Plângere contravenţională. Decizia nr. 360/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 6627/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 360/A/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul C. D. C. domiciliat în loc.Valea L., sat Valea L. ., jud.Iași în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.3547 din data de 4.11.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, s-a făcut dovada achitării taxei de timbru judiciar de 20 lei conform OG 80/2013, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03.04.2013 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea apelului formulat de apelantul C. D. C. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art.395 Cod.pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil declarat de apelantul C. D. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ V. împotriva sentinței civile nr. 3547 din data de 4.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3547 din data de 4.11.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. D. C. cu domiciliul în comuna Valea L., ., jud. Iași, în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție al Județului Vaslui, cu sediul în V., .. 1, județul V., ca fiind neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de contravenție ., nr._/2013.
A obligat petentul la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 6.02.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul C. D. C. a fost sancționat contravențional cu 600 lei amendă și avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3, art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3, art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 8 și art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG 195/2002, reținându-se că a condus în localitatea Solești cu viteza de 89 km/h, că nu purta centura de siguranță, că folosea luminile proiectoare în alte condiții decât pe timp de ceață, că nu avea asupra sa actul de identitate și asigurarea obligatorie.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator nu a fost infirmată cu probe de către petent.
Conform prevederilor art. 249 Cod procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Planșele foto depuse de către intimată conferă faptul că petentul a circulat în localitate cu viteza de 89 km/h și că folosea luminile proiectoare în alte condiții decât pe timp de ceață.
Conform prevederilor art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Agentul constatator a perceput ex propriis sensibus împrejurarea că petentul nu purta centura de siguranță și nu avea asupra sa actul de identitate și asigurarea obligatorie.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate, prezumție ce nu a fost răsturnată de petent.
Având în vedere considerentele expuse instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
În consecință, instanța a respins plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 36, alin. 2 din OG 2/2001, instanța a obligat petentul să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul C. D. C. prin care a solicitat a se dispune admiterea apelului si schimbarea in tot a sentinței pronunțate in prezentul dosar, in sensul admiterii plângerii contravenționale care face obiectul prezentului dosar si exonerarea petentului de la plata cheltuielilor judiciare in cuantum de 50 Ron. având in vedere următoarele aspecte:
Instanța de fond concluzionează in cuprinsul considerentelor faptul ca: "faptelor li s-a dat o corecta incadrare juridica" desi in primul paragraf se precizează ca petentul "a fost sancționat contravențional cu 600 lei amenda si avertisment", omitand cele 9 puncte penalizare.
Apreciază apelantul ca aceasta omisiune conturează o urma de îndoiala in ceea ce privește analiza detaliata a situației de fapt. sancțiunilor si temeiurile de drept.
Instanța a pornit de la prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție, in condițiile in care CEDO. instanța supranatională a învederat in mod clar si explicit ca materia contravenționala este singura din sfera dreptului civil, unde sarcina probei aparține intimatului (paratului), nu petentului (reclamantului.
Pornind de la prezumția de nev inovație: ""Orice persoana este considerata nevinovată pana la stabilirea vinovației sale..." (deci pornind de la prezumția absoluta de nevinovăție), prezumție care potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului este aplicabila si in materia contravenționala, consideră ca IPJ V. trebuia să facă dovada săvârșirii faptei imputate.
Subliniază apelantul faptul ca aceeași instanța supranatională, in interpretarea art. 6 alin. 1 CEDO a statuat ca o garanție esențială a prezumției de nevinovăție este instituirea sarcinii probei in cadrul obligațiilor organului constatator.
Astfel apreciază ca instanța a concluzionat in mod gresii ca: ""procesul verbal se bucura de prezumția de veridicitate si autenticitate, prezumție ce nu a fost răsturnata", având in vedere faptul ca operează prezumția de nevinovăție, si aceasta din urma trebuia răsturnata de către intimata.
Mai mult, instanța a concluzionat ca "agentul constatator a perceput ex propriis sensibus imprejurarea ca potentul nu purta centura de siguranța si nu avea asupra sa actul de identitate si asigurarea obligatorie", apreciind ca simpla afirmație a agentului constatator este suficienta in vederea menținerii sancțiunii. Si acest aspect vine sa ne confirme că premiza de la care pornește instanța este greșita.
In ceea ce privește cheltuielile judiciare, solicită a se dispune apelantului de la plata acestora, având in vedere plata taxei de timbru in cuantum de 20 RON, prin care sunt acoperite toate cheltuielile.
Chiar și in ipoteza in care nu ar fi existat obligația achitării taxei in cuantumul anterior menționat, apreciază ca obligarea intimatului la plata sumei de 50 Ron este exagerată si are ca efect direct descurajarea justițiabililor de a-si mai exercita dreptul de a se adresa instanței de judecată.
Intimatul IPJ V. a solicitat în scris, la data de 03.04.2014, respingerea apelului formulat de apelantul C. D. C. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, instanța de apel reține că, prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 6.02.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul C. D. C. a fost sancționat contravențional cu 600 lei amendă și avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3, art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3, art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 8 și art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG 195/2002, reținându-se că a condus în localitatea Solești cu viteza de 89 km/h, că nu purta centura de siguranță, că folosea luminile proiectoare în alte condiții decât pe timp de ceață, că nu avea asupra sa actul de identitate și asigurarea obligatorie.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator nu a fost infirmată cu probe de către petent.
Conform prevederilor art. 249 Cod procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale de către agentul constatator și Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunile au fost aplicate corect pentru abaterile contravenționale săvârșite de către apelant.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În mod corect a reținut instanța de fond că din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei reiese că petentul a circulat în localitate cu viteza de 89 km/h și că folosea luminile proiectoare în alte condiții decât pe timp de ceață.
Conform prevederilor art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Raportând aceste dispoziții legale la prezenta cauză, se constată că petentul apelant a depășit viteza maximă admisă pe acea porțiune de drum cu 39 km/h.
Cu privire la celelalte contravenții reținute în sarcina petentului, instanța de fond a reținut corect că agentul constatator a perceput cu propriile sale simțuri împrejurarea că petentul nu purta centura de siguranță și nu avea asupra sa actul de identitate și asigurarea obligatorie.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate, prezumție ce nu a fost răsturnată de petent.
Având în vedere considerentele expuse instanța de fond a reținut în mod corect că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a apreciat că petentul trebuie să achite suma de 50 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată reprezintă suma de bani pe care este obligată să o plătească partea care a pierdut procesul.
În categoria cheltuielilor de judecată se încadrează și alte categorii de cheltuieli avansate de stat (legate de organizarea instanțelor, salarizarea personalului, activitatea de documentare, informatizare și birotică).
Tribunalul apreciază că instanța de fond a apreciat corect asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, obligând petentul la plata acestora.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge apelul declarat de C. D. C. împotriva sentinței civile nr. 3547/04.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de C. D. C. împotriva sentinței civile nr. 3547 din 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.E.G.
Tehnoredactat-T.B.
Ex. 4-05 mai 2014
Judecătoria V.-judecător fond: C. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 872/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 588/2014.... → |
|---|
