Contestaţie la executare. Decizia nr. 605/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 6727/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 605/A/2014
Ședința publică de la 24 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelantul – contestator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. în contradictoriu cu intimata –pârâtă C. S., apel declarat împotriva sentinței civile nr._-01-2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - contestație la executare.
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința din 17.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a se permite părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când s-a dat următoarea decizie.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă nr._-01-2014 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul I. DE POLITIE AL JUDETULUI V. cu sediul în V., .. 1, jud. V. în contradictoriu cu intimata C. S. domiciliată în V., .. 417, ., jud. V. împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 353/2013 înregistrat la B. A. Silitra.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin titlul executoriu sentința judecătorească nr. 78 din 09.01.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ contestatorul I. DE POLITIE AL JUDETULUI V. a fost obligat să achite intimatei C. S. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 30.07.2013 creditoarea a formulat cerere de executare silită care a fost înregistrată cu nr. 353/2013 la B. Silitra A.. După încuviințarea urmăririi silite, executorul judecătoresc a emis Somația din 23.09.2013 pentru suma de 1270 lei din care 500 lei debit principal și 770 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitor la necesitatea unei cereri prealabile adresate creditorului instanța a constatat că potrivit art. 622 alin. 1 NCPC obligația stabilită printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie. În aceste condiții, instanța nu a reținut susținerile contestatorului în ceea ce privește obligativitatea formulării unei cereri prealabile din partea creditoarei. Dispozițiile Codului de procedură civilă în materia executării nu prevăd o astfel de obligație în sarcina creditoarei întrucât debitorul are obligația achitării obligației de bună voie și fără nicio altă formalitate.
Mai mult, instanța a constatat că deși titlul executoriu a fost pronunțat la data de 09.01.2013 debitorul nu a înțeles să-și achite obligația până la 23.09.2013, când s-a emis Somația.
În ceea ce privește respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 instanța a constatat că legiuitorul a stabilit acest termen pentru a da posibilitatea instituțiilor care nu dispun de fonduri aprobate în acest sens să facă demersurile necesare în vederea obținerii acestor sume. Acest termen curge de la data la care a fost comunicată somația de executare prin intermediul executorului judecătoresc. Acest termen de 6 luni, așa cum s-a arătat și în practica judiciară reprezintă un veritabil termen de grație acordat de lege debitorului instituție publică, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestor debitori este amânată până la împlinirea termenului.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr.22/2002 creditorul poate proceda la executarea silită a debitoarei, în modalitățile indicate de Codul de procedura civilă. Acest termen derogă de la dreptul comun în materia executării silite așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 din OG nr.22/2002 modificată, potrivit cărora abia după trecerea acestui termen creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă.
În aceste condiții, instanța a constatat că Somația de executare din data de 23.09.2013 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, fiind prevăzută în mod expres de art. 2 din OG nr. 22/2002 și are ca efect începutul termenului de 6 luni pus la dispoziția debitoarei-instituție publică de îndeplinire a obligației (în cazul instituțiilor publice ce nu au deja sume alocate cu această destinație). Până în prezent termenul de 6 luni nu s-a împlinit. Însă faptul că nu s-a împlinit termenul de 6 luni nu reprezintă un motiv de anulare a somației.
Or, în speță, I. de Politie al Județului V. nu este ordonator principal de credite și în consecință are obligația de a face demersuri în vederea obținerii fondurilor, așa cum rezultă și din adresa nr._ din 02.07.2013, depusă la dosarul cauzei.
Analizând actele din dosarul de executare instanța a constatat că alte acte nu au fost îndeplinite de executorul judecătoresc după comunicarea Somației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
1. Executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii se realizează in condițiile ORDONANȚEI nr. 22 din 30 ianuarie 2002 ( publicată in M. Of nr. 81 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare).
Aceasta concluzie rezulta nu numai din titlul actului normativ si din obiectul sau de reglementare arătat in art. 1 ( „ CREANȚELE stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice" ), nu atât din interpretarea gramaticala a textului art. 3 ( care arata expresis verbis faptul ca dreptul creditorului ne a „solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie" este condiționat de ,,neîndeplinirea obligației de plată în termenul prevăzut la art. 2"), dar si de posibilitatea stabilirii, pe cale convenționala, de către creditorul și debitor, a unor termene altele decât cele instituite legal prin art. 2 din Ordonanța ) și a unor alte condiții de îndeplinire a oricăror obligații stabilite prin titlul executoriu - posibilități „nerecunoscute” de Codul de procedură civilă, ca norma generala in materie - si, nu in ultimul rând, de facilități de amânare ori de eșalonare a plații, acordate debitorului (in cazurile si condițiile art. 6 din Ordonanța).
Daca se raportează dispozițiile de drept formal ( de procedura) in materia executorii obligațiilor, la dispozițiile de drept substanțial ( de drept material) cuprinse in Codul Civil - CARTEA a V-a, Titlul V, Cap. II, ”Executarea silită a obligațiilor" nu se poate sa ajungem la o alta interpretare a ORDONANȚEI nr. 22 din 30 ianuarie 2002, cu atât mai mult cu cat exercitarea dreptului creditorului de a cere sau, după caz, de a trece la EXECUTAREA SILITĂ a obligației, este condiționat pe de-o parte, de o neexecutare „nejustificata" din partea debitorului, iar pe de alta parte, de punerea debitorului „în întârziere" (art. 1516 alin. (2) din Codui Civil).
Or, dreptul creditoarei C. U S. de a cere sau, după caz, de a trece la EXECUTAREA SILITĂ a obligației nu putea fi exercitat deoarece: „ neexecutarea " obligației de plata de către I.P.J. V. era „justificata" de inexistenta unei SOMAȚII de PLATA formulata si comunicata I.P.J. V. in condițiile art. 2 din O.G. nr. 22 /2002, somație care nu este identică cu cea prev. de art. 667 din Codul de Procedura civila deoarece înștiințarea debitorului prin „SOMAȚIE" in condițiile art. 666 si 667 din C.pr.civ. are loc in cadrul unei proceduri de executare silite pornita deja „ la cererea creditorului"
În mod contrar si fără echivoc, O.G. nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii arata in art. 3 ( așa cum a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 110 din 25 aprilie 2007 ) că numai „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, CREDITORUL va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie" . Or art. 2 din Ordonanța se refera la „executarea creanței" stabilite prin titluri executorii si nu la faza executării „silite" a creanței., iar procedura comunicării unei SOMAȚII prin intermediul „organului competent de executare" nu trebuie interpretata in sensul ca prezenta executorului judecătoresc presupune „executarea silita" prin intermediul acestuia si emiterea unei SOMAȚII in cadrul acestei proceduri forțate de executare a obligațiilor. Acesta interpretare este justa cu atât mai mult cu cât, potrivit legii (Legea nr. 188 din 1 octombrie 2000 rep. privind executorii judecătorești), executorii judecătorești au si alte atribuții decât cele strict legate de „executarea silita" ca faza a procesului civil.
Apelantul susține că obligația de plată devenea exigibilă doar in momentul expirării termenului legal de 6 luni prevăzut de art. 2 din Ordonanța, calculat de la momentul primirii SOMAȚIEI DE PLATA. Or, instanța de fond retine ca I.P.J. V. a fost „somat" să își îndeplinească obligația in data de 23.09.2013, cand procedura ,. executării silite" era deja începută in baza ÎNCHEIERII de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria V., si nu anterior începerii acestei proceduri;
Parcurgerea procedurii speciale prevăzuta de art. 2 si expirarea termenului legal de 6 luni pentru executarea obligației sunt condiții pentru însăși începerea executării silite împotriva debitorului instituție publica, din moment ce Ordonanța arata ca numai „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, CREDITORUL va putea solicita efectuarea executării silite potrivit CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie". Deși cererea de încuviințare a executării silite trebuia RESPINSA in baza dispozițiilor art. 665 alin. (5) pct. (4) ( creanța nu era certă, lichidă și exigibilă" –însăși instanța de fond reținând ca termenul de 6 luni este un „termen de gratie"" ) și (7) ( există alte impedimente prevăzute de lege).
2. Creditorul poate cere sau trece la executarea silita a obligațiilor civile numai daca sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1516 din. (2) cod civil .: a)debitorul a fost pus in întârziere( i i-a acordat un termen suplimentar de executare ) si
b)debitorul sa nu aibă o alta cauză justificată de executare a obligației.
Odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 78/09.01.2013 de către Judecătoria V. în dosarul civil nr._, C. S. a devenit creditorul unei obligații stipulate in sarcina 1 P.J. V., conform căreia, acesta din urma trebuie sa achite suma de bani reprezentând cheltuieli de judecata suportate de creditor ( 500 de lei).
Plecând de la principiul ca executarea unei astfel de obligații ( de a da o suma de bani ) este totdeauna posibila in natura si de la principiul inscris in art. 1516 alin. (1) C.civ. conform căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, in condițiile in care I.P.J. V. „a refuzat" ( desi nu expres ) executarea obligației de plata a sumei de bani, creditorul C. S., urmărind realizarea dreptului sau de creanța, poate sa recurgă la anumite mijloace juridice prevăzute de lege in scopul satisfacerii creanței sale. Este vorba despre remediile neexecutarii obligațiilor prevăzute in Codul Civil R. in Titlul V ( „Executarea obligațiilor") Capitolul II ( „Executarea silita a obligațiilor"): art. 1516-1557. Numai in cazul in care debitorul nu iși executa obligația in termenul indicat in notificarea de punere in întârziere creditorul este îndreptățit să apeleze la orice alt remediu considera ca i-ar fi util pentru realizarea dreptului sau de creanța (la executarea silita in natura - art. 1516 alin. (2) pct. (1) ... orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului, său - art. 1516 alin. (2) pct. (3) ).
Daca ne raportăm la dispozițiile OG nr. 22 /2002 si avem in vedere faptul ca I.P.J. V. este ordonator terțiar de credite (fapt reținut si de către instanța de fond ) TERMENUL REZONABIL DE EXECUTARE a obligației nu poate fi mai mic de 6 luni. Un raționament just este si faptul ca „SOMAȚIA de PLATA "prevăzuta de procedura speciala (O.G. nr. 22/2002) nu este echivalenta cu „SOMAȚIA" despre care face vorbire art. 667 din Codul de Procedura civila ( cu atât mai mult cu cat Somația emisa in dosarul 353/2013 de către executorul judecătoresc la data de 23,09.2013 prevedea „conformarea" I.P.J. V. de a executa „in termen de o zi" de la comunicare” .
In acest context motivarea instanței de fond potrivit căreia „ dispozițiile Codului de procedura civila in materia executării nu prevăd necesitatea unei cereri prealabile adresate de către creditor debitorului" nu este justă deoarece executarea obligațiilor civile, indiferent de izvorul lor, își are „temeiul juridic" in dreptul substanțial (material), adică in Codul Civil si nu in dispozițiile Codului de Procedura Civila.
Analizând sentința atacată în raport de actele dosarului și criticile formulate, tribunalul constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de următoarele considerente :
Soluția de respingere a contestației la executare este netemeinică întrucât a fost pronunțată în baza unei interpretări greșite a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Contestatorul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a avut calitatea de debitor al intimatei C. S. în baza sentinței civile nr. 78 din 09-01-2013 a Jud. V., rămasă irevocabilă la data de 03.06.2013 prin respingerea ca inadmisibil a recursului, sentință prin care apelantul a fost obligat să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Contestatorul apelant fiind o instituție publică, procedura de executare a obligației de plată stabilită printr-un titlu executoriu se realizează potrivit O.G. nr. 22/2002 cu modificările la zi ( Legea nr.9/2011, OUG nr.46/2014).
Instanța de apel constată că OG nr. 22/2002 stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun ( Codul de pr. civilă), aplicabilă creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice, care impune creditorului comunicarea unei somații către debitor, scopul comunicării acestei somații fiind aflarea poziției debitorului cu privire la executarea obligației de plată ce îi incumbă.
Această concluzie rezultă din interpretarea art. 3 din OG nr.22/2002, text de lege care instituie un termen de grație în sarcina instituțiilor și autorităților publice în privința executării creanțelor, termen care este prealabil declanșării executării silite potrivit Codului de pr. civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale în materie.
Această somație nu se confundă cu somația emisă de executorul judecătoresc potrivit art. 667 și art. 731 Cod pr. civilă, ca urmare a încuviințării executării silite, regimul juridic și termenul în care trebuie făcută plata fiind total diferite.
Deși prima instanță reține în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză, în mod netemeinic apreciază că somația emisă la 23-09-2013 respectă cerințele legii speciale și că nu se impune a fi anulată.
Este de menționat că titlul executoriu pronunțat la data de 09-01-2013 a fost dat cu drept de recurs, cale de atac exercitată de apelantă și constatată ca fiind inadmisibilă de către tribunal abia la data de 03.06.2013. În perioada cuprinsă între data pronunțării și data soluționării căii de atac, intimata nu a solicitat apelantului să își execute obligația stabilită în sarcina sa prin comunicarea somației prevăzută de art.2 din O.G. nr. 22/2002. Executarea obligației de plată de către o instituție publică poate începe doar dacă aceasta are alocate fonduri în acest sens la articolul bugetar „59.17” – Despăgubiri civile, din Titlul X „Alte cheltuieli”, fiind interzis a se efectua plăți din alte articole bugetare destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal. (art.1 alin.2 din OG nr.22/2002).
În cazul în care instituția publică / autoritatea publică nu dispune de fonduri bugetare cu această destinație, are la dispoziție termenul de 6 luni de zile pentru a face toate demersurile la ordonatorul principal de credite în vederea îndeplinirii obligației de plată.
În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația de plată în termenul de grație, creditorul este îndreptățit să treacă la executarea silită prin oricare din formele prevăzute de lege.
În speță, intimata – creditoare s-a adresat executorului judecătoresc la data de 30.07.2013 cu cerere de încuviințare a executării silite formându-se dosarul de executare silită nr. 353/2013, executor care a emis acte de executare silită (încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 23-09-2013 și somația de plată din aceeași dată, potrivit dreptului comun), acte emise înainte de împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de OG nr. 2/2002 și care au fost emise cu ignorarea dispozițiilor legale în materie.
Apelantul și-a îndeplinit obligația de plată la data de 14.11.2013 așa cum rezultă din ordinul de plată depus la dosar, în termenul de grație instituit de lege astfel încât se impune anularea tuturor actelor efectuate în dosarul de executare silită nr. 353/2003 al B.E.J. A. S. . Somația nr. 353/20-09-2013 a fost emisă de executorul judecătoresc potrivit dreptului comun ( art. 667 C.pr.civilă ) și nu în baza art. 2 din OG nr. 22/2002, debitorul fiind somat să achite și cheltuieli de executare silită, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de legea specială pentru începerea executării silite pe calea dreptului comun astfel încât aceasta se impune a fi anulată.
Cererea contestatorului de anulare implicit a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 07.08.2013 va fi respinsă ca neîntemeiată deoarece erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 662 C.pr.civilă pentru a se dispune încuviințarea în condițiile în care debitorul nu începuse executarea silită de bunăvoie, iar în speță nu era incident niciunul dintre cazurile prev. de 665 alin. 5 C/pr.civilă pentru a se respinge cererea de încuviințare a executării silite.
Termenul de grație acordat de legea specială nu afectează exigibilitatea creanței, nefiind un impediment pentru creditor de a solicita încuviințarea executării silite ci doar reprezintă o amânare a începerii executării silite prin modalitățile prevăzute de lege.
În consecință, în baza art. 480 (1) Cod pr. civilă va admite apelul declarat de I.P.J. V. împotriva sentinței nr. 125 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. pe care o va schimba în tot în sensul admiterii în parte a contestației la executare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului V. împotriva sentinței civile nr. 125 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul Inspectoratul de Poliție al Județului V. în contradictoriu cu intimata C. S..
Anulează actele emise în dosarul de executare silită cu nr. 353/2013 de către executorul judecătoresc Silitra A..
Respinge cererea contestatorului de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 07.08.2013.
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./05.07.2014
Tehn. AC-4 ex./..07.2014/Judecător fond: O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 188/2014. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1284/2014.... → |
|---|
