Plângere contravenţională. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 3654/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/A/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de apelanta ., cu sediul în ., jud. V., in contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ V., cu sediul în V., .. 274, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2439 pronunțată la data de 28.10.2013 de Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravenționala p.v. . nr._ din 9.07.2013.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că apelanta a depus la dosar scurte concluzii scrise, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2439 din 28.X.2013 a Judecătoriei Bârlad, s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamanta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/9.VII.2013 întocmit de I. T. DE MUNCĂ V. și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
A reținut instanța de fond, pentru a hotărî astfel, că la data de 09.07.2013, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 260 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. În sarcina petentei s-a reținut că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 05.07.2013 la punctul de lucru- hală de păsări în construcție- organizat de către angajator în localitatea Mărășești, . identificat V. C. care a declarat că lucrează fără a fi semnat contract individual de muncă în meseria de paznic de la data de 15.06.2013 și care a completat fișa de identificare prevăzută de lege. De asemenea, în procesul-verbal se menționează și faptul că în urma verificării raportului de activitate listat din baza de date a Inspecției Muncii conținând Registrul electronic de evidență a salariaților s-a constatat că salariatul V. C. nu figurează cu contract individual de muncă .
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 09.07.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 24.07.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia la data efectuării controlului V. C. nu presta activitate pentru societatea petentă, este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Conform dispozițiilor art. 260 lit. e din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, iar, potrivit acestui din urmă text invocat, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate. Astfel, susținerile petentei potrivit cărora martorul V. C. nu presta activitate pentru aceasta sunt infirmate de mențiunile consemnate în fișa de identificare pe care martorul a completa-o la data efectuării controlului prin care a declarat pe propria răspundere că prestează activitate pentru societatea .. din data de 15.06.2013 fără a fi semnat contract individual de muncă, declarație care este cea mai apropiată de momentul constatării contravenției. Deși cu privire la acest aspect, martorul și-a schimbat poziția înaintea instanței afirmând că la data efectuării controlului nu presta activitate pentru societatea petentă, ci se afla la sediul societății pentru a primi un rest din salariu, instanța o va înlătura întrucât contravine probatoriului administrat în cauză, inclusiv declarației scrise date de aceeași persoană în fața agentului constatator. Un alt motiv pentru care instanța înlătură sub acest aspect declarația martorului V. C. este acela că martorul, fiind angajat al societății care a fost sancționată contravențional, declarație acestuia este subiectivă.
De asemenea, afirmația martorului V. C. în sensul că a completat fișa de identificare menționând ceea ce i-au dictat inspectorii de muncă nu este de natură a înlătura veridicitatea celor consemnate în declarația dată în fața agentului constatator.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 10.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța constată că fapta acesteia de a nu încheia contract individual de muncă salariatului este extrem de gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 10.000 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentei nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel . V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că numitul V. C., la momentul efectuării activității de control, acesta nu presta nici un fel de activitate în favoarea societății, el fiind un fost salariat care își aștepta un rest de salariu de plătit. Acest fost salariat, a declarat neadevărul la insistențele și abuzurile inspectorilor INSPECTORATULUI T. DE MUNCĂ V. care au cercetat cazul, el revenind asupra declarațiilor, ulterior la Judecătoria Bârlad, unde a spus adevărul.
Analizând hotărârea instanței de fond, in raport cu actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefundat.
In mod corect instanța de fond a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, nefiind cauză de nulitate absolută prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2002.
Referitor la contravenția constatată de agentul constatator, aceasta este probată de organul constatator cu declarația lui V. C. dată la inspectorul INSPECTORATULUI T. DE MUNCĂ V. de constatarea personală a agentului constatator, dar și din evidentele INSPECTORATULUI T. DE MUNCĂ V. care indicau că la data controlului efectuat, această persoană nu avea contract de muncă cu contravenientul.
Faptul că, s-ar fi comis un abuz de agentul constatator cu ocazia constatării contravenției în mod personal de acesta prin influențarea declarației date, la momentul constatării contravenției de V. C., care, ulterior, la Judecătoria Bârlad, a afirmat cele relatate acestuia, nu poate duce la anularea procesului verbal contestat decât în cazul în care s-ar fi descoperit, de organele abilitate, comiterea de către agentul constatator a unei fapte ilicite în legătură cu cauza.
Chiar dacă, anterior, acest lucrător fusese salariat la aceasta societate, însă, la data controlului efectuat, el nu mai avea raporturi legale de muncă cu aceasta, raporturi legale de muncă având însă, ulterior, când s-a încheiat între aceștia un nou contract de muncă.
Referitor la înlocuirea amenzii cu avertisment, instanța constată că aceasta nu se impune, avându-se în vedere gravitatea faptei comise, consecințele asupra bugetului de stat și asupra vechimii în muncă a salariatului, dar și atitudinea de nerecunoaștere a contravenției adoptată de societate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Noul Cod de procedură civilă, apelul va fi respins, menținându-se Sentința civilă nr. 2439/28.X.2013 a Judecătoriei Bârlad ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de . V. împotriva sentinței civile nr. 2439 din 28.X.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică, astăzi 03.III.2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. S. | |
Grefier, A. D. |
Red. O.R.N./3.03.2014
Tehnored. A.D. 04 Martie 2014
4 ex.
Judecatoria Barlad - judecător C. D.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 238/2014. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 487/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
