Plângere contravenţională. Decizia nr. 891/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 8397/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 891/A/2014
Ședința publică de la 20 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN cu sediul în mun. București, sector 6, ..401 A, în contradictoriu cu intimatul C. N. domiciliat în mun. V., ., mun. V. împotriva sentinței civile nr. 792/2014 din data de 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art.395 Cod.pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 972/2014 din data de 21.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a respins nulitatea procesului-verbal.
A admis plângerea formulată de petentul C. N. domiciliat în V., ., jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/2.12.2013 încheiat de C.N.A.D.N.R. – CESTRIN pe care îl anulează.
A exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr. 8397/2013, petentul C. N. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 2.12.2013 de intimata CNADNR – CESTRIN.
În motivarea plângerii, petentul arată că procesul-verbal este nul potrivit art. 17 – OG 2/2001 deoarece nu poartă semnătura agentului constatator, iar legea 445/2001 face trimitere la un înscris în formă electronică.
În dovedirea plângerii s-a atașat procesul-verbal de contravenție.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată, cu motivarea că acesta a circulat fără a deține rovinietă.
Arată intimata că procesul-verbal respectă prevederile art. 19 – OG 15/2002, art. 19 – OG 2/2001, ca atare contestația nu este fondată.
A fost anexată documentația ce a stat la baza procesului-verbal.
Prin răspunsul la întâmpinare, petentul arată că nu avea nevoie de rovinietă, raportat art. 1/3 – Ordin MTI 769/2010, deoarece se afla pe raza localității R., suburbie a mun. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata CNADNR – CESTRIN la data de 2.12.2013, petentul C. N. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 8/1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că la data de 29.10.2013, a circulat cu vehiculul_, pe DN 2 F km 77+100 m localitatea R., fără a deține rovinietă valabilă.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Este nefondată nulitatea procesului-verbal invocată de petent și justificată de acesta prin lipsa semnăturii agentului constatator din următoarele considerente:
- Comunicarea procesului-verbal contravenienților pe suport de hârtie și nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
- Agentul constatator acționează în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditare este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
- Vânzarea și controlul rovinietei se fac în baza sistemului electronic gestionat de CESTRIN.
- Art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu face nicio distincție între semnătura electronică și semnătura olografă și nici nu face vreo precizare privitor la semnătură. Legiuitorul nu a menționat în mod expres că semnătura agentului constatator trebuie să fie olografă.
- Nu există nicio dispoziție legală din care să rezulte că imprimarea nu este legală. Condițiile de valabilitate privesc momentul încheierii, imprimarea procesului-verbal este ulterioară.
- Valabilitatea procesului-verbal trebuie analizată la momentul încheierii și nu presupune vreun acord de voință dintre părți, de aceea atunci când procesul-verbal de contravenție ajunge la contravenient deja nu mai are importanță modalitatea în care este transmis, el fiind întocmit în mod legal.
- Art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la o lipsă totală a semnăturii agentului constatator, ori în cauză există o semnătură. Vicierea acesteia ar putea conduce cel mult la o nulitate relativă, ipotecă în care, pentru a lipsi de validitate înscrisul, petentul trebuie să dovedească existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
- Trebuie avute în vedere și consecințele unei soluții contrare și faptul că intimata este o societatea comercială conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 84/2003 și nu o autoritate a statului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Este de reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de validitate conferită de lege și face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie.
În cauză, instanța a apreciat, raportat aspectelor inserate în actul sancționator, - deplasarea petentului prin localitatea R. DN 2F Km 77+100 -, că acesta se afla la data constatării contravenției, în ipoteza alineatului 3 al articolului 1 – din Ordinul MTI nr. 769/2010 ce stipulează:
(3) Prin excepție de la prevederile alin. 2, tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea.
Or localitatea R. (suburbie) este localitate componentă a mun. V. potrivit legii 2/1968 rep., ca atare, instanța a admis plângerea, a anulat procesul-verbal și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel CNADNR SA-CESTRIN București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că porțiunea de drum pe care circula, fără rovinietă intimatul, era înafara localității R., fiind necesară în acest sens, cumpărarea de rovinietă pentru a circula legal pe acea porțiune de drum.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevede art.479 Cod pr.civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat.
În mod corect, instanța de fond, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal întocmit nefiind cauze de nulitate absolută a acestuia, prevăzute de art. 15-19 OG2/2001.
Referitor însă, la temeinicia acestuia, instanța de fond, a apreciat în mod greșit faptul că intimatul putea conduce, pe acea porțiune de drum autoturismul fără plata rovinietei.
În primul rând, fapta s-a comis pe DN2f, la km.77+100, iar localitatea R., în care intimatul pretinde că ar fi fost surprins de agentul constatator, ca circulând fără rovinietă nu se găsește decât între km. 78+420 și km. 79+450.
Aceasta indică faptul că, pe acea porțiune de drum se cerea pentru circulația în mod legal achiziționarea de rovinietă de șofer pentru autovehiculul condus de acesta.
Mai mult decât atât, satul R., nu este exceptat ca făcând parte din municipiul V., cum pretinde contravenientul, el având o existență de sine stătătoare, nefăcând parte din municipiul V. pentru a se putea circula fără rovinietă, nefiind municipiu sau municipiu reședință de județ, cum cere în mod expres art. 1 al.3 din Anexa Ordinului MTI nr.769/1.10.2010.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 NCPC Tribunalul va admite apelul declarat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 792 din 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va modifica în tot în sensul că, rejudecând cauza, va respinge plângerea formulată de petentul C. Nitică împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.12.2013 de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 792 din 21.03.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petentul C. Nitică împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02.12.2013 de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, pe care îl menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 Octombrie 2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. S. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-O.R.N.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.4-05.11.2014
Judecătoria V.-judecător fond: M. G.
.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 282/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
