Plângere contravenţională. Decizia nr. 1248/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1248/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 2026/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1248/2014
Ședința publică de la 15 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEE. S.
JudecătorR.-N. O.
GrefierA. A.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de către apelantul I. T. DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimatul ..SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2031/2014 pronunțată la data de 23.09.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul intimatului, avocat D. D., lipsind reprezentantul apelantului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de taxă de timbru, s-a depus întâmpinarea și fost solicitată judecarea cauzei în lipsa părților.
Avocatul intimatului având cuvântul solicită respingerea apelului pentru motivele care au fost detaliate în întâmpinare și învederează că, în mod corect, a individualizat sancțiunea instanța de fond și a întemeiat atât în drept cât și în fapt cu argumentele pe care le-a reținut în favoarea societății, atitudinea de recunoaștere și remedierea imediată a ineficiențelor constatate, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform ar. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2031/2014 pronunțată la data de 23.09.2014 de către Judecătoria V., constată următoarele;
Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul social in Bucuresti, .. 12, ., sector 3, înregistrata la ORC cu nr. J40/_/2010, CUI RO_, cu sediul procesual ales in municipiul V., .. 6 bis, jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ V., cu sediul în V., .. 274, jud. V. împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 26.02.2014.
Judecătoria V. a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate petentului prin Procesul verbal . nr._ din 26.02.2014 în cuantum de 1500 de lei cu avertisment.
A atras atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite recomandându-i ca pe viitor să respecte dispozitiile art. 137 din Legea nr. 53/2003 in sensul acordarii angajatilor sai repaosul saptamanal de doua zile consecutive si plata sporului prevazut de lege.
Judecătoria V. a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 26.02.2014 încheiat de I. T. DE MUNCĂ V. petenta a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 137 din Legea nr. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. j din Legea nr. 53/2003. S-a reținut în sarcina petentei că la nu a respectat prevederile legale cu privire la acordarea repaosului săptămânal cuprinse în art. 137 Codul Muncii, neacordând două zile consecutive de repaos și nici spor de repaos săptămânal.
În drept, potrivit 137 din legea nr. 53/2003 (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2); iar potrivit art. 260 alin. 1 lit e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Fapta este descrisa in mod suficient, agentul constatator consemnând faptul că angajatorul nu a acordat două zile consecutive de repaos săptămânal. Or, acest fapt este recunoscut de chiar de către petenta în plângerea contravențională. Astfel au fost încălcate dispozițiile art. 137 alin. 2 din legea nr. 153/2003. Chiar dacă petenta susține că deși nu este evidențiat în statele de plată, în fapt, a plătit sporul de repaos săptămânal, aceasta nu a făcut dovada afirmațiilor sale. Mai mult, în statele de plată aflate la dosarul cauzei (filele 56-76) este evidențiat doar sporul de noapte nu și cel de repaos săptămânal, astfel încât se poate concluziona că acest din urmă spor nu a fost plătit. Sporul a fost introdus ulterior de către petenta, după sancționarea acesteia, așa cum rezultă din „fluturașii” de salariu depuși la termenul din 16.09.2014. Astfel au fost încălcate dispozițiile art. 137 alin. 3 din Codul Muncii.
In aceste condiții, instanța a constatat că fapta a fost suficient descrisă existând elemente care permit formarea unei aprecieri juste asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptei o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal . nr._ din 26.02.2014. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimata, rezulta faptul ca petenta a încălcat dispozițiile art. 137 din Legea nr. 53/2003 prin neacordarea a doua zile consecutive de repaos săptămânal și prin faptul că nu a plătit și evidențiat în statele de plată sporul prevăzut de lege pentru repaosul săptămânal. De altfel, instanța, cu ocazia analizării criticilor petentei referitoare la descrierea faptei a arătat elementele care demonstrează că procesul verbal de contravenție a fost corect întocmit.
Mai mult, acest fapt a rezultat si din atitudinea petentei care a semnat atât procesul verbal de contravenție cât și procesul verbal de control fără obiecțiuni.
Insă, în ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenției prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 instanța a reținut faptul că potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De altfel proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una din cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handysite c. Regatul Unit).
Este adevărat că situația de fapt, respectiv neacordarea a două zile consecutive de repaos săptămânal și neplata sporului de repaos, există, însă având în vedere atitudinea petentei care a semnat fără obiecțiuni procesele verbale întocmite de către instituția intimată, recunoscând astfel faptele săvârșite, care a remediat deficiențele constatate șsa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei de către petentă la termenul din 16.09.2014 sau din continuțul adresei nr. 2109 din 18.03.2014 (fila 29) necontestat de către intimat si faptul că petenta deși nu acorda două zile consecutive săptămânale, angajații beneficiau la fiecare 12 ore lucrate de o zi liberă, așa cum rezultă din pontajele depuse la dosarul cauzei instanța constată că procesul verbal de contravenție și-a atins scopul altfel încât, apreciază că sancțiunea amenzii de 1500 de lei aplicată pentru contravenție este prea aspră, urmând să o înlocuiască cu avertismentul, sancțiune mai adecvată în raport cu împrejurările săvârșirii faptei dar va atenționa contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite recomandându-i ca pe viitor să respecte dispozitiile art. 137 din Legea nr. 53/2003 in sensul acordarii angajatilor sai repaosul saptamanal de doua zile consecutive si plata sporului prevazut de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I. T. de Muncă V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că fapta comisă este gravă, aduce atingere drepturilor salariaților, nu se impune aplicarea avertismentului.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit nefiind cauze de nulitate absolută a acestuia prevăzute de art. 15-19 O.G. 2/2001.
Referitor la înlocuirea amenzii contravenționale, aceasta se justifică prin aceea că fapta nu prezintă o periculozitate deosebită, iar cele două deficiențe constatate de agenții constatatori referitoare la repaosul săptămânal și la sporurile salariaților au fost remediate de contravenientă.
Astfel, fapta contravențională deși a produs prejudicii salariaților societății, totuși, ea a fost remediată, salariații primind repaosul și sporurile salariale, fiind astfel corectată atitudinea de încălcare a legii contravenționale de intimată, fiind incidente dispozițiile art. 7 O.G. 2//2001.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 NCPC, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de I. T. DE MUNCĂ V. împotriva sentinței civile nr. 2031/2014 pronunțată la data de 23.09.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 2031 din 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2014
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, A. A. |
A.A. 06 Ianuarie 2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1188/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 730/2014. Tribunalul... → |
|---|
