Contestaţie la executare. Decizia nr. 359/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 116/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 359/R/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurentul - reclamant Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare Filiala V., cu sediul în V., .. 5, jud. V., în contradictoriu cu intimatul –pârât C. A., cu domiciliul în Bârlad, ., ., împotriva sentinței civile 1588 din 20.06.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; recursul a fost declarat și motivat în termen; prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru; nu s-a formulat întâmpinare; se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă conform disp. art. 242 alin 1 pct. 2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, se consideră lămurită, constată recursul în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod pr. civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1588 din data de 20.06.2014 a Judecătoriei V., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala V., în contradictoriu cu intimatul C. A., ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin titlul executoriu sentinta civilă a Tribunalului V. nr. 254 din 23.02.2013 rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 824 din 11.05.2012 a Curtii de Apel Iași s-a dispus anularea Deciziei nr. 17/2011 emisă de contestatoare, repunerea părților în situația anterioară și reintegrarea intimatului pe postul deținut la momentul emiterii deciziei anulate. S-a dispus totodată obligarea contestatoarei de a-i achita intimatului drept despăgubire o sumă egală cu valoarea salariilor indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data de 22.06.2011 și până la data integrării sale.
La data de 21.12.2012 creditorul C. A. introduce la Biroul Executorului Judecătoresc A. L. cerere de executare silita a titlului executoriu înregistrată cu nr. 92/2012.
Ulterior, executorul judecătoresc dispune efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea valorii despăgubirilor ce trebuiesc acordate și, după predarea lucrării de către expert, emite o nouă somație, respectiv Somatia din data de 18.03.2013 pentru suma de_ lei din care despăgubiri în valoare de_ lei și cheltuieli de executare în valoare de 6549,18 lei. Prin sentința 2753/2013a fost admisă în parte contestația la executare anulând somația de executare și procesului verbal de stabilire de executare.
În 19.12.2013 s-a întocmit un nou proces verbal de stabilire cheltuieli. În cuantum total de 6 723,34 lei, dintre care 4620,24 lei onorariu executor judecătoresc TVA inclus.
Față de data formulării cererii de executare silită, față de dispozițiile art 24 din Noul cod de procedură civilă, instanța a reținut că prezenta contestație se soluționează aplicând dispozițiile Codului civil 1865
Analizând primul motiv de contestație, respectiv cel ce vizează debitul urmărit, față de precizările executorului judecătoresc și de poziția procesuală a contestatoarei, instanța a constatat că acest motiv de contestație a rămas fără obiect motiv pentru care a fost respins.
În ce privește motivul de contestație ce vizează cuantumul onorariului de expert, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, a reținut că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime conform ORDINULUI nr. 1561/c/2012 al Ministerului Justitiei pentru creanțele în valoare de pana la 50 000 lei, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În speță, valoarea creanței este de_ lei așa cum a rezultat din raportul de expertiză contestat, și suma de 1200 de lei cheltuieli de judecată, sume neachitate debitorului la data depunerii cererii de executare silită.
Aplicând dispozițiile Ordinului nr. 1561/c/2012 al Ministerului Justitiei pentru a se stabili onorariul maxim pe care îl putea aplica executorul, a rezultat suma de 5429, 828 lei inclusiv T.V.A. (_ x 10% + 24% TVA din 4429,7 lei ).
Instanța nu putea interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu putea fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut intimata-contestatoare, întrucât textul de lege menționat înlătura orice disproporție vădită.
Având în vedere că așa cum a rezultat din cuprinsul somației contestate și a procesului verbal de stabilire cheltuieli din 19.12.2013, executorul judecătoresc a stabilit un onorariu de 4620,24 lei inclusiv TVA, instanța a apreciat că executorul a respectat dispozițiile legale privind onorariile maximale ale executorilor judecătorești, motiv pentru care a respins și acest motiv de contestație ca neîntemeiat.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare V., invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind contestarea cheltuielilor de executare cu referire la onorariul de executare.
Susține că onorariul de executare stabilit nu respecta onorariul maximal prevăzut de Ordinul MJ 2561/C/2012, respectiv 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul ca s-a început executarea obligațiilor către creditorul C. A. înainte ca acesta sa se adreseze biroului executor judecătoresc A. L..
Mai mult, a achitat voluntar întreaga creanța, astfel cum rezultă din situația plaților întocmită de Filiala V. la data de 03.06.2014.
Având in vedere că onorariul de executare trebuie sa fie in concordanta cu munca depusa de executor care în acest caz s-a rezumat doar la emiterea de somații, solicită a se constata nu se justifică cuantumul onorariului stabilit in acest dosar.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul micșorării onorariului de executare spre minimumul prevăzut de lege.
Nu s-a formulat întâmpinare în această cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Soluția pronunțată de prima instanta este legala si temeinica, având corespondent in probele administrate care au fost analizate in mod judicios de prima instanță, criticile aduse de catre recurent fiind nefondate.
In mod corect s-a reținut de catre instanta de fond ca onorariul perceput de executorul judecătoresc a fost perceput în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea 188/2000 și dispozițiile Ordinului nr. 1561/C/2012 și nu este disproporționat de mare în raport de munca depusă de executor.
Onorariul perceput în cuantum de 4620,24 lei inclusiv T.V.A., nu depășește 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite
F. de cele arătate, instanța constată ca recursul formulat este nefondat, urmând sa fie respins.
In baza art. 312 Cod. proc. civ., instanța va menține sentința civilă nr. 1588/2014 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare V. împotriva sentinței civile nr. 1588/20.06.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.09.2014.
Președinte, A. A. | Judecător, M. C. | Judecător, O. M. V. |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: A.A./09.10.2014
2 ex./09.10.2014
Judecătoria V.: judecător B. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 110/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1107/2014.... → |
|---|
