Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 5006/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 285/R/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător M. C.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în pronunțarea asupra soluționarea cererii de recurs declarată de recurentul – contestator B. I. T., cu domiciliul în Barlad, .. 27, ., . în contradictoriu cu intimata S. S. prin reprezentant legal ., cu sediul în sector 3, București, Calea Moșilor, nr. 51, ., și intimații – terți popriți ., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și B. G. SOCIETE GENERALE G. G. - SUCURSALA G., împotriva sentinței civile nr. 707 din data de 11 Martie 2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că nu s-a urmat procedura citării părților și că în termenul de amânare a pronunțării, la data de 29.05.2014, recurentul a înaintat la dosar concluzii scrise.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, la solicitarea apărătorului recurentului pentru a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 02 iunie 2014 dându-se decizia de față;
Tribunalul,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 707 din data de 11 Martie 2014, a Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimata S. S. prin mandatar ., ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata S. S. prin mandatar ., ca neîntemeiată.
A fost respinsă contestația la executare împotriva executării silite, respectiv împotriva adresei de înființare a popririi din data de 02.10.2013 din dosarul de executarea silită nr. 450/2010 de la biroul executorului Judecătoresc S. I. M. formulată contestatorul B. I. T., în contradictoriu cu intimata creditoare S. S. prin mandatar . terții popriți ., B. C. Română și B. - G. Societe Generale G. G..
A fost respinsă cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de contestator ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între contestator și B. C. R. SA – Sucursala Bârlad, a fost încheiat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 901PF/28.03.2006, prin care B. în calitate de împrumutător a acordat contestatorului, în calitate de împrumutat, un credit în suma de 7000 lei reprezentând credit de trezorerie nenominalizat din care 7000 lei reprezentând nevoi personale. În conținutul contractului se prevede că acest credit va fi rambursat în termen de 120 rate lunare, conform graficului de rambursare.
La data de 30.06.2009 a intervenit contractul de cesiune creanțe între B. C. Română SA în calitate de cedent și S. S. în calitate de cesionar și KRUK INTERNATIONAL SRL în calitate de administrator active, prin care BCR a cesionat un portofoliu de creanțe, printre care și creanța pe care B. o deținea la acea dată împotriva contestatorului B. I. T., respectiv suma de 15.186,38 lei.
La data de 09.07.2009 a fost notificat contestatorul asupra cesiunii de creanțe intervenită precum și asupra faptului ca la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2009-_-UNL, respectiv 2009-_-IPD, precum și asupra existenței contractului de mandat dintre S. S. și . prin care aceasta din urmă este împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate. De asemenea, a fost solicitat contestatorului ca în termen de maxim 5 zile să achite suma de 15.186,38 lei pentru a evita procedurile de colectare.
. reprezentant legal ., a formulat în calitate de creditor la data de 15.10.2010, la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. M., cerere de punere executare silită a contractului de credit nr. 901PF/28.03.2006 emis de B. C. Română SA, cerere înregistrată sub nr. 450/2010.
Prin Încheierea din data de 17.11.2010 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bârlad a încuviințat executarea silită împotriva debitorului B. Iunuț T. la cererea creditoarei ..RL SA . Ulterior, la data de 07.12.2010 acestei încheieri a fost întocmit procesul-verbal nr. 450/2010 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în sarcina debitorului. La aceeași dată, a fost emisă somația nr. 450/2010 din data de 07.12.2010 comunicate contestatorului la data de 10.12.2010.
La aceeași dată, a fost emisă adresa de înființare a popririi către .. De asemenea au fost solicitate relații de la Primăria Bârlad, ITM V. cu privire la existența unor bunuri mobile sau imobile în proprietatea debitorului și exitența de contracte individuale de muncă.
Prin adresa nr. 1235/22.12.2010 Inspectoratul Teritorial de Muncă V. comunică executorului judecătoresc că, debitorul B. I. T. nu figurează ca angajat la unitățile cu capital privat. Prin adresa nr. 22.12.2010 . a comunicat executorului judecătoresc că debitorul nu mai deține nicio calitate în cadrul societății, de natură a justifica luarea măsurii execuționale a popririi. La data de 05.01.2011 Primăria Bârlad a comunicat executorului judecătoresc faptul că debitorul nu deține bunui imobile și mobile în evidențele fiscale ale primăriei.
Prin adresa 865/14.01.2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice a înștiințat executorul judecătoresc, ca răspuns la adresă că, B. I. T. figurează cu conturi bancare la B. Gropue Societe Generale, B. C. Carpatica, Volskbank România SA. La data de 23.03.2011 a fost emisă adresa de înființare a popririi către BCR București, Volsbank Sucursala Bârlad, B. GSG- Sucursala Bârlad.
La data de 30.03.2011, B. GSG a făcut cunoscut faptul că a înființat poprire asupra conturilor debitorului. De asemenea, Volskbank a anunțat executorul judecătoresc că debitorul nu are un cont deschi nu are un cont deschis.
Prin Sentința civilă nr. 788/2011 de la 10.03.2011, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. I. T. împotriva executării silite pornite la cererea creditoarei . reprezentată legal al S. S.a.R.L., respectiv împotriva Somației de plată nr. 450/07.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință obligația de a achita suma de_,74 lei, conform contractului de credit nr. 901PF/28.03.2006 intervenit între părți.
La data de 21.01.2013 executorul judecătoresc solicită Primăriei Bârlad să comunice dacă debitorul figurează înregistrat cu bunuri mobile și imobile, adresa fiind comunicată la data de 24.01.2013. De asemenea, au fost solicitate relații de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate cu privire la locul de muncă la debitorului. Adresa a fost comunicată acesteia la data de 24.01.2013, conform dovezii de comunicare.
La data de 04.02.2013, Primăria Bârlad a comunicat executorului judecătoresc că debitorul nu deține bunuri mobile sau imobile în evidențele fiscale ale primăriei Bârlad.
Tot astfel, la data de 18.09.2013, Casa Națională de Pensii Publice a comunicat executorului judecătoresc că debitorul figurează ca lucrând în cadrul ..
La data de 02.10.2013 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către ., comunicată debitorului la data de 07.10.2013.
La data de 07.10.2013, contestatorul a învestit instanța cu o contestație împotriva executării pornită la cererea creditoarei, respectiv a adresei de înființare a popririi către ., din data de 07.10.2013.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată.
Instanța a reținut dispozițiile art. 399 C. proc civ. care prevăd că, Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
(3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Întrucât legea nu prevede o cale de atac specială în care să poată fi analizate apărările de fond, instanța apreciază că prezenta contestație formulată împotriva unui titlu executoriu - Contract de credit nr. 901PF/28.03.2006 care nu este emis de o instanță judecătorească nu poate fi considerată inadmisibilă, motiv pentru care a respins excepția invocată de intimata creditoare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1201 C civ., este lucru judecat, atunci o a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Contestația la executare înregistrată cu nr._ la Judecătoria Bârlad, a avut ca obiect Somația de plată nr. 450/07.12.2010 prin care i se aduce la cunoștință obligația de a achita suma dr_,74 lei, conform contractului de credit nr. 901PF/28.03.2006 intervenit între părți, pe când în prezenta acțiune, contestatorul a formulat contestație împotriva executării silite, respectiv a adresei de înființare a popririi din data de 02.10.2013 astfel cum contestatorul a precizat, invocând printre altele incidența perimării.
Din cele arătate a rezultat că excepția autorității de lucru judecat era neîntemeiată, între obiectul celor două litigii nu exista identitate. Tot astfel, în prezenta contestație, contestatorul a invocat un alt motiv de anulare a executării silite, respectiv incidența perimării.
Asupra fondului contestației, prima instanță a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 389 alin. 1 C.proc. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără a fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei. Art. 391 stabilește că, încălcarea dispozițiilor art. 384, art. 385, art. 387 și art.389 atrage anularea executării.
Critica privind perimarea executării silite nu a fost întemeiată, întrucât perimarea executării silite era o sancțiunea procesuală ce constă în stingerea executării silite ca urmare a lipsei îndelungate de stăruință a creditorului în încercarea de valorificare a dreptului recunoscut printr-un titlul executoriu. Astfel, pentru a interveni perimarea trebuiau analizate îndeplinirea următoarelor condiții: a). existența unei cereri de executare silită; b). să treacă un termen de 6 luni de la data ultimului act de executare; c). lăsarea executării silite în nelucrare din culpa creditorului
Contrar susținerii contestatorului, de la data emiterii somației din data de 07.12.2010 și până în prezent, respectiv data emiterii adresei de înființare a popririi din data de 02.10.2013, au fost emise acte și forme de executare de către executorul judecătoresc. Perioadele de timp intervenite între actele de executare efectuate, nu reprezentau o lăsare a executării silite în nelucrare, întrucât aceste au intervenit pentru a aștepta răspunsurile la adresele emise de executorul judecătoresc, dându-se dovadă de diligență în identificarea eventualelor bunuri aparținând debitorului.
De asemenea, nici susținerea referitoare la incidența cazului fortuit nu a fost întemeiată. Instanța a avut în vedere că această susținere a fost analizată prin Sentința civilă nr. 788/2011 de la 10.03.2011, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ și care, fără a fi îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, nu putea fi ignorată în prezenta cauză.
Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă se bucură de putere de lucru judecat, astfel cum este definită prin art.1200 pct.4 și art.1202 alin.(2) C.civ., așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
A operat în acest caz, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifesta ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți.
Ca și excepția autorității de lucru judecat, prezumția de lucru judecat reprezintă un instrument juridic ce asigura instituția puterii lucrului judecat, fiind cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, având la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția stabilită prin hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Astfel, prin Sentința civilă 788/2011 de la 10.03.2011 s-a reținut că, în cauză nu era aplicabilă cauza de exonerare de răspundere contractuală, respectiv forța majoră. Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 901PF/28.03.2006 a fost încheiat de contestator în calitate de persoană fizică, . la care contestatorul a avut calitatea de administrator, nu figura ca parte în acest contract, nici în calitate de codebitor și nici în calitate de garant, astfel încât în virtutea principiului relativității contractelor prevăzut de art. 973 C. civ, contractul încheiat de contestator cu B. C. Română SA nu poate nici profita ., dar nu putea nici să o oblige.
Prin Decizia nr. 1335 pronunțată de Curtea de Apel G. la data de 17.12.2009 în dosarul nr._, ce a avut ca părți pe ., în calitate de reclamantă și Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în calitate de pârâta, s-a constatat existența cazului de forță majoră exonerator de răspundere în executarea Convenției nr. 58/2003.
Prin Încheierea dată în cameră de consiliu de Curtea de Apel G. la data de 15.04.2010, s-a admis cererea de lămurire și completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1335/17.12.2010 și s-a dispus lămurirea acestuia în următorul sens ” instanța a constatat existența cazului de forță majoră, exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi, pentru întreaga activitate a reclamantei . și a firmelor de grup”.
Fără a respinge principiul opozabilității hotărârilor judecătorești care trebuiau respectate și de către terți, decizia Curții de Apel G. nu avea relevanță asupra valabilității și a obligativității Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 901PF/28.03.2006, atât timp cât singura parte contractantă, în calitate de Împrumutat era contestatorul, fără a mai analiza faptul că decizia Curții de Apel G. a constatat existența cazului de forță majoră „pentru perioada 2003 la zi” (prin expresia „la zi” înțelegându-se în acest caz 17.12.2009 ), astfel că și în situația în care această Decizie ar avea relevanță în speță, din 2009 până la data începerii executării silite, contestatorul ar fi avut posibilitatea să execute de bunăvoie obligațiile contractuale.
Pe de altă parte, analizând din oficiu, actele de executare întocmite până în prezent, instanța a constatat că nu existau motive de nulitate, acestea fiind întocmite cu respectarea prevederilor art. 374 și 387 din Codul de procedură civilă, iar contestatorul nu a invocat neregularități, respectiv motive de nulitate a adresei de înființare a popririi contestate în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul B. I.-T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în susținerea acestei contestații, a formulat apărări întemeiate pe excepția perimării de drept a executării si apărări pe fondul cauzei.
F. de caracterul peremptoriu, absolut, al excepției perimării de drept a executării silite, apreciază ca instanța trebuia sa se pronunțe cu prioritate asupra acestei apărări si, numai in eventualitatea respingerii acesteia, sa analizeze si pe fond motivele contestației la executare.
Astfel, la data de 07.12.2010 a fost emisa Somația de plata de către același B. S. I. M., prin care i se aducea la cunoștința împrejurarea ca trebuie sa achite suma de 20.706,74 lei.
De la acel moment si pana la aceasta înștiințare de înființare a popririi, deci aproape 3 ani de zile, nu i s-a mai comunicat niciun act de executare, nu are cunoștința sa se mai fi făcut vreun demers in vederea continuării executării silite, motiv pentru care apreciază ca executarea silita pornita in dosarul execuțional 450/2010 este perimata, consecința fiind ca niciunul dintre actele de executare nu își mai produc efectele, conform art. 254 din Codul de procedura civila.
După depunerea in integralitate a dosarului de executare la termenul de judecata din 18.02.2014, a observat ca apărarea sa este fondata, ultimele acte de executare efectuate in dosarul execuțional 450/2010 fiind Adresa de înființare a popririi pe conturile debitorului, adresata către BCR la data de 23.03.2011 (fila 64 dosar de executare), urmata de Adresa de înființare a popririi din 02.10.2013, emisa către . (fila 83 dosar de executare).
Având in vedere ca intre aceste acte de executare au trecut 30 luni (2 ani si 6 luni), apreciază ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 389 din Codul de procedura civila si, pe cale de consecința, solicită admiterea prezentei contestații si constatarea perimării executării silite pornite de creditoare in dosarul 450/2010.
Apărarea creditoarei, expusa in întâmpinarea depusa la dosar, se limitează la invocarea excepției autorității de lucru judecat, fără sa răspundă in nici un fel excepției perimării, fiind evident ca fata de susținerile noastre probate cu actele din dosarul execuțional, creditoarea nu poate justifica absenta oricărui demers in perioada martie 2011 - octombrie 2013.
La dosarul de executare nu exista nici măcar o cerere de reluare a executării silite formulate de creditoare, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 389 alin. 3 din Codul de procedura civila, si deci nu exista nici un impediment pentru constatarea perimării executării silite, fiind evidenta pasivitatea in care a stat creditoarea timp de 2 ani si 6 luni.
Instanța de fond, deși enumera punctual actele de executare existente in dosarul de executare, iar din aceasta enumerare rezulta clar împrejurarea ca de la 30.03.2011 (data la care B. a făcut cunoscut faptul ca a înființat poprire pe contul debitorului, dar ca nu exista disponibil in acest cont - iar Volksbank a anunțat ca debitorul nu are cont deschis la aceasta banca) pana la 21.01.2013 când executorul solicita Primăriei Bârlad sa comunice daca debitorul figurează înregistrat cu bunuri mobile sau imobile - nu s-au efectuat alte acte de executare, retine totuși, in mod absolut surprinzător si neîntemeiat, ca perioadele de timp intervenite intre actele de executare efectuate nu reprezintă o lăsare in nelucrare, întrucât acestea au intervenit pentru a aștepta răspunsuri la adresele emise de executorul judecătoresc.
Acest raționament este complet eronat, pe de o parte întrucât art. 389 nu distinge între motivele pentru care un dosar de executare a fost lăsat in nelucrare, respectiv nu contează intenția pentru care executorul nu a efectuat acte de executare mai mult de 6 luni dar este eminamente eronat si pentru faptul ca din dosarul de executare rezulta ca din 30.03.2011 când s-au primit răspunsurile la adresele de poprire si pana in 21.01.2013 când s-au emis noi adrese, nu mai exista nici o adresa care sa aștepte răspuns.
Astfel, fiecare act de executare emis de executor a primit punctual răspuns de la instituțiile la care a fost comunicat (de altfel, exista si obligația legala de a emite răspuns in 30 zile de la primirea unei solicitări scrise), astfel încât, in perioada 30.03._13, executorul a lăsat efectiv in nelucrare dosarul de executare, fără a exista nici o justificare legala a acestei situații.
Intimata S. S., prin reprezentant legal ., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția tardivității formulării cererii de recurs.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate a arătat că perimarea este întrerupta de orice act de procedura, inclusiv cele emanate de la executorul Judecătoresc, astfel precizam art. 249 Cod de Procedura Civila, conform căruia " perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedura făcut in vederea judecării procesului de către partea care justifica un interes".
Kruk România SRL in calitate de reprezentant legal al cesionarului a depus toate diligentele in vederea soluționării cauzei, atât in perioada amiabila( conform procedurii interne s-a încercat recuperarea debitului pe cale amiabila emițând notificări de plata cat si contactarea debitorului telefonic, insa toate demersurile noastre neavând rezultate, debitorul refuzând sa achite debitul restant), cat si după transmiterea dosarului către executorul judecătoresc. In acest sens, s-au realizat informări periodice la instituțiile abilitate (adrese emise către Agenția Naționala de Administrare Fiscala; Direcția de Taxe si Impozite Locale; Casa Naționala de Pensii si Asigurări de Sănătate).
La data de 17.01.2010 a fost admisa cererea de încuviințare a executării silite, deschizându-se dosarul execuțional nr. 520/2010 de către B. S. I. M.;
Ulterior, au fost efectuate acțiuni pentru identificării bunurilor mobile si imobile, in vederea valorificării acestora si realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Consideră ca executarea silita este efectuata cu respectarea prevederilor legale, lucru ce s-a analizat si de către instanța de fond, atât in privința calității de creditoare a petentei, a exigbilității creanței, a opozabilității fata de terți prin înscrierea la AEGRM, cat si a faptului ca aceasta creanța este certa, lichida si exigibila iar prin prelungirea termenelor in vederea realizării obligațiilor nu se poate observa decât o creștere a dobânzilor si penalităților fata de debitor iar societatea se afla in imposibilitatea recuperării creanței creându-se prin aceasta un prejudiciu.
Mai mult decât atât, contestatorul reia aceleași solicitări din acțiunile anterioare dosare deja soluționate. Debitorul a avut la dispoziție mai mult de 1 an de zile sa încheie cu societatea noastră un angajament de plata avantajos pentru dansul cu posibilitatea de a eșalona plățile in decursul a cinci ani, posibilități de reducere de 10% din valoarea debitului pe care le-a ignorat. In aceste condiții singura posibilitatea de recuperare a sumelor restante este executarea silita.
In concluzie, întrucât debitorului i s-a oferit nenumărate oportunități de plata prin înțelegere amiabila si totuși a ales sa ignore eforturile creditorului de soluționare amiabila, dar si datorita faptului ca aceste acțiuni repetate sunt depuse tocmai pentru a îngreuna acest proces cu rea credința.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și art. 3041 C.proc.civ, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare formulată de recurent la data de 07.10.2013, înregistrată sub nr._, a solicitat să se constate intervenită perimarea executării silite în dosarul nr. 450/2010.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță situația de fapt, prezentând cronologic actele întocmite în dosarul de executare nr. 450/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M..
Astfel, la data de 15.10.2013 creditoarea . reprezentant ., a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu contract de credit nr. 901PF/28.03.2006 emis de B. C. Română SA, cererea fiind înregistrată sub nr. 450/2010.
Prin încheierea din data de 17.11.2010 Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită împotriva debitorului B. Iunuț T., după care la data de 07.12.2010 au fost emise următoarele acte de executare: procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare; somația nr. 450/2010 din data de 07.12.2010; adresa de înființare a popririi față de terțul poprit .; adrese de solicitare relații de la Primăria Bârlad și ITM V. cu privire la existența unor bunuri mobile sau imobile în proprietatea debitorului și existența de contracte individuale de muncă.
La adresele emise de executorul judecătoresc la data de 07.12.2010 s-a răspuns după cum urmează: prin adresa nr._/22.12.2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă V.; prin adresa nr. 77/22.12.2010 a .; și prin adresa nr._/05.01.2011 a Primăriei Bârlad.
Prin adresa 865/14.01.2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice a înștiințat executorul judecătoresc, ca răspuns la adresa nr. 438/2010, că debitorul B. I. T. figurează cu conturi bancare la B. Gropue Societe Generale, B. C. Carpatica, Volksbank România SA.
În continuare, față de aceste informații, la data de 23.03.2011 executorul judecătoresc a emis adresele de înființare a popririi către trei unități bancare, respectiv: BCR București, Volksbank Sucursala Bârlad, B. GSG- Sucursala Bârlad.
B. GSG a răspuns adresei de înființare a popririi cu adresa nr. 2589/30.03.2011, prin care a arătat că a înființat poprire asupra conturilor debitorului, însă nu există disponibilități în cont. De asemenea, Volksbank și BCR România la data de 28.03.2011 au anunțat executorul judecătoresc că debitorul nu are un conturi deschise la aceste unități bancare.
Prin Sentința civilă nr. 788/2011 de la 10.03.2011, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 03.10.2011 prin respingerea recursului, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul B. I. T. împotriva executării silite din dosarul nr. 450/2010 și împotriva somației de plată din data de 07.12.2010. În cadrul acestei contestații la executare nu s-a solicitat suspendarea executării silite.
În continuare, în același dosar de executare silită nr. 450/2010, la data de 21.01.2013 executorul judecătoresc revine cu o nouă adresă către Primăria Bârlad pentru a comunica dacă debitorul figurează înregistrat cu bunuri mobile și imobile, adresa fiind comunicată la data de 24.01.2013. De asemenea, la aceeași dată a fost emisă adresă prin care au fost solicitate relații de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate cu privire la locul de muncă la debitorului. Adresele au fost comunicate acestor instituții la data de 24.01.2013, conform dovezilor de comunicare.
Solicitării executorului judecătoresc s-a răspuns prin adresa nr. 1337/04.02.2013 a Primăriei Bârlad comunicându-se că debitorul nu deține bunuri mobile sau imobile în evidențele fiscale ale primăriei Bârlad.
Prin adresa nr. M/9710/DIESC/18.09.2013 Casa Națională de Pensii Publice a comunicat executorului judecătoresc, la solicitarea cestuia din data de 11.09.2013, că debitorul figurează ca lucrând în cadrul .. La data de 02.10.2013 executorul judecătoresc a emis adresa de înființare a popririi către ., comunicată debitorului la data de 07.10.2013.
Astfel, potrivit prevederilor art. 389 C.proc.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
Verificând actele dosarului de executare silită instanța de recurs constată că în intervalul 04.02.2013 – 11.09.2013 (7 luni și 14 zile) nu au fost emise acte de executare silită sau în vederea executării silite, în condițiile în care suspendarea executării silite nu fusese suspendată.
De asemenea, în perioada 30.03.2011 – 21.01.2013 (1 an, 9 luni, 22 zile) nu au fost întocmite acte în vederea executării silite, deși, nici pentru această perioadă nu s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 450/2010.
În aceste două intervale de timp creditoarea nu a formulat nicio cerere de continuare a executării silite, după cum rezultă din dosarul de executare silită nr. 450/2010, actele fiind emise din oficiu de către executorul judecătoresc.
Nu se pot reține argumentele prezentate de prima instanța cu privire la justificarea lipsei îndelungate de stăruință a creditorului. Astfel, din examinarea actelor dosarului de executare silită rezultă că la adresele din data de 07.12.2010 emise de executorul judecătoresc s-a răspuns prin adresa nr. 1235/22.12.2010 a Inspectoratului Teritorial de Muncă V.; prin adresa nr. 77/22.12.2010 a .; și prin adresa nr._/05.01.2011 a Primăriei Bârlad.
Ca urmare, lipsa de stăruință a creditorului și a executorului judecătoresc nu poate fi în niciun caz justificată de necesitatea așteptării răspunsurilor la adresele emise de executorul judecătoresc.
Prin urmare, în lipsa unor motive temeinice care să justifice lipsa îndelungată de stăruință a creditorului în perioada 04.02.2013 – 11.09.2013 și perioada 30.03.2011 – 21.01.2013, devin aplicabile prevederile art. 389 alin. 1 C.proc.civ., intervenind astfel sancțiunea perimării executării silite.
Susținerile intimatei privind nenumăratele demersuri efectuate pentru recuperarea debitului pe cale amiabilă, nu pot fi luate în considerare întrucât acestea sunt anterioare începerii procedurii executării silite și nu ar fi putut întrerupe termenul de perimare al executării silite.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va admite recursul formulat de recurentul B. I.-T. împotriva sentinței civile nr. 707/11.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care, având în vedere prevederile art. 312 alin. 3 și art. 304 pct. 8 C.proc.civ., o va modifica în parte, în sensul că va admite contestația la executare, va constata intervenită perimarea executării silite din dosarul de executarea silită nr. 450/2010 a Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M. și va dființa executarea silită din dosarul de executare silită nr. 450/2010 a Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurentul B. I.-T. împotriva sentinței civile nr. 707/11.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o modifică în parte după cum urmează:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. I.-T., în contradictoriu cu intimata creditoare S. S. prin mandatar . și terții popriți ., B. C. Română și B. – G. Societe Generale – G. G.,
Constată intervenită perimarea executării silite din dosarul de executarea silită nr. 450/2010 a Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M..
Desființează executarea silită din dosarul de executare silită nr. 450/2010 a Biroului Executorului Judecătoresc S. I. M..
Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2014.
Pentru Președinte, Judecător, Judecător,
A. A., M. C. D. E. S.
aflat în C.O. Președinte, S.D.E.,
Grefier,
R. A.
Red/tehn.: C.M./30.06.2014
2 ex.
Judecătoria Bârlad: judecător B. G..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 891/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 112/2014. Tribunalul... → |
|---|
