Plângere contravenţională. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 3338/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 21/A
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEL.-M. B.
JudecătorA. C.
GrefierA.-R. V.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul petent M. A. în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 2862 pronunțată la data de 06.09.2013 de Judecătoria V. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza s-a amânat pentru ca apelantul petent să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, fapt ce nu a fost complinit până la termenul prezent; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Față de lipsa părților, președintele completului lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, s-a constatat că lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, iar cauza s-a amânat pentru ca apelantul petent să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, fapt ce nu a fost complinit până la termenul prezent; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Verificând actele și lucrările dosarului și constatând faptul că până la termenul de astăzi nu s-a complinit lipsa timbrării căii de atac, văzând dispozițiile art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării căii de atac, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2862 pronunțată la data de 06.09.2013 de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2862 din 06.09.2013 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. A. împotriva procesului-verbal ., nr._ întocmit la data de 09.05.2013 de intimata-organ constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., ca neîntemeiată.
A obligat petentul să achite statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, în procesul-verbal s-a menționat faptul că în data de 09.05.2013 în jurul orei 20,35, pe . din municipiul V. „a condus auto nr._ pe . din municipiul V. cu viteza de 68 km/h - înregistrarea video radar montat pe auto MAI_. De asemenea, la intrarea pe . dintr-o parcare laterală, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Renault nr._ și nu avea asupra sa permisul de conducere” fapte prevăzute de dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4, art. 100 alin. (3) lit. c) și respectiv art. 101, alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice și sancționată cu amenda (în cuantum total de 900 lei) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce vehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 OG nr.2/2001.
În ceea ce privește insuficienta descriere a faptei invocată de petent ca și cauză de nulitate absolută, instanța reține că prin cele consemnate în procesul-verbal, organul constatator a indicat în mod complet elementele constitutive ale contravențiilor reținute în sarcina petentului, nefiind necesare alte detalii pentru a caracteriza faptele ca și contravenții. Sancțiunile cu amendă aplicate sunt în cuantum minim ceea ce denotă faptul că agentul constatator nu a atribuit o gravitate mărită faptelor pentru a fi necesară indicarea acelor împrejurări care atrag o gravitate sporită.
Cu privire la nemenționarea unui martor-asistent, instanța a apreciat, mai întâi de toate, că instituția martorului-asistent este prevăzută de art.19 din O.G. nr.2/2001 nu pentru confirmarea situației de fapt, ci pentru situațiile în care contravenientului lipsește la întocmirea procesului-verbal sau refuză să-l semneze. Or, în cauză, petentul a semnat procesul-verbal, atât de luare la cunoștință, cât și de primire.
Pe de altă parte, potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier; conform alin.2, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Atunci când constatarea faptei se face prin mijloace tehnice, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori (alin.3).
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Cu privire la contravenția de neacordare de prioritate de trecere unui alt autovehicul, deși petentul susține că autoturismul de culoare albă surprins în imaginile 1 și 2 nu i-ar aparține pentru că nu se vede numărul de înmatriculare, instanța a reținut că faptul că imaginile nu sunt realizate la cea mai bună rezoluție nu este suficient pentru a face „îndoiala” să fie „rezonabilă”, în contextul în care, fotografia nr.2 pune în evidență nr._ iar din succesiunea imaginilor 1,2 și 3 realizate într-un interval de 3 secunde rezultă că nu s-a intercalat nici un alt autovehicul între cele două surprinse.
A apreciat instanța că, dată fiind distanța extrem de redusă a autoturismului condus de petent când a trecut în fața autoturismului_, analizarea motivului frânării nici nu se mai impune pentru reținerea contravenției de neacordare de prioritate. Cu toate acestea, chiar dacă un conducător auto poate frâna și din alte motive, în cazul de față se observă în mod clar că acțiunea de frânare coincide ca moment cu acțiunea petentului de trecere în fața acestui autoturism. În consecință, nu se poate reține alt motiv de frânare.
În ceea ce privește contravenția de nerespectare a regimului de viteză, cu privire la legalitatea înregistrărilor efectuate și a admisibilității acestora ca probe în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele: potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legală NML 021-05, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare, testarea putându-se face și manual dacă se consideră necesar. Această funcție a cinemometrului de a se autotesta este activată la fiecare punere în funcțiune. Verificarea metrologică privește inclusiv existența și eficacitatea acestei funcții iar litera T din înregistrare nu se traduce prin „testing” (testare) ci prin „target” (țintă).
Din fotografiile 6 și 7 rezultă că petentul și-a continuat parcursul cu o viteză de 68 km/h pe . din V., viteză probabil motivată de manevra intempestivă de a intra pe . altui autoturism.
În atare condiții, instanța a reținut că prin probatoriul administrat, care nu este susceptibil de niciun dubiu rezonabil, respectiv un dubiu suficient de puternic încât, coroborat cu alte date să poate conduce la altă concluzie, și în lipsa oricărei alte probe contrare făcute de petent, prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost consolidată, situație în care plângerea contravențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă, a declarat apel petentul M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră apelantul ca sentința este injusta deoarece ca nu se face vinovat de incălcarea dispozițiilor art. 100, alin. (3), lit. c) si că primul complet de judecata a interpretat in mod eronat probele puse la dispoziție de Politia Rutiera V.. Aceste probe nu dovedesc ca nu a acordat prioritate autoturismului_, așa cum a precizat si in plângerea depusa la dosar.
In consecința, a solicitat apelantul rejudecarea dosarului si anularea amenzii contravenționale.
Prin întâmpinare, intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului V. a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
La termenul din data de 13 ianuarie 2014, instanța, din oficiu a invocat în temeiul art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția nulității cererii de apel pe motiv că apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul reține următoarele;
Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Tribunalul reține că, raportat dispozițiile art. 33 alin. 2 din același act normativ, a pus în vedere apelantului, la primirea cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 17 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, până la termenul fixat în cauză la data de 13 ianuarie 2014, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul Cod de procedură civilă și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, Tribunalul va admite excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulată de petentul M. A. împotriva sentinței civile nr. 2862 din 06.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului invocată de instanță din oficiu.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 2862 din 06.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Ianuarie 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. L.M.B.
Tehnored. A.V.
2 ex./20.01.2014
Judecătoria V. – judecător A. I. Z.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-02-2014,... → |
|---|
