Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1284/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1284/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 3557/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1284/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror B. E. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V..
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulate de revizuent - reclamantă S. V., în contradictoriu cu intimat pârâtStatul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 2483/ din 30 noiembrie 2011 pronunțate de către Tribunalul V. în dosarul nr._ având ca obiect Despăgubiri solicitate conform Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, s-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Instanța acordă cuvântul pe cererea de repunere pe rol formulată de revizuent- reclamantă S. V..
Procuror B. E. S. arată că revizuienta a solicitat repunerea pe rol înainte de împlinirea termenului de 1 an de zile de la data suspendării și potrivit dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă cererea de repunere pe rol este întocmită în termen, în consecință solicită admiterea cererii pe repunerea pe rol a cauzei.
Instanța, având în vedere că reclamanta a formulat cererea de repunere pe rol la data de 12.11.2014, înainte de expirarea termenului de perimare pentru prezenta cauză, repune pe rol cauza și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Procuror B. E. S. arată că cererea de revizuire formulată de reclamanta S. V. este nefondată, motivul de revizuire invocat este acela că de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 2483/30.11.2011 pronunțată de Tribunalul V., prin care a fost admisă în parte cererea bazată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009, s-au descoperit înscrisuri noi pe care revizuienta le-a obținut de la CNSAS în august 2013, acte noi cu care poate dovedi bunurile mobile care i-au fost luate în mod abuziv de S. Român; consideră că actele noi depuse la dosar nu dovedesc bunurile imobile și nici cele mobile, în plus față de ce-au reținut instanțele de fond și în căile de atac. Apreciază că cererea este nedovedită, actele depuse nefiind suficiente pentru ca instanța să-și formeze o altă părere. Pentru toate motivele arătate solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care ulterior deliberării a dat decizia civilă de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 03.10.2013 sub nr._, reclamanta S. V. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2483/2011 din dosarul nr._ a Tribunalului V., conform art. 322 indice 19 pct 5 Cod procedura civila(cod vechi) sau art.509 punctul 5 Cod procedura civila( cod nou) "După darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare….sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților"
În motivarea cererii sale a arătat că prin sentința civila nr. 2483/2011, instanța de fond a admis in parte acțiunea civila, in sensul că constata caracterul politic al condamnării autorului Taivan P. A., si a respins capătul de cerere privind despăgubirile morale si materiale.
Despăgubirile morale au fost respinse ca urmare a faptului ca prevederile art. 5 alin (1) lit legea 221/2009 sunt neconstituționale, iar pe aspectul daunelor materiale ca neîntemeiata din lipsa de probe.
După darea hotărârii, mai precis in data de 26 august 2013, după ce a avut aprobarea studierii dosarului de la Arhivele CNSAS, a descoperit probe noi, concludente, pe care daca instanța le-ar fi cunoscut, alta ar fi fost convingerea instanței, si alta ar fi fost soluția, privind daunele materiale.
Consideră că aceste noi probe au o importanta deosebita pentru dezlegarea pricinii.
Bunuri mobile cat si bunuri imobile care au fost confiscate odată cu arestarea au fost si distruse. S-au preluat toate bunurile mobile cat si casa, si după aceea casa a fost demolata, de doi activiști de partid: " D. G. si D. D." au început demolarea si toate bunurile au fost luate de ei si de alții abuziv, sub pretextul ca vor construi scoală in . jaf pus la cale de activiștii de partid, fără un inventor, fără un ordin de demolare. Totul a fost făcut datorită persecuției politice si condamnării politice.
Înscrisurile noi care au o valoare hotărâtoare in dezlegarea pricinii sunt din dosarul operativ al securității despre care instanța nu a avut cunoștința. Aceste documente sunt denumite" Note informative" si" Referat" chiar ale celor care au demolat casa . 15 file si au valoare probanta hotărâtoare in dezlegarea pricinii.
Solicită admiterea cererii de revizuire si rejudecarea cauzei in funcție doar de noile acte depuse la dosar. Pe cale de consecință solicită:
1. Obligarea paratului la acordarea de despăgubiri materiale in valoare de 500.000 euro, ( echivalentul in lei la data plații) reprezentând valoarea bunurilor confiscate demolate si înstrăinate in timpul arestului, motivat de următoarele:
In privința stabilirii prejudiciului material suferit solicită aplicarea art. 5 alin (1) lit b) din legea 221/2009 si acordarea de despăgubiri in valoare de 500 000 de euro, după cum rezulta din probele existente la dosar, privind:
- echivalentul valorii bunurilor confiscate, prin hotărârea de condamnare, bunuri care nu au mai fost restituite niciodată;
- valoarea pensiei tatălui, neplătita timp de 10 ani ca urmare a hotărârii de condamnare;
- In conformitate cu art. 5 pct 1 lit b, acordarea acestor despăgubiri reprezenta echivalentul valorii bunurilor confiscate. Ele se acorda, daca bunurile respective nu i-au fost restituite prin alte legi de retrocedare, așa cum s-a întâmplat in cazul de față.
Motivare in fapt arată următoarele: tatăl d-nei S. V. a fost arestat in anul 1958, in luna decembrie ziua 11, si a fost condamnat prin sentința nr. 110 din 28 februarie 1959 baza art. 209 pct. l Cod Penal (1938) pentru uneltire contra ordinii sociale, la 22 de ani munca silnica si 7 ani degradare civica. Odată cu aceasta condamnare conf. art. 25 pct 6 al 2 s-a dispus si confiscarea totala a averii.
Averea a fost confiscata înca din noaptea de 10 decembrie 1958: a fost o casa de locuit cu 4 camere, 1,2 ha teren arabil, vie de 25 de ari, 25 deca de vin, o vaca doua oi si doi miei, unsprezece curci si 10 găini.
In 23 decembrie 1958, s-a instituit sechestru asigurător pe întreaga avere compusa dintr-un corp de casa de locuit cu 2 camere si o cămara, 0,60 ha vie, 0,60 pădure, animale, cereale. După Decretul de grațiere 767/1963, tatăl d-nei S. V. a fost eliberat, in 18 dec 1963, fără a i se restitui vre-o avere, sau vreun drept civic. A fost lipsit de pensie si de orice bun material, aprobându-se doar un ajutor social in 1967.
In 1969, prin sentința nr. 96 din 1969 luna mai ziua 15, tatăl d-nei S. V. a fost achitat pentru ca, fapta nu exista, ridicându-se masurile asigurătorii. Totuși in 1969 nu mai exista nimic din averea confiscata, singurul drept pe care 1-a câștigat a fost pensia de bătrânețe, prin Decizia nr_ din 15 nov 1969 .
Faptul ca pana in prezent nu a primit decât 23 de ha teren arabil, rezulta din cele doua titluri de proprietate, depuse in copie la dosar la filele 20 si 21. Din copia adreselor depuse la filele 22,23, 24, 25, 26, 31,34, ,35,36,37,56,57,5860, 63 rezulta amânarea si tergiversarea cazului in speța, de catre Consiliul local Draguseni, cat si de Prefectura județului G. chiar si dupa Revoluția din 1989.
Din ultima adresa, de la . fila 115 din dosar rezulta ca, pana in prezent nu a primit nici casa si nici celelalte bunuri in natura si nici despăgubiri in echivalent.
Așadar, pe aspectul daunelor materiale, consideră că este perfect îndreptățită sa primească suma de bani pe care o pretinde, pentru repararea prejudiciului material pe care l-a suferit.
Precizează că după hotărârea de achitare din 1969, nu a fost recăpătat nici un bun confiscat.
În susținerea cererii a depus înscrisuri, respectiv: note informative, referat.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea atacata, prin prisma motivelor de revizuire invocate si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Revizuenta si-a motivat prezenta cerere in baza dispozițiilor art.322 pct.5 Cd.pr.civ., invocând ca si înscrisuri doveditoare mai multe note informative si un referat din dosarul aflat la CNSAS in ceea ce priveste condamnarea tatalui sau.
Aceste înscrisuri au fost eliberate revizuientei la 26.08.2013, după pronunțarea definitive a sent. civ. nr.2483/2011 a Tribunalului V..
Potrivit art.322,pct.5, teza 1Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul arătat, rezultă că: înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru instanță și revizuient; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră; înscrisul să fie doveditor, adică determinant pentru soluția în litigiu; înscrisul trebuie prezentat instanței, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.
Înscrisurile depuse de catre revizuienta au existat la data judecății cauzei in prima instanța si recurs, iar necunoașterea existentei lor de către revizuienta, nu reprezintă, în sensul textului citat, o împrejurare mai presus de voința sa, asimilabilă forței majore, de natură a face admisibilă cererea de revizuire. Ignorarea ori simpla necunoaștere a unor înscrisuri,reprezintă pentru revizuient nu atât o împrejurare mai presus de voința sa, ci, mai degrabă, o deficiență de apărare sau de pregătire a apărării în dosarul in care s-a pronunțat decizia împotriva careia s-a formulat revizuire.Din probele administrate nu rezulta ca revizuienta a fost împiedicata sa solicite de la CNSAS aceste înscrisuri.
Nu ete admisibila revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
Partea era în situația de a-l putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care îl considera relevant pentru producerea de consecinte juridice.Altfel, părțile tind, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Ori, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia sa se bucure hotărârile, ar rămâne fără nici un fel de eficiență.
In subsidiar, Tribunalul constata ca chiar daca aceste înscrisuri ar fi îndeplinit condițiile mai sus arătate, oricum acestea nu ar fi fost determinante pentru soluționarea litigiului, nefiind de natură sa fi condus la o altă soluție decât aceea pronunțată. Aceasta deoarece in cuprinsul acestor înscrisuri nu se regăsesc informații cu privire la bunurile mobile ale autorului revizuientei preluate abuziv de către autoritati.
Pe de alta parte, Tribunalul constata ca aceste inscrisuri nu au fost depuse in termenul de o luna prevazut de art.312 Cd.pr.civ.Revizuienta a intrat in posesia lor la data de 26.08.2013 si au fost depuse la instanța la data de 3.10.2013, deci dupa expirarea termenului de o luna.
Si jurisprudența CEDO impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat sa nu poata interveni decât pentru "defecte fundamentale" ale hotarârii, care au devenit cunoscute instantei, numai dupa terminarea procesului. Dreptul la un proces echitabil în fata unei instante, astfel cum este garantat la art. 6 din Conventie trebuie interpretat în lumina preambulului la Conventie, ale carui dispozitii relevante afirma ca statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instantele pronunta o hotarâre irevocabila, decizia acestora sa nu fie contestata (hotarârea Brumarescu împotriva României).
Revizuirea nu poate fi tratata ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea doua puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepartarea de la principiul respectiv este justificata doar când este impusa de circumstante cu caracter substantial si convingator (cauza Riabik împotriva Rusiei nr._/1999, pct.52, CEDO -2003-X; cauza S. P. împotriva României nr.8727/03, hotarârea din 7 iulie 2009).
În jurisprudenta CEDO s-a retinut în mod constant ca revizuirea unei hotarâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai dupa terminarea procesului, în situatia în care el este sau devine cunoscut în cursul procesului, atunci partile au la îndemâna caile ordinare de atac (cauza P. S. contra României).
Pentru considerentele arătate, Tribunalul constată că nu se regăsesc în cauza ipotezele reglementate de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru revizuirea unei hotărâri, astfel încât calea de atac exercitată urmează să fie respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de S. V. dom. în Bârlad, . nr.4, jud.V. având ca obiect revizuirea sent. civ. nr.2483/_ a Tribunalului V..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 9.12.2014
Președinte, A. A. | ||
Grefier, M. G. V. |
Red. /A.A.
Tehnored./M.V. 09 Decembrie 2014
4 ex. / .>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 605/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 872/2014. Tribunalul... → |
|---|
