Plângere contravenţională. Decizia nr. 371/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 5477/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 371/A/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul R. M.-I. domiciliat în mun. Timișoara, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.3945/2013 din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen, legal timbrat conform OG80/2013, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03.04.2014 prin serviciul registratură, intimatul IPJ V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, respingerea apelului formulat de apelantul R. M.-I. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art.395 Cod.pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil declarat de R. M. I. în contradictoriu cu intimatul IPJ V., împotriva sentinței civile nr. 3945/2013 din data de 11.12.2013 a Judecătoriei V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3945/2013 din data de 11.12.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul R. M. I., cu domiciliul în Timișoara, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în V., .. 1, județul V., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 07.08.2013.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 13.08.2013 sub nr._, petentul R. M. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07.08.2013 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V., solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că procesul-verbal nu este legal întocmit întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001, nu cuprinde locul săvârșirii faptei contravenționale, numărul și tipul aparatului radar, descrierea faptei fiind prea sumară. Se mai arată faptul că marja de eroare a cinemometrului este de 3%, astfel încât viteza ar fi putut fi de 99 km/h. În fine, petentul mai învederează faptul sectorul de drum pe care se afla nu prezenta marcaje pe partea carosabilă și fiind marcat de un câmp deschis, necultivat a format convingerea acestuia că circula în afara localității. Totodată, petentul face o amplă referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prevalându-se de prezumția de nevinovăție.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, înregistrarea video și proba testimonială.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Codul de Procedură Civilă, OUG 195/2002, NML 021-05, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 36 din OG 2/2001 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a învederat faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate și temeinicie.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: chitanța . A, nr._ din data de 07.08.2013, planșă foto, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 07.08.2013, fotografiile efectuate după filmarea video, buletinul de verificare metrologică nr._/05.04.2013, atestat operator PHYTON II.
Prin răspunsul la întâmpinare depus petentul a învederat faptul că din înscrisurile depuse de intimat nu se poate stabili legătura dintre dispozitivul de măsurare din procesul-verbal și cel cu care s-a constatat efectiv contravenția, fiind vorba totodată de o probă inadmisibilă în lipsa certificatului de calificare a agentului constatator. Se mai susține faptul că din planșele foto atașate la dosarul cauzei nu reiese faptul că autoturismul condus de petent ar fi circulat cu viteza indicată în procesul-verbal în interiorul localității.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 07.08.2013, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că petentul R. M. I. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24, în localitatea Satu Nou, cu viteza de 103 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 720 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 07.08.2013 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat constând în faptul că agentul constatator nu a efectuat descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, întemeiat pe art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiat. Agentul constatator a făcut o descriere suficientă pentru a se putea stabili locul unde a fost săvârșită contravenția, având în vedere și faptul că, în respectiva localitate, exista la acel moment o singură limită de viteză (50 km/h). Totodată, lipsa tuturor elementelor anterior arătate este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, ce își produce efectele doar în cazul existenței unei vătămări, aspect ce nu a fost probat de petent în prezenta cauză.
Totodată, instanța a constatat faptul că procesul-verbal cuprinde o suficientă descriere a faptei contravenționale astfel încât se pot stabili împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității acesteia, în cuprinsul acestuia existând mențiuni cu privire la autoturismul condus de petent, viteza înregistrată de aparatul radar, locul constatării contravenției, dar și modalitatea de constatare a acesteia.
Privitor la lipsa mențiunilor referitoare la numărul și tipul aparatului radar, instanța a constatat faptul că procesul-verbal cuprind suficiente informații cu privire la autoturismul pe care a fost montat cinemometrul pentru a se constata corelarea dintre acesta și buletinul de verificare metrologică. Astfel, în procesul-verbal s-a specificat faptul că viteza a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul MAI –_, iar potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 05.04.2013, aparatul radar montat pe auto MAI-_ a fost admis în urma verificării metrologice.
Referitor la lipsa atestatului operatorului radar, apărare a petentului întemeiată pe dispozițiile art. 4 din NML 021-05, instanța a constatat că aceste prevederi legale au fost abrogate, lipsa acestui înscris nefiind de natură a trage nelegalitatea procesului-verbal.
Având în vedere toate cele de mai sus, instanța a constatat că procesul-verbal . nr._ din data de 07.08.2013 a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Conform art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța a constatat că sunt întrunite aceste condiții.
Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că petentul a condus, în localitate, cu viteza de 103 km/h sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe auto MAI_, admisă în urma verificării metrologice nr._ din data de 05.04.2013. Totodată, aceleași aspecte sunt puse în evidență și de înregistrarea video a faptei contravenționale.
Faptul că petentul se afla în localitate rezultă din prezumția de temeinicie de care se bucură aspectele reținute în mod direct de către agentul constatator coroborată cu celelalte indicii care rezultă din planșele foto, dar și din înregistrarea video, respectiv stâlpi de electricitate, garduri, case, poduri, semne de circulație ce indică prezența în zonă a unei școli, dar și a sediului de poliție. Ori, raportat la cele de mai sus, instanța a considerat că petentul nu a putut fi indus în eroare cu privire la aspectul că se afla în localitate, cu atât mai mult cu cât susținerea sa conform căreia sectorul de drum era marcat de un câmp deschis și necultivat este infirmată de mijloacele de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește problema erorilor maxime tolerate, potrivit art. 1.1. din NML 021-2005, „norma de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere”. Rezultă că în principal, domeniul de aplicare se referă la emiterea autorizațiilor de funcționare și la punerea în funcțiune a cinemometrelor rutiere. Respectarea acestor norme se verifică cu aceste ocazii.
În ceea ce privește art. 3.1.1 din NML 021-05 care stabilește erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei, instanța a apreciat că nu se poate da eficiență unei astfel de erori care se are în vedere exclusiv la momentul verificării cinemometrului. În caz contrar, s-ar ajunge la situații absurde în care toate procesele-verbale ar trebui anulate pe motiv că nu a fost reținută viteza reală a autoturismului.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (în timpul zilei), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, respectiv viteza deosebit de mare de deplasare, în interiorul localității, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal este legal și temeinic și a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
Raportat la soluția ce se impune în cauză, instanța a respins ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul principiului disponibilității, instanța a luat act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul R. M.-I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că hotărârea este netemeinică și nelegală, nu s-a aplicat prezumția de nevinovăție, nu s-a stabilit locul comiterii contravenției, nu s-a descris fapta și circumstanțele acesteia, nu s-a stabilit eroarea de fapt privind locul faptei, locul amplasării aparatului radar a fost unul necorespunzător, în apropierea unei linii de înaltă tensiune.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevede art.479 Cod pr.civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond a apreciat legalitatea și temeinica procesului verbal contestat, stabilindu-se că acesta nu conține nulitățile prevăzute de art. 15-19 din OG 2/2001.
Referitor la criticile aduse de contravenient sentinței atacate, acestea nu au o bază reală, fiindu-i respectate toate drepturile legle ale contravenientului, la judecata cauzei, analizându-se întreg probatoriul administrat în cauză de părți.
Prin probele administrate, în cauză, organul constatator, a demonstrat vinovăția contravenientului, răsturnând prezumția de nevinovăție care este relativă și care poate fi combătută cu orice mijloc de probă legal. Probele administrate în cauză au fost legal administrate și corect apreciate de instanța de fond, acestea fiind în mod legal obținute de organul constatator, printr-un mijloc tehnici verificat și omologat și folosit de un agent competent să folosească aparatul cinemometru, fiind totodată abilitat să constate și să sancționeze contravențiile rutiere.
Ordinul de serviciu, invocat de apelant, nu este un act care să stea la baza legalității procesului verbal de contravenție întocmit de un agent constatator competent să constate și să aplice sancțiuni contravenționale rutiere.
Referitor la stabilirea locului contravenției, acesta a fost corect individualizat în procesul verbal contestat, fiind indicat și în imaginile foto depuse ca probă în cauză de IPJ V.. . Satu Nou, jud.V. cât și ieșirea din această localitate sunt marcate corespunzător prin semne de circulație, care, însă au fost ignorate de apelant.
Susținerea apelantului că radiațiile electromagnetice ale firelor de înaltă tensiune, care erau pe marginea drumului, ar fi fost cauza unor erori ale aparatului cinemometru cu care s-a stabilit viteza de deplasare a autoturismului marca VW Tiguan condus de apelant, nu s-au făcut în cauză dovada acestui aspect tehnic invocat,deci, nu se va lua în considerare această afirmație.
Fapta contravențională a fost, deci, în mod legal și temeinic constatată de un agent constatator competent, și nu se impune anularea sa pentru motivele invocate de apelant.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de R. M. I. împotriva sentinței civile nr.3945 din 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-O.R.N.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.4-05.05.2014
Judecătoria V.-judecător fond: C. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 588/2014.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 110/2014. Tribunalul... → |
|---|
