Plângere contravenţională. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 5764/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/R/2014
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător A. E. G.
Judecător Z. A. I.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea recursului Civil declarat de recurent – petent S. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimat - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr._ pronunțata la data de 8 mai 2013 de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2012 întocmit de Politia orașului Negrești, județul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul – petent S. C., personal și asistat de avocat B. E., lipsă fiind reprezentantul intimatului - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea de recurs a fost legal timbrată, la dosar s-a depus o cerere, prin serviciul registratură al instanței, de către I.P.J. V., prin care solicită judecarea în lipsă, reprezentantul recurentului, av. B. E. a depus, la data de 20 martie 2014 motivele de recurs, în două exemplare, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța solicită, pentru verificarea identității, cartea de identitate a recurentului petent - S. C.. Recurentul petent arată faptul că nu deține asupra sa cartea de identitate, aceasta aflându-se în mașina personală.
Reprezentantul recurentului-petent nu apreciază utilă comunicarea motivelor de recurs către I.P.J. V.. Nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul, petent, prin reprezentant, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1996/2013 a Judecătoriei V., pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că s-a apreciat in mod greșit citarea petentului. Instanța de fond a apreciat greșit criticile aduse procesului verbal de contravenție, referitoare la nulitatea acestuia, prin încălcarea disp. art. 16 pct. 1 din Ord. 2/2001, prin care se arată că procesul verbal va cuprinde, obligatoriu, descrierea contravenției, cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravitații faptei, acestea fiind motivele care duc la nelegalitatea actului încheiat. S-a arătat că in localitatea respectivă polițistul avea obligația să arate care este limita maximă cu care se circulă în localitatea respectivă. Sunt localități sau sectoare de drum pe care se poate circula și cu 70 km/h. Depășirea maximă a vitezei poate duce la sancțiuni contravenționale. Arată că procesul verbal prin care petentul a fost sancționat este lovit de nulitate deoarece agentul constatator nu a indicat aparatul cinemometric cu care s-a măsurat viteza. Legea stabilește in mod expres care sunt dispozițiile de montare a aparatelor R.. A constatat că nu s-a menționat aparatul cinemometru cu care se pretinde că a fost constatată contravenția, acest lucru ducând la nulitatea actului încheiat. De asemenea, arată că nu este suficient să se scrie in actul constatator că înregistrarea s-a făcut cu aparat radar montat pe auto MAI… Nu există în legislație aparat R. ci cinemometre. A arătat și la instanța de fond această critică referitoare la aparatul cu care s-a măsurat viteza. In legislația actuală se arată că aparatul cu care se măsoară viteza in deplasare sau staționar, există o marjă de eroare de +/- 3%, iar agentul constatator nu a înscris acest lucru. Era o zi caniculară când petentul a fost oprit in trafic, i s-au solicitat actele la control și i s-a adus la cunoștință că a depășit viteza regulamentară, fără a depune însă atestatul, neținând cont de marja de eroare in ceea ce privește viteza maximă admisă. Neindicarea acestei valori arată că sancțiunea este nelegal aplicata.
Solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanței de fond, admiterea plângerii întrucât nu a fost descrisă contravenția, nu a fost dovedită vinovăția petentului, nu s-a făcut dovada unei culpe. Petentul a recunoscut că nu a avut asupra lui actele și nu a purtat centura de siguranță, dar viteza depășită nu a fost dovedită. Pentru primele două fapte, solicită înlocuirea contravenției aplicate cu o sancțiune mai ușoară, „avertisment”.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare, dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1996/2013 pronuntată la data de 08 Mai 2013, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul S. C., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16.08.2012, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., instanta de fond retinând urmatoarele:
In fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 16.08.2012 rezulta ca petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, sub aspectul săvârșirii la data de 16.08.2012 a contravenției prevăzute și sancționate de art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Pentru a dispune sancționarea contravențională a petentului, agentul constatator a reținut că la data de 16.08.2012.2012, ora 14.07, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 248 în localitatea Rebricea, fiind înregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI_ cu viteza de 101 km/h.
In drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța verificând procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 16.08.2012 din punct de vedere al legalității, apreciază că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
Critica de nelegalitate a procesului-verbal contestat în sensul că fapta contravențională nu este descrisă, este contrazisă de conținutul procesului-verbal, în cuprinsul căruia instanța constată că reprezentantul intimatei a procedat la descrierea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, prin indicarea datei la care a fost săvârșită, a orei și locului săvârșirii. Sub acest aspect, procesul-verbal contravențional a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține ca fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art.102, alin. 3, lit. e din O.U.G nr. 195/2002.
Totodată, instanța a mai retinut că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
In conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legală intitulat Cerințe privind utilizarea cinemometrelor, măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitata să dețină și să utilizeze cinemometrele.
Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 precum și în următoarele cazuri:
- daca măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța apreciază că cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod imperativ de lege astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat și verificat din punct de vedere metrologic.
Așadar, înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuata măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenta nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip PYTHON II este certificat prin Aprobarea Model nr. 185/2001 si măsoară în regim de deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezulta din buletinul de verificare metrologică nr._ din 24.08.2011. În aceste condiții, instanța apreciază că înregistrarea poate constitui o probă pentru aplicarea legislației rutiere deoarece este respectată și condiția reglementată de art. 4.2 din Norma de metrologie legală.
Prin urmare, instanța reține că înregistrarea radar efectuata de către intimat constituie o probă pentru aplicarea legislației rutiere în vigoare deoarece sunt respectate cerințele prevăzute in mod imperativ de lege.
In aceste condiții, din înregistrarea efectuată coroborată cu mențiunile procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 16.08.2012 de către agent constatator, instanța reține ca la data de 16.08.2012, ora 14.:07:09, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 248, pe un sector de drum situat în localitatea Rebricea (unde limita de viteză admisă este de 50 km/h), județul V., cu viteza de 101 km/h.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
In raport de aceste criterii de individualizare, instanța a apreciat că sancțiunea aplicata de agentul constatator este individualizată în mod corect, iar scopul sancțiunii contravenționale nu poate fi atins decât prin executarea sancțiunii contravenționale aplicate.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de fond a apreciat că plângerea contravențională formulata de petent este neîntemeiata și, prin urmare, a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. C. pe care a considerat-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără însă a-și motiva recursul, fie în scris, fie verbal în ședință.
Intimatul IPJ V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atât legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond că, la data de 16.08.2012, recurentul S. C. a săvârșit contravenția prev. de art. 102al.3lit.e) din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, la data mai sus arătată, ora 14.07, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 248 în localitatea Rebricea, fiind înregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI_ cu viteza de 101 km/h.
De asemenea, a mai fost sancționat și cu amenda în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 al.1pct.1 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că inspecția tehnică periodică a autoturismului expirase la data de 9.07.2012, dar si cu avertismentul pentru săvârșirea contravenție prev. de art. 101al.1pct.18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că nu asupra sa permisul de conducere, contravenții a căror săvârșire contravenientul nu le-a contestat niciodată.
Potrivit prevederilor art. 102 al.3 lit.e din Oug nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda din clasa a IV a de sancțiuni si cu aplicarea contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea limitei de viteză cu mai mult de 50km/h, limită care în localități este de 50 km/h potrivit art. 49 din OUG nr.195/2002.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională confirmate de către fotografiile atașate, reiese că, realmente, recurentul, la data de 16.08.2013ă, ora 14.07, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 248 în localitatea Rebricea, fiind înregistrat cu aparatul radar de pe auto MAI_ cu viteza de 101 km/h, viteză stabilită cu un mijloc tehnic certificat și verificat metrologic.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs a constatat că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., a respins recursul ca neîntemeiat, menținând sentința civilă nr.1996 din 09 mai 2013 pronunțată de Judecătoria V..
Pe rolul Tribunalului V., la data de 2.12.2013, sub nr._ a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul petent S. C., care a arătat că decizia civilă nr. 1205/14 oct. 2013 a Tribunalului V. este nelegală, deoarece procedura de citare cu el a fost nelegal îndeplinită la data când s-a soluționat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1996/ 8 mai 2013 a Judecătoriei V..
A mai arătat contestatorul că în localitatea Grajduri din jud. Iași sunt 7 persoane care au același nume cu al său, că au date de stare civilă diferite, că poștașul nu i-a înmânat nici lui și nici unui alt membru al familiei sale citația, că probabil aceasta a fost înmânată unei alte persoane cu același nume, dar care nu poate fi identificată din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, pentru că nu i-au fost consemnate datele de identificare ale persoanei căreia i s-a predat citația.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. a solicitat respingerea contestației în anulare.
S-au depus la dosar acte de stare civilă, copia contractului de muncă nr. 4/28.09.2012, tabel cu numele și prenumele persoanelor din localitatea Grajduri care au același nume cu al contestatorului.
Analizând actele precum și susținerile contestatorului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 1966/8 mai 2013 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulata de petentul S. C. domiciliat in . Iași, împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei . nr._ încheiat la data de 16.08.2012 reținându-se ca la data de 16 aug. 2012 orele 14,07 petentul a condus un autoturism – IASI-09-HDM, in localitatea Rebricea, cu viteza de 101km/h.
Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs, care a fost soluționat prin Decizia civila nr. 1205/14 oct. 2013 pronunțata de Tribunalul V., ocazie cu care recursul a fost respins ca neîntemeiat.
S-a apreciat de către instanța de recurs ca petentul recurent S. C. a fost legal citat, mai ales ca din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezulta ca citația a fost înmânata personal destinatarului si ca acesta a semnat de primire.
Petentul a formulat contestație in anulare criticând decizia instanței de recurs cu motivarea ca el nu a fost citat legal pentru termenul din 14 oct. 2013 când s-a soluționat pe fond recursul, ca semnătura de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu îi aparține si ca e posibil ca citația sa fi fost înmânata unei alte persoane care are același nume cu el, cu precizarea încă odata ca in satul Grajduri sunt 7 persoane care au același nume si prenume, aspect dovedit de petent cu tabelul depus la dosar.
Hotărârile instanței de recurs pot fi atacate conform art. 317 alin. 1 cod procedură civilă, cu contestație în anulare, numai atunci când motivul nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Din actele depuse in dosarul de recurs, rezultă că în localitatea Grajduri județul Iași sunt 6 persoane cu același nume, că în dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu se menționează cui i s-a predat citația și nici datele buletinului sau cărții de identitate.
Așa fiind, instanța a apreciat că pentru termenul de judecată când s-a solicitat recursul și singurul, de altfel, procedura de citare cu contestatorul petent nu a fost îndeplinită conform dispozițiilor legale.
Prin decizia civilă nr. 1205/14 oct. 2013 a Tribunalului V. a fost soluționat recursul civil declarat de petentul S. C. împotriva sentinței civile nr. 1996/9 mai 2013 pronunțată de Judecătoria V..
Față de această situație, instanța a admis contestația în anulare formulată de contestatorul – petent S. C. cu privire la decizia civilă nr. 1205/2013 a Tribunalului V..
Pe cale de consecința, s-a dispus anularea deciziei civile nr. 1205/14.10.2013 pronunțata de Tribunalul V. si sa stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 24 martie 2014.
La data de 20 martie 2014 s-au înregistrat la instanța motivele recursului promovat împotriva Sentinței nr. 1996/ 8 mai 2013 a Judecătoriei V., pe care o critică sub aspectul netemeiniciei si nelegalitatii, sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a apreciat greșit criticile aduse procesului verbal de contravenție, referitoare la nulitatrea acestuia, prin incalcarea disp. art. 16 pct. 1 din Ord. 2/2001, potrivit cărora procesul verbal cuprinde, in mod obligatoriu ... descrierea contravenției, ... cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravitații faptei,
Potrivit legii, acestea sunt motive care duc la nelegalitatea actului incheiat. Instanța de fond le-a catalogat drept precizări pe care le-a respins prin încheiere interlocutorie, insa, in opinia sa, sunt chestiuni de fond, care puteau fi soluționate numai odată cu fondul. Cum instanța s-a pronunțat pe chestiuni de fond, anterior intrării in dezbateri, a pronunțat o hotărâre nelegala, motiv pentru care, se impune casarea sentinței in totalitate,
2. A susținut in fața instanței de fond ca lipsa denumirii aparatului cinemometru cu care se pretinde ca a fost constatata contravenția, duce la nulitatea actului incheiat. Nu este suficient sa se inscrie in actul constatator ca Înregistrarea s-a făcut cu aparat radar montat pe auto MAI 29. ...
Potrivit Normei de metrologie legala NML 021-05, aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, poarta denumirea de cinemometre, au o componenta anume prevăzuta de norma citata (art. 1, pct. 1.3), au destinație de a inregistra in staționar ori in mers si stationar. Nu este suficient a se inscrie in actul constatator nr. de inmatriculare al vehiculului folosit de MAI si lucratorul de politie, ci trebuie respectata cerința legii, de a se inscrie in actul constatator tipul aparatului cinemometru, pentru ca doar asa instanțele, pot verifica legalitatea actului constatator de autoritate, prin respectarea normei de metrologie legala.
3. Odată cu oprirea sa in trafic, a contestat faptul ca a circulat cu viteza de 101 km/h in localitate, iar in atare situație, cu atat mai mult, agentul constatator avea obligația sa inscrie in actul sau, tipul de aparat folosit.
Potrivit art. 3, pct. 3.1.1 lit. b din NML 021-05, in cadrul cerințelor metrologice sunt prevăzute erori maxime tolerate pentru cinemometrele care măsoară in regi staționar este de +/- 3 km/h, iar in regim de deplasare, este aceeași marja de eroare.
In atare situație, cum viteza de 101 km/h reținuta in sarcina sa, a fost contestata de petent, se afla in marja de eroare prevăzuta de lege, asa incat, nefiind o certitudine, atat sancțiunea aplicata, cat si măsura suspendării dreptului de a conduce, sunt nelegale, întrucât operează, in opinia sa, prevederile art. 3.1.2 din norma citata.
4. A susținut in fata instanței de fond ca lipsa denumirii aparatului cinemometru cu care se pretinde ca a fost constatata contravenția, duce la nulitatea actului încheiat. Nu este suficient sa se inscrie in actul constatator ca înregistrarea s-a făcut cu aparat radar montat pe auto MAI 29....
Potrivit Normei de metrologie legala NML 021-05, aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, poarta cinemometre, au o componenta anume prevăzuta de denumirea de norma citata ( art. 1, pct. 1.3), au destinație de a înregistra in staționar ori in mers si stationar. Nu este suficient a se inscrie in actul constatator nr. de înmatriculare al vehiculului folosit de MAI si lucrătorul de politie, ci trebuie respectata cerința legii, de a se inscrie in actul constatator tipul aparatului cinemametru, pentru ca, doar așa instanțele pot verifica legalitatea actului constatator de autoritate, prin respectarea normei de metrologie legala.
5. Odată cu oprirea sa in trafic, a contestat faptul ca a circulat cu viteza de 101 km/h in localitate, iar in atare situație, cu atat mai mult, agentul constatator avea obligația sa inscrie in actul sau, tipul de aparat folosit.
Potrivit art. 3, pct.3.1.1 lit. b din NML 021-05, in cadrul cerințelor metrologice sunt prevăzute erori maxime tolerate pentru cinemometrele care măsoară in regi staționar este de +/- 3 km/h, iar in regim de deplasare, este aceeași marja de eroare.
In atare situație, cum viteza de 101 km/h reținuta in sarcina sa, a fost contestata de petent, se află in marja de eroare prevăzuta de lege, asa incat, nefiind o certitudine, atat sancțiunea aplicata, cat si măsura suspendării dreptului de a conduce, sunt nelegale, intrucat operează, in opinia sa, prevederile art. 3.1.2 din norma citata.
F. de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii si rejudecând, anularea procesului verbal de contravenție, întrucât sancțiunea amenzii pentru depășirea limitei de viteza, cat si măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce, sunt nelegal stabilite.
În primul rând, nu se poate vorbi despre nelegalitatea sentinței civile recurate ca urmare a calificării de către instanța de fond drept precizări a motivelor de nelegalitate invocate de recurent. Aceste motive au fost examinate, cu ocazia deliberării asupra cauzei deduse judecății, ca și motive de nelegalitate de către instanța de fond, care le-a înlăturat motivat.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul constată, în primul rând, că fapta a fost suficient descrisă - „în data de 16.08.2012, ora 14.07, pe DJ248 în localitatea Rebricea a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 101 km/h, stabilită și filmată cu aparatul radar montat pe auto MAI29060” și i s-a dat o corectă încadrare juridică – art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Recurentul a mai fost sancționat și cu amenda în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 al. 1pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constând în aceea că inspecția tehnică periodică a autoturismului expirase la data de 9.07.2012, dar si cu avertisment pentru săvârșirea contravenție prev. de art. 101 al. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că nu asupra sa permisul de conducere, contravenții a căror săvârșire nu le-a contestat.
În al doilea rând, fiind vorba de deplasarea în interiorul unei localități, în lipsa unor indicatoare rutiere care să prevadă o altă limită maximă de viteză, recurentul trebuia să respecte regula generală impusă de dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conform căreia limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
În al treilea rând, chiar dacă în actul sancționator nu este trecută . radar cu ajutorul căruia a fost realizată filmarea, este indicat faptul că abaterea a fost filmată cu aparatura radar montata pe autovehiculul cu număr de înmatriculare MAI29060, aspect de natură a permite identificarea exactă a aparatului radar, astfel încât nu se poate reține existența vreunei vătămări.
La dosarul cauzei, s-a depus buletinul de verificare metrologică nr._ din 24.08.2011, valabil 1 an, pentru cinemometrul de control rutier de tip PYTHON II (fiind indicate și componentele acestuia), în cuprinsul acestuia făcându-se referire la faptul că cinemometrul este montat pe autoturismul susmenționat cu număr de înmatriculare MAI29060 (veros fila 36 dosar instanța de fond).
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultă și dovada omologării aparatului radar, faptul că omologarea este atât pentru măsurătorile efectuate în regim staționar, cât și de deplasare.
În al patrulea rând, Tribunalul arată și că Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05 "aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, iar textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, nu mai conține și art. 4 care a fost abrogat în totalitate, deci atât art. 4.2. care prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați”, cât și art. 4. pct. 4 care stipula că „măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1, 4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare; dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență”.
Au fost abrogate și dispozițiile art. 3.8.2, care stabileau că amplasarea cinemometrelor radar care funcționează în regim staționar trebuie făcută astfel încât să se evite poziționarea lor în apropierea surselor puternice de radiații electromagnetice (emițătoare de radio sau televiziune, linii electrice de înaltă tensiune etc.).
În al cincilea rând, în ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar, Tribunalul consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (filele 37-38), reiese în mod clar viteza de 101 km/h în dreptul literei „T”, viteza cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principale și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea contravențională a amenzii a fost aplicată la minimul prevăzut de lege pentru abaterea contravențională contestată săvârșită de către recurent, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, urmează a fi respins recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarate de S. C. împotriva sentinței civile nr. 1996 din 8.05.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. E. G. A. I.
A. Z.
Grefier,
A.
D.
Red. A.C. 31 Martie 2014
Tehnored. A.D.
4 ex./1.04..2014
Fond –Judecătoria V.
judecător D. E.T.
.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 283/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
