Plângere contravenţională. Decizia nr. 112/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4195/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 112/A/2014
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul C. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 3539 din 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apelul a fost declarat în termenul legal; apel motivat în scris; cauza se află la primul termen de judecată; taxa de timbru complinită; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă potrivit disp. art. 411 al. 1 pct. 2 Cod pr. civilă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă potrivit disp .art. 411 al. 1 pct. 2 Cod pr. civilă, instanța se consideră lămurită, lăsând cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3539 din 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată de petentul C. C. în contradictoriu cu I.P.J. V..
A obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 lei.
Pentru a hotărî, astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr.4195/2013, petentul C. C. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/26.05.2013 încheiat de I.P.J. V..
În motivare petentul invocă nelegalitatea procesului verbal de contravenție motivat de faptul că nu a fost indicat mai exact locul săvârșirii faptei, refuzul agentului constatator de a-i permite petentului să formuleze obiecțiuni, lipsa semnăturii martorului asistent la încheierea procesului verbal.
Petentul solicită ca intimatul să facă dovada vitezei cu care a circulat, verificarea metrologică a radarului, autorizația de operator radar a agentului constatator și ordinul de zi care specifică ruta sau traseul pe care mașina de poliție a fost desemnată să facă măsurări radar.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
În drept se invocă dispozițiile O.G.2/2001 și O.U.G. 195/2002.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea plângerii, iar în susținerea temeiniciei procesului verbal, a depus înscrisuri și fotografii radar.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul a invocat nulitatea procesului verbal pentru lipsa mențiunilor referitoare la ., caseta pe care s-a făcut înregistrarea numărul autoturismului pe care era montat.
Totodată, se invocă marja de eroare a măsurării.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional întrucât a circulat în data de 26.05 2013 pe raza localității Mărășeni, cu viteza de 85 Km/h înregistrată cu radarul montat pe autovehiculul cu nr. MAI_.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art.108 alin.1, lit. c, pct.3 din O.U.G 195/2002 și sancționată cu 6 puncte amendă și 4 puncte penalizare.
Sub aspectul legalității instanța a reținut că procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Au fost de asemenea respectate dispozițiile art.16 din O.G.2/2001 respectiv, a fost indicat locul săvârșirii contravenției ca fiind localitatea Mărășeni și s-a menționat faptul că petentul nu are obiecțiuni, ceea ce înseamnă că i s-a adus la cunoștință că are dreptul să le formuleze.
În ceea ce privește semnătura unui martor la încheierea procesului verbal de contravenție, O.U.G. 195/2002 derogă de la dispozițiile art.19 din O.G.2/2001 și stabilește că, în cazul constatării contravenției cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, nu mai este necesară semnătura unui martor care să confirme că procesul verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului conform art.109.
Aspectele ce țin de ., caseta și numărul mașinii pe care era instalat radarul, nu constituie cauze de nulitate a procesului verbal de contravenție așa cum greșit consideră petentul.
Sub aspectul temeiniciei, fotografiile radar depuse la dosar de intimat, confirmă faptul că petentul a circulat în localitate cu viteza de 85 km/h, redusă până la 43 km/h în apropierea mașinii de poliție. Viteza cu care petentul a circulat este afișată în dreptul literei ” T ” care reprezintă ținta, vitezele afișate la litera ” P ” aparținând patrulei ( mașina de poliție ).
Radarul care a efectuat măsurarea vitezei se afla în perioada de valabilitate a verificării metrologice conform buletinului depus la dosar, așa încât, proba furnizată de acesta este de necontestat.
În ceea ce privește eroarea de măsurare, instanța reține că orice instrument de măsură prezintă erori de măsurare și de aceea trebuie, periodic, supusă verificărilor metrologice.
Atât timp, însă, cât aceste erori se încadrează în niște limite stabilite prin normele de metrologie legală, se consideră că măsoară corect.
Prin urmare, nu există nici un dubiu că viteza măsurată de cinemometrul instalat pe mașina cu numărul_, aflat în perioada de valabilitate a verificării metrologice, este viteza reală cu care s-a deplasat petentul.
Norma de Metrologie Legală NML 021-05 nu mai prevede obligativitatea ca operatorul radar să posede un atestat în acest sens, iar ordinul de zi cu privire la ruta de deplasare a mașinii de poliție nu interesează sub aspectul legalității sau temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Pentru considerentele expuse mai sus plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată.
În temeiul art.36 din O.G. 2/2001 petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă, a declarat apel petentul C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Art. 16 din O.U.G. 2/2001 stipulează: „ Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite"
Menționarea unui loc al săvârșirii faptei insuficient precizat, fără a se preciza km exact unde s-a săvârșit contravenția duce la nulitatea procesului verbal de contravenție - practică judiciară Decizia 1650/2005 a Tribunalului București.
Face mențiunea că a fost de bună credință, însă nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni întrucât, deși a solicitat acest lucru domnul agent a refuzat, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16, pct. 7 din OG nr. 2/2001.
Instanța de fond reține că în procesul verbal se menționează că nu a avut obiecțiuni înseamnă că i s-a adus la cunoștință că are dreptul să le formuleze.
Roagă a constata că la secțiunea „alte mențiuni" locul este completat cu „Nu sunt. Refuză să semneze", deși a menționat clar că ar dori să vad atestarea metrologica a aparatului radar și, în caz contrar, să fie menționat refuzul de a-l arăta în rubrica „obiecțiuni".
Fără semnătura pe procesul verbal, care să ateste faptul că a luat la cunoștință despre conținutul procesului verbal, nu poate fi instituită o prezumție absolută a mențiunilor agentului constatator, așa după cum se menționează în motivarea sentinței. Procesul verbal de contravenție conține mai multe nereguli, fiind încheiat cu încălcarea prevederilor legale - articolul 19 din O.G.2/2001.
Procesul verbal contestat nu conține semnătura niciunui martor, nu conține precizarea motivelor care au dus la încheierea procesului verbal în acest mod, fiind semnat doar de agent.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată cu probe de către contravenient, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ.
Potrivit jurisprudenței CEDO, aplicabilă în baza art.6 din Convenție, deși petentul în materie contravențională se bucură de prezumția de nevinovăție, trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța de fond reține, în mod greșit, că sub aspectul temeiniciei, radarul care a efectuat măsurarea vitezei se afla în perioada de valabilitate a verificării metrologice conform buletinului depus la dosar, așa încât proba furnizată de acesta este de necontestat.
Procesul-verbal de contravenție este nul, deoarece în procesul-verbal nu este înregistrată . radar, caseta pe care s-a făcut înregistrarea și nici autoturismul pe care era montat aparatul radar. Astfel, nu se poate dovedi dacă aparatul R. (cinemometrul) cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului este același cu cel al cărui buletin de verificare metrologică a fost depus la dosar, deci proba furnizată nu este de necontestat așa după cum se susține.
Totodată, având în vedere dispozițiile Ordinului 153/2007, trebuie observat faptul că din cele 4 fotografii depuse la dosar de către intimat există o neconcordanță în privința clarității primelor 3 fotografii din care nu se poate observa numărul de înmatriculare a autoturismului și a vitezei de deplasare, singura fotografie vizibilă fiind cea de a patra, unde viteza autoturismului este de 43 km/h.
Raportat și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenienții nu sunt obligați să-și dovedească nevinovăția, organul constatator fiind cel care trebuie să prezinte toate probele în baza cărora s-a stabilit și sancționat o contravenție, urmând ca aceste probe să fie verificate de către instanța de judecată.
Lipsa datelor de identificare a cinemometrului cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a mașinii cu care a circulat petentul, are consecințe atât asupra legalității procesului-verbal contestat - atrăgând nulitatea absolută a acestuia, ca urmare a imposibilității instanței de a stabili îndeplinirea cerințelor legale referitoare la constatarea contravenției - dar și cu privire la temeinicia procesului-verbal, prin probele administrate de către intimat - care nu sunt conforme dispozițiilor legale - nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Roagă onorata instanță să rețină că, deși în procesul-verbal de constatare a contravenției, nu se menționează dacă autoturismul pe care se afla montat cinemometrul era sau nu în mișcare, prin întâmpinarea depusă la dosar intimată arată că acesta era în mișcare și se și menționează că limita pe acel sector era de 50 km/h, deși pe fotografiile depuse la dosarul cauzei apare limita de viteză de 60 km/h.
Nu a fost dovedit faptul că pe acel sector de drum limita de viteza era de 50 km /h, radarul indicând o limită de viteză de 60 km/h, în condițiile în care art. 49 din OUG 195/2002 republicată stipulează: (2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteza mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul politiei rutiere.
In singura fotografie în care numărul este vizibil, viteza mea de deplasare este de 43 km/h. Luând în considerare marja de eroare pentru radarele aflate în mișcare, respectiv +- 4 km/h, încadrarea la art. 108, al. 1 lit. d nu se justifică.
Mai mult, intimata în prezenta cauză nu a depus autorizația de operator radar a agentului, acesta fiind sigurul care conducea mașina pe care era montat aparatul radar / întocmea procesele verbale.
Față de acestea, solicită instanței să constate temeinicia afirmațiilor, să admită apelul și pe cale de consecință să dispună modificarea în tot a sentinței apelate în sensul anulării procesului verbal . nr._ din 26.05.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului cauzei în raport de motivele de apel invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
În ceea ce privește eventuala nerespectare de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul arată că dreptul la apărare al apelantului nu este însă încălcat, acesta având posibilitatea de a formula plângere contravențională, prin intermediul căreia poate ridica orice aspecte de nelegalitate și/sau de netemeinicie ale actului de constatare și sancționare a contravenției.
Or, petentul a formulat, în termen legal, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de intimatul I.P.J. V.
În primul rând, Tribunalul precizează faptul că nu există pentru organul de poliție vreo obligație de a situa autovehiculul pe care se află amplasat aparatul radar într-un loc din care să fie vizibil participanților la trafic.
Mai mult decât atât, controlul vitezei cu care se deplasează participanții la traficul rutier se poate realiza de către organele abilitate nu doar în regim staționar, dar și în regim de deplasare al autovehiculului care se află amplasat aparatul radar.
Tribunalul constată, în al doilea rând, că fapta a fost suficient descrisă, fiind indicat cu exactitate locul săvârșirii faptei - „în data de 26.05.2013, ora 15.54, pe DN 15D, în localitatea Mărășeni, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 85 km/h, înregistrare video radar montat pe auto MAI-_” și i s-a dat o corectă încadrare juridică – art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Este stabilită săvârșirea abaterii contravenționale în interiorul localității, fiind lipsit de relevanță și km de pe drumul național la care fapta a fost săvârșită.
În al treilea rând, agentul constatator a indicat că apelantul-petent refuză să semneze actul sancționator.
În mod corect, a arătat instanța de fond că O.U.G. nr. 195/2002 conține norme derogatorii de la dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 și stabilește că, în cazul constatării contravenției cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, nu mai este necesară semnătura unui martor care să confirme că procesul verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului conform art. 109 din actul normativ anterior indicat.
În al patrulea rând, chiar dacă în actul sancționator nu este trecută . radar cu ajutorul căruia a fost realizată filmarea, este indicat faptul că abaterea a fost filmată cu aparatura radar montata pe autovehiculul cu număr de înmatriculare MAI-_, aspect de natură a permite identificarea exactă a aparatului radar, astfel încât nu se poate reține existența vreunei vătămări.
La dosarul cauzei, s-a depus buletinul de verificare metrologică nr._/05.04.2013, valabil 1 an, pentru cinemometrul de control rutier de tip AUTOVISION, în cuprinsul acestuia făcându-se referire la faptul că cinemometrul este montat pe autoturismul susmenționat cu număr de înmatriculare MAI-_ (fila 36 dosar instanța de fond).
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultă și dovada omologării aparatului radar și că este destinat măsurării vitezei atât în regim staționar, cât și de deplasare.
În al cincilea rând, apelantul-petent trebuia să respecte regula generală impusă de dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conform căreia limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar, Tribunalul consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare.
De asemenea, textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, nu mai conține și art. 4 care a fost abrogat în totalitate, deci atât art. 4.2. care prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați” – nefiind astfel necesar a se depune o autorizație de operator radar pentru agenții de poliție, cât și art. 4. pct. 4 care stipula că „măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1, 4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență”.
Nu în ultimul rând, Tribunalul arată că semnificația literei L este AUTOLOCK SPEED.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (filele 16-17), reiese în mod clar viteza de 85 km/h în dreptul literei „T”, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă, din succesiunea planșelor fotografice reieșind, în mod indubitabil, că singurul autovehicul care se deplasa pe sensul opus autovehiculului de poliție, în intervalul 15.54.13-15.54.17 era cel al apelantului-petent.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, Tribunalul consideră că a fost corectă. Numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de C. C. împotriva sentinței civile nr. 3539 din 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de C. C., împotriva sentinței civile nr.3539 din 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red. A.C.
Tehnored. M.M.F.
2 ex./20.02.2014
Judecătoria V. - judecător C. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 899/2014. Tribunalul... → |
|---|
