Acţiune în constatare. Decizia nr. 991/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 991/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 7404/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 991/A/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de apelanta - reclamantă S.C. MARCESIL TRANS S.R.L., cu sediul în V., ., județul V., în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. (în prezent ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V.), cu sediul în V., ., nr. 56, județul V., împotriva sentinței civile nr. 495/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare inexistență drept de creanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; apelanta nu a depus precizările și înscrisurile menționate în sarcina sa; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului după care, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 411 al.1 al.2 NCPC, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare. Ulterior, conform prevederilor art. 395 N. Cod procedură civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 495/21.02.2014 Judecătoria V. a respins cererea formulată de . în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Contractul de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 89/14.01.2013, Ț. V.-D. a dobândit de la M. M. un număr de 20 părți sociale în valoare nominală de 10 lei, cu o valoare de 200 lei, reprezentând 100% din capitalul social pe care aceasta le-a deținut în calitate de asociat la ..
Prin cererea pendinte, s-a solicitat constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtei A.J.F.P. V., pentru debite datorate bugetului consolidat al statului.
Textul pe care reclamantul și-a fundamentat cererea (art. 35 NCPC) stipulează că partea ce are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței, unui drept, și cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Este de necontestat că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantului – acțiunea în constatare pozitivă sau a inexistenței dreptului pârâtului – acțiunea în constatare negativă (cea formulată de reclamantă) așa cum o recunoaște atât doctrina cât și practica judiciară.
Raportat celor reglementate de art. 35 NCPC, pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ condițiile: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiunea sa să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
Acțiunea în realizare primează totdeauna față de o eventuală acțiune în constatare. Conținutul articolului 35 NCPC determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic strict al celor două acțiuni.
Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezulta fără echivoc că reclamanta își poate realiza drepturile solicitate nu printr-o acțiune în constatare, ci numai printr-o acțiune în realizare.
Însăși reclamanta a invocat declanșarea procedurii de executare silită și în mod cert au fost emise acte de executare, contestate de reclamantă și în dosarul nr. 3694/2013 (fiind pronunțată Sentința civilă nr. 3419/23.10.2013 arătată de intimată prin întâmpinare) al Judecătoriei V., drept urmare aceasta avea posibilitatea de a contesta temeinicia și legalitatea titlurilor de creanță (așa cum sunt definite în art. 110—OG 92/2003) raportat art. 205, art. 207 – OG 92/2003, la organul fiscal competent, sau posibilitatea de a se verifica regularitatea actelor de executare, pe calea contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel ., prin administrator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In fapt, prin cererea de chemare in judecata a solicitat instanței sa constate inexistenta dreptului de creanța al paratei cu privire la datorii pe care societatea le-a înregistrat de mai mult de 5 ani.
In acest sens, a depus la dosarul cauzei acte ce fac dovada faptului ca datoriile societății la AFP V. datează de mai mult de 5 ani.
Instanța de judecata a respins cererea cu motivarea ca nu s-a folosit de oportunitatea create de începerea executării silite pentru realizarea drepturilor sale printr-o acțiune in realizare. Nu am avut aceasta posibilitate, iar instanța de judecata a interpretat eronat actele ce au fost depuse precum si obiectul executării silite.
Astfel, este adevărat faptul ca in paralel cu cererea sa a fost declanșata si executarea silita a paratei împotriva societății, însa pentru datoriile prezente, aferente activității pe care o desfășoară in prezent si nu pentru datoriile mai vechi de 5 ani.
AFP V. a declanșat executarea silita pentru neplata unor taxe pe care le are de achitat lunar. Nu s-a pus in discuție si nu a constituit obiect al acestei executări datoria provenind din anul 2006, ci datoriile aferente activității desfășurate in anul 2014. Nu putea să invoce in contestația la executare apărări cu privire la inexistenta dreptului de creanța fata de datoriile mai vechi de 5 ani, in contextul in care titlul de creanța făcea referire la datorii din anul 2013-2014.
In atare situație nu avea posibilitatea realizării dreptului său printr-o acțiune in realizare, ci doar pe calea aleasa, nefiind obligat să aștepte declanșarea executării silite fata de datoriile considerate prescrise.
De altfel, contestația la executare formulata împotriva executării pornite de AFP fata de datoriile prezente a si fost admisa parțial constatându-se ca a achitat parțial datoria aferenta activității pentru anul 2014.
In drept, s-au invocat dispozițiile 466 si urm. NCPC.
Probe: acte.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește regimul juridic aplicabil acțiunii in constatare, astfel cum este reglementata de prevederile Cod. Proc. civ., aceasta este acea acțiune in justiție prin care reclamantul solicita instanței doar sa constate existenta unui drept subiectiv al sau fata de parat ori, după caz inexistenta unui drept subiectiv al paratului împotriva sa.
In aceste condiții, in raport cu acțiunea in realizare, acțiunea in constatare are in dreptul nostru un caracter subsidiar, cat timp reclamantul are la dispoziție un alt mijloc procedural pentru realizarea dreptului, acesta nu poate promova o acțiune in constatare.
Astfel, reclamantul prin reprezentantul sau legal, d-nul Tuchendrea V. D., după data la care acesta a devenit asociat, conform contractului de cesiune nr. 89 din 14.01.2013 (preluând toate drepturile si obligațiile ce decurg din deținerea părților sociale cesionate), avea posibilitatea contestării legalității si temeiniciei titlurilor de creanța emise conform prevederilor art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003 privind Cod. proc. Fiscală, iar de la data comunicării titlurilor executorii acesta avea posibilitatea formulării contestației la executare.
Conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc. rep., este reglementata posibilitatea de contestare a titlului de creanța si împotriva altor acte administrativ fiscale, după cum urmează:
"(1) împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia in condițiile legii.
(2) Este îndreptățit la contestație numai cel care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia in condițiile legii."
Referitor la contestația la executare formulata de reclamant, care a făcut obiectul dosarului nr._, in urma soluționării apelului formulat de instituția intimată, Tribunalul V. prin decizia nr. 278/25.03.2014, a admis apelul schimbând in tot sentința instanței de fond, in sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiata.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 14.01.2013 printr-un act de cesiune de părți sociale, numitul Tuchendrea V. D. a preluat societatea . V.. În contractul de cesiune de părți sociale s-a consemnat că la momentul încheierii acestuia, 14.01.2013, societatea nu are alte datorii în afară de cele prevăzute în bilanțul contabil și în actele contabile ale societății, datorii de care cesionarul a luat la cunoștință.
Arată apelantul că, după încheierea contractului de cesionare de părți sociale, a constatat, în urma unor verificări, o datorie a societății provenind din anul 2006, de peste_ lei. Mai arată reclamantul în acțiune că pârâta nu a procedat la executarea silită a acestor datorii și astfel nu are posibilitatea de a formula contestație la executare.
În mod corect instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantă în condițiile în care dispozițiile art. 35 C. proc. Civ. consacră principiul subsidiarității acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, astfel existând posibilitatea contestării mai întâi a titlului de creanță și apoi a actelor de executare dacă acestea vor fi emise.
Deși instanța de apel i-a pus în vedere apelantei, prin administrator, să facă dovada scriptică a datoriei invocate și contestate în sumă de_ lei față de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., tot ceea ce reprezintă ea și data la care s-a născut această datorie, precizări din care să rezulte în mod clar diferențierea de suma pentru care s-a început executarea silită și pentru care s-a făcut contestație la executare, aceasta nu a făcut o astfel de dovadă. În acest mod, apelanta nu a făcut dovada că există un titlu de creanță pentru suma de_ lei pe care o contestă că ar fi existat și pentru care a formulat prezenta acțiune.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 495/21.02.2014 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 noiembrie 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. E.G.
4 ex./26.11.2014
Judecător fond – G. M.
..11.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 486/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
