravietuitor, B. A., a făcut acte de acceptare mostenirii, recurenta nefăcând nici un act expres sau tacit de acceptare.
Din depozitiile martorilor, rezultă că reclamantul a continuat să locuiască în imobilul succesoral, să-l întreține și să lucreze pământul, să plătească impozitele aferente. În schimb pârâta nu a făcut lucrări de îmbunătățire sau întreținere ale imobilului, nu a luat nici un bun din cele rămase de pe urma defunctei.
Reclamanta nu a realizat vreun act de acceptare tacită (acte materiale sau de dispozitie), din care să rezulte intentia de acceptare a succesiunii.
Faptul ca fiica recurentei a locuit in imobil nu are valoarea unui act de acceptare pentru că nu reprezintă un act personal al recurentei.
Eventuala intelegere cu reclamantul ca această casă s-i revină fiicei recurentei nu are relevanta unui act de acceptare a succesiunii pentru că ar viza succcesiunea viitoare a reclamantului, nu succesiunea defunctei B. V.
Diagnosticul cu privire la starea de sănătate reclamantului si eventualele acte medicale pe care reclamanta dorea să le depună la prima instantă nu au relevantă in cauză.
In cauză recurenta nu a realizat vreun act din care să rezulte neîndoielnic calitatea sa de erede de pe urma autoarei B. V., pentru a se retine acceptarea tacită, potrivit art. 689 Cod civil, astfel că in mod temeinic prima instantă a constatat calitatea de unic mostenitor a reclamantului.
In cauză nu este incident vreun alt motiv de ordine publică, astfel că in temeiul art 312 C.P.C. se va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Godină M. împotriva sentinței civile nr. 257 din 24 ianuarie 2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. I.M.P.
2 ex. /18.06.2013
Tehnored. E.G.
Judec. Fond. E. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1003/2013. Tribunalul... → |
|---|
