Pretenţii. Decizia nr. 314/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 6127/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 314/R/2014
Ședința publică de la 17 iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs declarată de recurenta –pârâtă B. M. în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. T. ȘI INFRASTRUCTURII, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 571/28.02.2014 a Judecătoriei V., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta B. M., legitimată în baza C.I. . nr._ eliberată de Poliția mun. V..
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; recursul se află la primul termen de judecată, fiind depus și motivat în termen ; nu se solicită ca judecata să se facă în lipsă; recurenta nu a depus duplicat de pe cererea de recurs în vederea comunicării către partea adversă; prin încheierea de ședință din data de 20-05-2014 instanța a admis în parte cererea recurentei prin care solicită acordarea ajutorului public judiciar, aceasta având de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 50, ce nu a fost achitată până la acest moment.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care, la interpelarea instanței recurenta B. M. arată că nu a achitat diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, motivând că nu deține resurse necesare pentru achitarea de această obligație.
Instanța constată că recurenta B. M. nu și-a îndeplinit obligația de achitare a diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, rămasă de achitat ca urmare a admiterii în parte de cererii de acordare ajutor public judiciar, motiv pentru care, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, pe care o pune în discuția părții prezente.
Având cuvântul, recurenta lasă la aprecierea instanței excepția invocată, apreciind că recursul declarat este întemeiat.
În temeiul art. 150 Cod proc.civ., declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare pe excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civilă nr. 571/28.02.2014 a Judecătoriei V. a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. T. și Infrastructurii cu sediul în București, .. 38, sector 1, în contradictoriu cu pârâta B. M. domiciliată în V., ., ., . sau V., suburbia Moara Grecilor, .. 5, jud. V..
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 550,80 lei, prejudiciu material – contravaloare bilete de călătorie gratuită, calea ferată acordate în baza Legii 44/1994.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele :
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (dosar nr. 7012/P/2010) din 9.08.2012, s-a dispus, în baza art. 11/pct. 1/b, art. 10/b ind. 1 CPP și art. 91 CP, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B. M. pentru fapta prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2, art. 288 alin. 1 și 3, art. 291 Cod penal, aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ - 600 Ron, ce va fi suportată de către învinuită, stabilirea de cheltuieli judiciare în sumă de 100 RON, care, în conformitate cu prevederile art. 192 C., vor fi suportate de către învinuită, și măsuri cu privire la celelalte situații prevăzute de art. 245 lit. b și c CPP, respectiv confiscarea unui număr de 21 de bilete ridicate de către organele de poliție.
Prin aceeași Ordonanță, s-a constatat că prin rezoluția din data de 06.09.2011 s-a început urmărirea penală împotriva pârâtei pentru că în data de 01.05.2010 a fost depistată în Gara de Nord București, având asupra sa mai multe bilete de călătorie gratuită simplă, acordate în baza legii nr. 44/1994, ce nu-i aparțineau, pe care le-a completat pe numele său și al altor persoane, le-a validat și folosit în nume propriu pentru a transporta în mod fraudulos persoane cu trenul, cu însoțitori, în scopul obținerii de foloase materiale, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2, art. 288 alin. 1 și 3, art. 291 Cod penal.
Din materialul de urmărire penală a rezultat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b ind.1 CPP, astfel că la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei s-a ținut cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitoarei.
În speță, învinuita nu a recunoscut comiterea faptei, iar din fișa de cazier judiciar a acesteia a rezultat că nu este cunoscută cu antecedente penale.
Prejudiciul cauzat, în cuantum de 550 RON, nu a fost recuperat.
S-a apreciat că fapta învinuitei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Conform art. 16 din Legea 44/1994, „veteranii de război și văduvele de război beneficiază și de următoarele drepturi: a) câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 călătorii simple, în cursul unui an calendaristic". „În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceștia le pot folosi și pentru însoțitori".
Contravaloarea acestor bilete este suportată în temeiul Legii 44/1994 din fondurile special alocate de la bugetul de stat, în baza unei evidențe a biletelor repartizate beneficiarului și a celor cupoanelor statistice reținute la casa de bilete. În măsura în care biletele utilizate nu fac parte dintre cele repartizate beneficiarului în baza Legii 44/1994, acestea își pierd caracterul gratuit, decontarea lor neavând fundament iar contravaloarea lor nu poate fi suportată din bugetul de stat.
Răspunderea civilă delictuală și cea penală nu se exclud. Ele chiar coexistă în situațiile în care prin faptele ilicite producătoare de prejudicii este înfrântă legea penală.
Acțiunea civilă, potrivit art. 14 Cod procedură penală, poate fi alăturată acțiunii penale, dar poate fi pornită și separat de cea penală.
În cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată în procesul penal, dar aceasta nu a ajuns în faza de judecată deoarece organele de urmărire penală au dat soluția scoaterii de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, acțiunea civilă va fi analizată de către instanța civilă.
În această ultimă ipoteză, instanța civilă va rezolva acțiunea civilă ținând seama de temeiurile care au stat la baza soluționării prezentei cauze penale de către organele de urmărire penală. În cauza suspusă judecății, s-a dispus scoaterea învinuitei de sub urmărire penală, fapta culpabilă a pârâtei există însă, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Instanța a apreciat că în cauza sunt întrunite în mod cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei în temeiul art. 1357 Cod civil.
Art. 1357 Cod civil, ce reglementează răspunderea civilă delictuală, arată că „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.”
Din simpla lectură a textului citat a rezultat că răspunderea delictuală ia naștere în momentul în care cu intenție, din neglijență sau din imprudență s-a comis o faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane.
Pentru ca o persoană să poată răspunde se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- fapta să aibă caracter ilicit, prin aceasta înțelegându-se fapta prin care se încalcă normele dreptului obiectiv cu consecința cauzării de prejudiciu dreptului subiectiv aparținând unei alte persoane (în cauză folosirea biletelor acordate în baza Legii 44/1994);
- o a doua condiție a antrenării răspunderii civile delictuale este existența unui prejudiciu, paguba suferită de reclamant constând în contravaloarea biletelor speciale, decontate de bugetul alocat reclamantului (art. 13/j – instrucțiuni aprobate prin ordinul 266/2005).
Este neîndoielnic că autorul prejudiciului trebuie să fie obligat la plata despăgubirilor, fiind necesar ca paguba să fie certă (respectiv suma 550,80 lei contravaloare a 12 bilete de călătorie gratuită acordate în temeiul Legii 44/1994) și să nu fi fost reparată încă.
O a treia condiție ce trebuie îndeplinită în antrenarea răspunderii civile delictuale este vinovăția autorului, ca element subiectiv principal al responsabilității persoanei care a săvârșit fapta.
Vinovăția este atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul comiterii faptei, ce este determinată de un factor volitiv.
Și nu în ultimul rând, reclamanta trebuie să dovedească legătura de cauzalitate între fapta comisă cu vinovăție și pagubă, să probeze că prejudiciul cauzat s-a datorat faptei pe care pârâta a săvârșit-o cu vinovăție.
Astfel există prejudiciu cert, lichid și exigibil constând în contravaloarea biletelor speciale de călătorie utilizate peste limita prevăzută de lege și o faptă ilicită a pârâtei de care se face vorbire în ordonanța pronunțată de P..
De asemenea s-a reținut existența raportului de cauzalitate între faptele pârâtei și prejudiciul produs prin fapta sa.
În consecință, instanța a apreciat că reclamantul apare ca titular a unui drept de creanță pentru suma solicitată, ca atare a admis cererea și în baza dispozițiilor art. 1357 CC, art. 1381 CC, art. 1385 CC, a admis acțiunea promovată, obligând pârâta la achitarea sumei solicitate cu titlu de daune materiale.
Soluția pronunțată de prima instanță a fost criticată cu recurs de către pârâta B. M., pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază recurenta că în mod nelegal prima instanță a dispus obligarea sa la plata sumei de 550,80 lei reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a folosirii unor bilete de călătorie gratuite, arată că veniturile sale sunt foarte mici iar starea de sănătate este una precară.
Raportat la motivele de recurs formulate de recurenta B. M. și la dispozițiile legale incidente în cauză ( OUG nr. 80/2013), acesteia i s-a pus în vedere de către instanța de control judiciar, prin citație, să facă dovada până la termenul de judecată din data de 17-06-2014 că a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei. Această taxă judiciară de timbru nu a fost contestată.
La data de 09-05-2014 recurenta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere admisă în parte de către instanță, în sensul că s-a redus cu 50 % cuantumul taxei judiciare de timbru, recurenta având de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, iar până la termenul de judecată din 17-06-2014 nu s-a făcut dovada achitării acestei diferențe.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția insuficientei timbrări invocată din oficiu, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 137 alin.1 Cod. proc. civ., instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin rezoluția completului de judecată investit cu soluționarea prezentei cauze, s-a dispus citarea recurentei, ca până la termenul din 17-06-2014 să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Recurenta a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar, cerere admisă în parte de către instanță, recurenta având de achitat o diferență în cuantum de 50 lei.
Potrivit dispozițiilor art.33 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, in cazul in care acestea nu au fost achitate integral la depunea cererii, reclamantul are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanță.
Nerespectarea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. Potrivit art. 35 din Ordinul nr. 760/C din 22 aprilie 1999, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (care se aplica și în cazul OUG 80/2013) taxele judiciare de timbru se datorează si se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. In cazul in care taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, in momentul înregistrării acțiunii sau a cererii, ori daca in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța judecătoreasca va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata; neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Față de cele arătate, Tribunalul constată că excepția insuficientei timbrări a recursului este întemeiată, urmând să fie admisă.
În baza art. 33 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, Tribunalul va anula cererea de recurs formulată de B. M. împotriva sentinței civile nr.571/2014 a Judecătoriei V., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu.
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de recurenta-pârâtă B. M. împotriva sentinței civile nr. 571/28.02.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, D. E. S. | Pt.Judecător, A. A.- aflat în C.O. Președinte instanță, Jud. S.D.E. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./30-06-2014
2 ex./30-06-2014
Judecător fond: M. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul... → |
|---|
