Plângere contravenţională. Decizia nr. 1187/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 7237/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1187/A/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier M. M.
S-a luat, în examinare, judecarea cererii de apel formulate de apelant - petent A. C., cu domiciliul în municipiul Huși, ., nr. 2, județul V. în contradictoriu cu intimat - organ constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V., apel declarat împotriva sentinței civile nr. 917/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravenționala P.V. . nr._ din 26.10.2013.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat Ț. C. pentru apelant - petent A. C., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind intimat - organ constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care a relevat faptul că apelul se află la al 2-lea termen de judecată; s-au comunicat relațiile solicitate de la I.P.J. V.; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, iar avocat Ț. C. reprezentant convențional al apelantului, prin cererea depusă la dosar, a solicitat lăsarea prezentei cauze la ultima strigare, motivat de faptul că, în ziua de 08.12.2014, asigură asistență juridică în mai multe cauze aflate pe rolul altor instanțe de judecată.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
S-a făcut cunoscut faptul că intimatul I.P.J. V. a comunicat la dosar relațiile puse în vedere de către instanța de control judiciar, prin adresa din 03.11.2014.
Avocat Ț. C., pentru apelant - petent A. C., având cuvântul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de înscrisul depus la dosar atât de către I.P.J. V., Serviciul Rutier precum și de către Poliția Orașului Negrești.
S-a admis cererea formulată de către apărătorul apelantului petent și s-a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului să ia cunoștință de înscrisul depus la dosar de I.P.J. V. - Serviciul Rutier și Poliția Orașului Negrești.
Fiind reluată cauza, la a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat Ț. C. pentru apelant - petent A. C., lipsă fiind intimat - organ constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Avocat Ț. C. pentru apelant - petent A. C. a depus la dosar, în fotocopie, un manual intitulat ,,Interpretare Imagini Captate de Sistemul R. Autovision”, conținând un număr de 10 file.
Interpelat reprezentantul convențional al apelantului – petent A. C., declară că nu mai are cereri noi de formulat și probe de administrat în apel.
Tribunalul față de declarația părții prezente prin reprezentant convențional că nu mai are cereri noi de formulat în apel și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul față de motivele de apel invocate.
Avocat Ț. C. pentru apelant - petent A. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 917/01.04.2014 pronunțată de Judecătoria V. iar, drept consecință, rejudecându-se cauza în fond, să se admită plângerea ce a formulat-o, dispunându-se anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.10.2013 și exonerarea de plata amenzii contravenționale stabilite în sarcina petentului de agentul constatator.
Solicită a se avea în vedere că fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel, nu se poate avea certitudinea că petentul ar fi circulat cu viteza de 115km/h, bucurându-se in continuare de prezumția de nevinovăție, potrivit dispozițiilor articolului 6 paragraful 2 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care statuează ca orice persoana acuzată de o infracțiune (contravenție) este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, iar îndoiala profită persoanei acuzate.
În cazul constatării contravențiilor, cu ajutorul mijloacelor de măsurare, arată că înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal, astfel că, întrucât înregistrarea făcută nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, solicită a se reține faptul că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
Precizează că așa cum a mai arătat, din actele si lucrările dosarului, rezultă neîndoielnic faptul că viteza cu care se reține în procesul verbal că circulam este susceptibilă de dubiu, in condițiile in care echipajul de politie nu a fost format din doi lucrători, si anume conducătorul auto si operatorul echipamentului radar.
Este de necontestat aceea ca măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculului ce îl conducea la data săvârșirii presupusei contravenții s-a făcut în modul dinamic (in timpul deplasării autospecialei). Pe cale de consecință, potrivit normelor, în mod obligatoriu, echipajul de politie trebuia sa fie format din doi lucrători, respectiv un conducător auto si operatorul echipamentului radar.
În situația de speță, prezenta unui singur lucrător de politie care, în același timp conducea autovehiculul si manevra aparatul radar, produce îndoiala asupra circumstanțelor si corectitudinii măsurărilor, înlăturând prezumția de adevăr de care beneficiază procesul verbal de contravenție.
Pe de altă parte, arată că este știut faptul că cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
În conformitate cu dispozițiile art. 4.4. din Norma de metrologie legală NML 021-05/ 23.11.2001, măsurătoarea efectuata cu ajutorul cinemometrelor poate constitui proba dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului nu se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat poate fi pus clar in evidenta.
În cazul de față, arată că rezultă clar faptul că în raza de măsurare nu se afla doar autovehiculul vizat, respectiv cel condus de către petent, cu nr. de înmatriculare_ . Dimpotrivă, în imaginile aflate la dosarul cauzei, apar două autovehicule, unul în prim plan, iar celalalt, despre care se susține ca este al petentului, situat în plan îndepărtat, fără însă să poată fi clar evidențiat în ceea ce privește culoarea, numărul de înmatriculare sau șoferul, acest ultim aspect contravenind prevederilor imperative ale punctului 3.5.1. din NML 021-05.
În atare situație, arată că se poate concluziona că înregistrarea vitezei de deplasare a fost efectuată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale normei legale invocate, ea neputând fi calificată drept proba in susținerea contravenției la regimul legal al vitezei, pretins comisă de petent.
În contextul arătat, apare ca fiind lipsită de relevanță vizionarea înregistrării video efectuată de cinemometrul în discuție, aspect consacrat în încheierea de ședința din 25.02.2014 a Judecătoriei V..
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea apelului și, rejudecând cauza în fond, să se dispună admiterea plângerii ce a formulat-o si anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.10.2013, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care, ulterior, conform prevederilor art. 395 al.1 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 917 din 01.04.2014 pronunțată de Judecătoria V., a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 26.10.2013 in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 26.10.2013 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului V. petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere pe termen de 90 zile. S-a reținut în sarcina petentului că la data de 26.10.2013 a circulat în localitatea Vulturești din județul V. cu autoturismul marca SKODA înmatriculat cu nr._ cu viteza de 115 km/h.
În drept, potrivit art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar potrivit art 108 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza:
a) 2 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 3. nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta ori castile de protectie omologate, dupa caz;
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a urmat să examineze mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din probele administrate în cauză instanța a constatat că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal . nr._ din 26.10.2013. Din planșele foto depuse la dosarul cauzei precum și din înregistrarea video înregistrată de cinemometrul aparatului radar, în ansamblul ei, rezultă că petentul a circulat cu viteza de 115 km/h, în localitate cu autoturismul marca SKODA înmatriculat cu nr._, depășind cu 65 km/h viteza legala. Chiar dacă în imaginile aflate la dosarul cauzei apar două autovehicule din care unul al petentului aflat în plan îndepărtat, din planșa 4 reiese în mod clar că viteza de 115 Km/h a fost înregistrată la autoturismul petentului, aparatul radar fiind îndreptat doar spre direcția sa, fiind de altfel și singurul care apare în respectiva planșă foto. Faptul că petentul este cel care a circulat cu depășirea vitezei reiese și din ansamblul planșelor foto depuse la dosar în care se observă cu ușurință că petentul, după ce a observat autospeciala poliției a redus rapid viteza la 90 km/h și apoi succesiv la 83 și 82 Km/h (planșele 6,7,8 în care de asemenea autoturismul petentului este singurul care apare în imagine). De asemenea, instanța constată că petentul confundă semnificația literei T, aceasta indicând viteza autoturismului țintă (Target speed) și nu operația de autotestare. Intimatul a depus la dosar Buletinul de verificare metrologic a aparatului radar precum și atestatul agentului constatator de operator radar din care rezulta ca fapta a fost înregistrată cu un mijloc omologat si verificat metrologic de către un operator atestat, fiind îndeplinite astfel rigorile legii. Mai mult, din Buletinul de verificare rezultă faptul că aparatul radar poate opera atât în mișcare cât și în regim de staționare.
În ceea ce privește modul de alcătuire a echipajului aparatului radar instanța a constatat că petentul nu face dovada niciunei vătămări produse acestuia prin faptul că în autoturismul poliției se afla doar agentul constatator, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, această lipsă nefiind înscrisă expres în art. 17 din OG nr. 2/2001 și nici măcar în dispozițiile art. 16 din același act normativ.
Instanța pentru aceste considerente, a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul A. C. pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, în esență, apelantul a susținut faptul că:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din 26.10.2013, încheiat de I.PJ. V.-Poliția M., a fost sancționat cu amenda de 720 lei, pentru aceea ca, asa cum se susține de către agentul constatator, la data de 26.10.2013, ora 15.49, a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe DN 15, in localitatea Vulturești, la km 104 cu viteza de 115 km/h, abaterea fiind stabilita cu aparatul radar de pe autospeciala MAI_, caseta 1090. Astfel cum a fost descrisa, respectiva fapta constituie contravenția prevăzuta de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 - „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic".
Concomitent, i-a fost aplicata de agentul constatator sancțiunea contravenționala complementara cu puncte amenda in valoare de 720 lei, dispunându-se si suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 zile, asa cum se desprinde din dovada . nr._ eliberata la 26.10.2013, ora 15.56.
Împotriva actului sancționator in discuție, a formulat plângere, agentul constatator intimat, prin "întâmpinare, solicitând în esența respingerea plângerii sale, ca fiind neîntemeiată.
În cauză arată că a fost administrata proba cu înscrisuri, fiind vizionata si înregistrarea video efectuata cu cinemometrul aparatului radar.
Prin sentința civila nr. 917/2014 din 1.04.2014 Judecătoria V. a respins plângerea contravenționala, reținând, pe de o parte, sub aspectul legalității, ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit in mod legal.
Pe de alta parte, sub aspectul temeiniciei procesului verbal, arată că instanța de fond a reținut faptul că din probe rezultă că, într-adevăr a circulat cu viteza de 115 km/h, în localitate, iar apărările făcute de el nu sunt de natura să conducă la anularea actului sancționator.
Totodată, în ceea ce privește legalitatea procedurii de măsurare a vitezei (in condițiile in care a susținut constant ca înregistrarea a fost făcuta de un singur lucrător de politie, care si conducea in același timp), prima instanța retine in mod succint ca nu face dovada vreunei vătămări care sa atragă anularea actului sancționator.
Apreciază că sentința civila anterior amintita este neîntemeiata având in vedere următoarele considerente:
Așa cum a mai arătat, din actele si lucrările dosarului rezultă neîndoielnic faptul că viteza cu care se retine in procesul verbal ca circula este susceptibila de dubiu, in condițiile in care echipajul de politie nu a fost format din doi lucratori, si anume conducătorul auto si operatorul echipamentului radar. Este de necontestat aceea ca măsurarea vitezei de deplasare a autovehiculului ce il conducea la data săvârșirii presupusei contravenții s-a făcut in modul dinamic (in timpul deplasării autospecialei). Pe cale de consecința, potrivit normelor, in mod obligatoriu, echipajul de politie trebuia sa fie format din doi lucrători, respectiv un conducător auto si operatorul echipamentului radar. In situația de speța, prezenta unui singur lucrător de politie care, in același timp conducea autovehiculul si manevra aparatul radar, produce îndoiala asupra circumstanțelor si corectitudinii măsurărilor, înlăturând prezumția de adevăr de care beneficiază procesul verbal de contravenție.
Pe de alta parte, este știut că cerințele metrologice si tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia romana la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
In conformitate cu dispozițiile art. 4.4. din Norma de metrologie legala NML 021-05/ 23.11.2001, măsurătoarea efectuata cu ajutorul cinemometrelor poate constitui proba daca, in momentul măsurării, in raza de măsurare a aparatului nu se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat poate fi pus clar in evidenta. In cazul de fata, rezulta ca in raza de măsurare nu se afla doar autovehiculul vizat, respectiv cel condus de către acesta, cu nr. de înmatriculare_ . Dimpotrivă, in imaginile aflate la dosarul cauzei apar doua autovehicule, unul in prim plan, iar celalalt, despre care se susține ca este al petentului, situat in plan îndepărtat, fara insa sa poate fi clar evidențiat in ceea ce privește culoarea, numărul de înmatriculare sau șoferul, acest ultim aspect contravenind prevederilor imperative ale punctului 3.5.1. din NML 021-05.
In atare situație, se poate concluziona ca înregistrarea vitezei de deplasare a fost efectuata cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale normei legale invocate, ea neputând fi calificata drept proba in susținerea contravenției la regimul legal al vitezei, pretins comisa de acesta.
Având in vedere ca fapta a fost constatata prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu se poate avea certitudinea ca ar fi circulat cu viteza de 115km/h, arată că se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, potrivit dispozițiilor articolului 6 paragraful 2 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care statuează ca orice persoana acuzată de o infracțiune (contravenție) este prezumata nevinovata pana ce vinovăția sa va fi legal stabilita, iar îndoiala profita persoanei acuzate.
In cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integranta din procesul-verbal, astfel ca, întrucât înregistrarea făcuta nu corespunde cu cele consemnate de agentul constatator, instanța va reține ca in cauză exista un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profita făptuitorului, respectiv petentului, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție.
In contextul arătat, arată că apare ca fiind lipsita de relevanta vizionarea înregistrării video efectuata de cinemometrul in discuție, aspect consacrat in încheierea de ședința din 25.02.2014 a Judecătoriei V..
F. de toate aceste considerente, solicită admiterea apelului si, rejudecându-se cauza in fond, să se dispună admiterea plângerii ce a formulat-o si anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 26.10.2013, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 C.proc.civilă.
În dovedirea cereri de apel, a înțeles să se folosească de proba cu noi înscrisuri, în sensul comunicării de către IPJ - V. a faptului dacă agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ din 26.10.2013 executa misiune de patrulare, de supraveghere a traficului, la data reținută în actul sancționator ca și data săvârșirii presupusei contravenții
În apel, s-a încuviințat proba cu noi înscrisuri .
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. nu a depus în termen legal întâmpinare.
La data de 31 octombrie 2014, intimatul a depus prin serviciul registratură cerere de judecare a cauzei în lipsa reprezentantului unității intimate, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de A. C. și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Urmare adresei emise de către instanța de control judiciar la data de 03 noiembrie 2014, IPJ -V. a depus la dosar, prin serviciul registratură, în data de 14 noiembrie 2014, adresa înregistrată sub nr._ din 13.10.2014 prin care a comunicat faptul că agentul șef principal de poliție M. G. din cadrul Poliției Orașului Negrești a fost planificat să execute serviciul de supraveghere și control al traficului rutier cu autospeciala MAI_ dotată cu aparatura de măsurare și înregistrare a vitezei de deplasare a autovehiculelor în ziua de 26.10.2013 pe DN 15 D, pe traseul Negrești - Vulturești.
Analizând apelul formulat de petentul A. C. împotriva sentinței civile nr. 917 din 01.04.2014 a Judecătoriei V., Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, sentința apelată fiind atât legală, dar și temeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
În primul rând, chiar dacă în actul sancționator nu este trecută . radar cu ajutorul căruia a fost realizată filmarea, este indicat faptul că abaterea a fost filmată cu aparatura radar montata pe autovehiculul cu număr de înmatriculare MAI-_, caseta 1090, aspect de natură a permite identificarea exactă a aparatului radar care a efectuat și de la care provine înregistrarea, astfel încât nu se poate reține existența vreunei vătămări.
La dosarul cauzei, s-a depus buletinul de verificare metrologică nr._/20.08.2013, valabil 1 an, pentru cinemometrul de control rutier de tip PYTHON II, în cuprinsul acestuia făcându-se referire la faptul că cinemometrul este montat pe autoturismul marca „Dacia L.” sus-menționat cu număr de înmatriculare MAI-_ (fila 42 dosar instanța de fond).
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultă și dovada omologării aparatului radar și că este destinat măsurării vitezei atât în regim staționar, cât și de deplasare.
Petentul-apelant nu a dovedit că pe autovehiculul de poliție ar fi fost montat un alt cienmometru, sarcina probei revenindu-i, potrivit art. 10, alin. 1 Cod de procedură civilă și 249 Cod de procedură civilă.
În al doilea rând, Tribunalul arată că Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05 "aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, iar textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, nu mai prevede la art. 3.5.1. și condiția ca înregistrarea să conțină și faptul că a fost efectuată autotestarea conform art. 3.2.6.
De asemenea, litera ”T” semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă (iar nu efectuarea autotestării).
În al treilea rând, Tribunalul indică că nicio dispoziție legală în materie nu impune ca să fie constatată abaterea contravențională de cel puțin doi agenți de poliție.
De asemenea, textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05 "aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", nu mai conține și art. 4 care a fost abrogat în totalitate, deci inclusiv art. 4. pct. 4 care stipula că „măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1, 4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență”.
Instrucțiunile de utilizare depuse de către petentul-apelant, în fața instanței de control judiciar, privesc sistemele radar de tip AUTOVISION, iar nu cele de tip PYTHON II, cinemometru montat pe autoturismul marca „Dacia L.” sus-menționat cu număr de înmatriculare MAI-_.
În al patrulea rând, prin serviciul registratură, în data de 14 noiembrie 2014, a fost înaintată de I.PJ. V. adresa înregistrată sub nr._ din 13.10.2014, prin care a comunicat faptul că agentul șef principal de poliție M. G., din cadrul Poliției Orașului Negrești, a fost planificat să execute serviciul de supraveghere și control al traficului rutier cu autospeciala MAI_ dotată cu aparatura de măsurare și înregistrare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, în ziua de 26.10.2013, pe DN 15 D, pe traseul Negrești - Vulturești.
De asemenea, cu adresa nr._ din 25.11.2014, Poliția Negrești a comunicat că agentul șef principal de poliție M. G. a fost planificat să execute serviciul de patrulare și supraveghere a traficului rutier, conform registrului planificare zilnică, înregistrat cu nr. S/_/2013, fila 81.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
În materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art. 249 Cod de procedură civilă.
În considerentele deciziei, se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă).
Tribunalul reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus).
În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă, atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, Tribunalul reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, Tribunalul apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (filele 16-18), precum și din procesul-verbal de vizionare a înregistrării video, reiese în mod clar viteza de 115 km/h în dreptul literei „T”, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă, din succesiunea planșelor fotografice reieșind că viteza privește autovehiculul condus de apelantul-petent, fiind respectate astfel prevederile art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05, cu modificările ulterioare, reieșind din înregistrările efectuate imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în plus, în cauza de față existând planșe fotografice și înregistrarea video care permit stabilirea dincolo de orice dubiu a vinovăției apelantului.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicat sancțiunea contravențională a amenzii pentru abaterea contravențională reținută în sarcina apelantului-petent, la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr. 917 din 01.04.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr.917 din 01.04.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 decembrie 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, M. M. |
Red. A.C.
Tehnoredactat M.M.
Ex. 4/05.01.2015
Judecătoria V. - judecător O. C.
.>
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 424/2014. Tribunalul VASLUI | Anulare act. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
