Contestaţie la executare. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 5296/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 73/R/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA cererea de recurs formulată de A. I. domiciliat în V.. . .. . de creditor și reprezentant al celor 26 de creditori: C. V., domiciliat în V., . P., ., G. V. domiciliat V., ., ., ., M. Ș., domiciliat V., ., nr. 304, .. G, ., D. S., domiciliată în V., ., ., ., M. A., domiciliat în V., ., ., G. D., domiciliat V., . nr. 90, ., ., J. V., B. C., domiciliat în V., ., ., ., T. G., domiciliat în V., .-23, J. V., C. S. NICUȘOR, domiciliat în V., ., ., L. M., cu domiciliul în V., .. 111, ., J. V., N. E., cu domiciliul în V., . nr. 104, ., J. V., P. P., cu domiciliul în V., .. 117, J. V., R. D., cu domiciliul în V., ., J. V., C. L., cu domiciliul în V., ., ., ., C. E., cu domiciliul în V., ., ., ., B. M., cu domiciliul în V., .. 416, ., J. V., C. P., cu domiciliul în V., ., ., P. E., cu domiciliul în V., ., ., J. V., D. V., cu domiciliul în V., ., ., ., T. E. D., cu domiciliul în V., ., ., ., J. V., M. I., cu domiciliul în V., ., ., M. N., cu domiciliul în V., ., ., ., V. N., cu domiciliul în V., ., J. V., S. V., cu domiciliul în V., . P., ., ., C. C., cu domiciliul în V., ., ., ., în contradictoriu cu intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București .. sect.5, împotriva sentinței civile nr. 3260/11 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect- contestație la executare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când la solicitarea reprezentantului contestatorului intimat pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 22 ianuarie 2014 și ulterior din lipsă de timp pentru deliberare amânat pronunțarea pentru astăzi 29 ianuarie 2014 când:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr._/11 octombrie 2013 Judecătoria V. a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimatul A. I., ca neîntemeiată.
A admis contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimații A. I., C. V. G. V. ,M. Ș., D. S., M. A., G. D., B. C., T. G., C. S. NICUȘOR, L. M., N. E., P. P., R. D., B. M., C. P. P. E., D. V., T. E. D., M. I., M. N., V. N., C. C., S. VALRIA,C. L. și C. E., cu privire la executarea titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
A anulat Încheierea din 27.06.2012 de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, actul de executare constând în înființarea popririi (până la încasarea sumei totale de 696.018,1 lei, conform adresei nr.44/24.01.2013) asupra tuturor sumelor de bani datorate în prezent sau în viitor de Ministerul Finanțelor Publice terțului poprit – TREZORERIA V. și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmit la data de 24.01.2013, din dosarul de executare nr.44/2012, privind pe debitorul S. R..
A admis cererea de suspendare a executării silite până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
A respins cererea contestatorului de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
În fapt, în perioada 1986-1990, intimații în cauză au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C., în vederea achiziționării de autoturisme. Depozitele astfel constituite nu au fost valorificate scopului prevăzut și nici nu au fost retrase, fiind transferate la Banca Română pentru Dezvoltare – B.R.D. în anul 1991.
P. O.U.G. nr.156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, s-a prevăzut că „Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial” (art.1 alin.(1)).
Conform art.3 din același act normativ, „(1) Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la art. 2 este asigurată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii. (2) Titlurile de stat prevăzute la alin. (1), emise cu data de 21 decembrie 2007 pe numele Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., sunt nenegociabile, nepurtătoare de dobândă și au scadența la data de 30 octombrie 2008.”
În acest context, la data de 03.12.2010, intimații în cauză au sesizat Judecătoria V. cu o acțiune îndreptată împotriva Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A. și împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligație de a face¸ solicitând obligarea primei pârâte la calcularea și comunicarea valorii despăgubirilor cuvenite și obligarea celui de-al doilea pârât la emisiunea de titluri de stat de valoare nominală egală cu valoarea despăgubirilor astfel calculate.
A fost astfel constituit dosarul cu nr._, soluționat prin Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei B.R.D.-S.A. și s-a respins acțiunea formulată împotriva acesteia, și s-a admis cererea reclamanților introdusă în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, hotărându-se astfel:
„Obligă pârâtul să acorde reclamanților despăgubiri prin emiterea de titluri de stat pentru depozitul constituit la CEC în vederea achiziționării unui autoturism și transferat la Banca Română pentru Dezvoltare – B.R.D., despăgubiri calculate în condițiile art.2,3 din O.U.G.nr.156/2007, astfel cum a fost modificată și completată”.
Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 a devenit irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr.210/R/21.02.2012 a Tribunalului V., fiind învestită cu formulă executorie la data de 02.03.2012 (filele 128-134 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
2.Ulterior, la 06.06.2012, S. R. a formulat, în condițiile art.281 ind.1 codul de procedură civilă de la 1865, cerere de lămurire a dispozitivului, „sub aspectul evidențierii, pentru fiecare pârât, a cuantumului obligației de plată ce îi revine din punctul de vedere al întinderii obligației” (conform Încheierii pronunțate la data de 29.06.2012 – filele 219-220 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
3. Între timp, la data de 22.06.2012, intimații în cauză au formulat cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc S. A., solicitând punerea în executare a titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.3773/28.10.2011, în vederea recuperării sumelor reprezentând despăgubirile cuvenite conform O.U.G.nr.156/2007, conform rapoartelor de expertiză efectuate și atașate cererii de executare silită.
P. Încheierea din 27.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 (filele 217-218 din din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București), fiind astfel constituit dosarul de executare nr.44/2012.
4.P. Încheierea din data de 29.06.2012, pronunțată în dosarul nr. nr._, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. nr.3773/28.10.2011, reținând că „sentința pronunțată este clară și nesusceptibilă de interpretări. (…) nu doar dispozitivul hotărârii se execută, ci întreaga sentință, dispozitivul reprezentând doar o parte a hotărârii judecătorești (pct. 4/- art. 261 Cod procedură civilă), ce face corp comun cu considerentele acesteia.
Or, în cauza pendinte, instanța a făcut trimitere la acordarea de despăgubiri prin emiterea de titluri de stat pentru depozitele constituite la CEC ( sumele fiind detaliate pentru fiecare reclamant în considerente) în vederea achiziționării unui autoturism, transferate la B.R.D. G.S.G, drepturi calculate în condițiile art. 2, art. 3 din O.U.G. nr. 156/2007 – modificată” (filele 219-220 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
5. La data de 06.07.2012, B. S. A. a comunicat Ministerului Finanțelor Publice Somația nr.44/04.07.2012, prin care i-a solicitat să se conformeze titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.3773/28.10.2011, „în sensul de a proceda, în termen de 10 zile de la comunicare, la acordarea către reclamant, de despăgubiri, prin emiterea de titluri de stat pentru depozitul constituit la CEC (…), la achitarea către fiecare reclamant a sumei de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și la achitarea sumei de 6.520,15 lei cheltuieli de executare (conform procesului-verbal din 04.07.2012)”. O somație similară a fost comunicată la aceeași dată Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului V., cu mențiunea de a se conforma titlului executoriu indicat, în sensul de a face demersurile necesare în vederea determinării debitorului Ministerul de Finanțe să procedeze la acordarea de despăgubiri prin emiterea titlurilor de stat (filele 224-227 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
6. La data de 16.07.2012, sub nr._, S. român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V. a formulat contestație la executarea desfășurată în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr.3773/28.10.2011, motivând că acesta nu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă și că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.2 din O.U.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
La data de 30.07.2012, B. S. A. a comunicat către Trezoreria V. adresa de înființare a popririi nr.44/27.07.2012, cu privire la suma de 8.604,85 lei (cheltuieli de judecată și cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal din 27.07.2012) (filele 237-238 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
S. R. și-a completat astfel contestația la executare, solicitând și anularea înființării popririi, precum și a procesului-verbal privind cheltuielile de executare.
7.P. cererile formulate la datele de 31.07.2012 și 02.08.2013, S. R. a formulat recurs împotriva Încheierii din 29.06.2012 prin care s-a respins cererea de îndreptare a lămuririi dispozitivului Sentinței civile nr.3773/28.10.2011, recursul fiind admis prin Decizia civilă nr.861/R/22.08.2012, pronunțată de Tribunalul V., reținând următoarele: „în baza dispozițiilor art.372 Cod procedură civilă, executarea silită se face pe baza unui titlu executoriu, în speță hotărâre judecătorească. Ceea ce se pune în executare este dispozitivul sentinței și nu considerentele, care fac parte integrantă din hotărârea judecătorească, însă reprezintă convingerea instanței cu privire la situația de fapt și de drept cu care a fost învestită și motivația acesteia cu privire la soluția dată”.
În acest sens, Tribunalul V. a decis lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr.3773/28.10.2011, în următorul sens:
„Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe să acorde despăgubiri calculate în condițiile art.2, 3 din O.U.G. nr.156/2007, după cum urmează: (s-a procedat la indicarea numelui fiecărui reclamant și a cuantumului sumei depuse cu titlu de depozit), sume ce vor fi actualizate cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de S., din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. pe perioada în care a fost acordată” (filele 267-269 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
8.P. Sentința civilă nr.2748/18.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a admis contestația la executare și anulat toate actele de executare emise în dosarul nr.44/2012, cu excepția Somației nr.44/04.07.2013. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria V. a reținut că titlul executoriu cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind stabilit cuantumul în lei al despăgubirilor, motiv pentru care încheierea de încuviințare a fost dată în mod legal, dar că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.2 din O.U.G. nr.22/2002. Deși a analizat cuantumul cheltuielilor de executare cuprinse în procesul-verbal din 27.07.2012 și a conchis că acesta este conform, anulând toate actele de executare, instanța a anulat în acest sens și procesul-verbal privind cheltuielile de executare.
Sentința civilă a rămas irevocabilă prin nerecurare (filele 270-273 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
9. P. adresa nr.44/24.01.2013, B. S. A. a comunicat debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și terțului poprit Trezoreria V., înființarea popririi asupra conturilor celui dintâi, până la concurența sumei de 690.018,1 lei, conform titlului executoriu Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 a Judecătoriei V. (din care 12.622,75 lei cheltuieli de executare recalculate prin procesul-verbal din data de 24.01.2013, prin suplimentarea cheltuielilor prevăzute în procesul-verbal din 04.07.2013), comunicarea efectuându-se la data de 29.01.2013 (filele 17 și 278-281 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
10.La data de 12.02.2013, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat contestația la executare care face obiectul prezentei cauze, cu motivarea redată anterior.
11.La data de 13.02.2013, B. S. A. a solicitat Judecătoriei V. validarea popririi înființate la Trezoreria V., motivat de faptul că terțul poprit a refuzat înființarea popririi, restituindu-i întreaga documentație la data de 30.01.2013.
P. Sentința civilă nr. 1615/03.04.2013, Judecătoria V. a admis cererea și a validat poprirea astfel înființată, asupra sumelor de bani pe care terțul poprit ADMINISTRATȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. – TREZORERIA V., aparținând de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. le datora STATULUI R., până la concurența sumei de 696.018,10 lei.
P. Decizia civilă nr.102/A/28.05.2013, Tribunalul V. a respins apelul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., menținând sentința Judecătoriei V. iar prin Decizia civilă nr.1087/07.10.2013, Curtea de Apel Iași a respins recursurile declarate împotriva Deciziei civile nr.102/A/28.05.2013 a Tribunalului V. (filele 305-316 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București și certificat de grefă Curtea de Apel Iași, depus în dosarul_ al Judecătoriei V., după închiderea dezbaterilor).
12. La data de 05.03.2013, DGFP V. a formulat contestație la executare, invocând lipsa calității sale de terț poprit. P. Sentința civilă nr. nr.2131/20.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a respins contestația, reținând calitatea de terț poprit a DGFP V. și că prin Decizia civilă nr.861/R/22.08.2012, Tribunalul V., admițând recursul formulat de DGFP V. a lămurit dispozitivul Sentinței civile nr.3773/28.10.2011, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirii în lei, pentru fiecare intimat în parte, obligând S. R. să plătească respectivele sume de bani (filele 299-300 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București).
În privința dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut:
Art.3 Legea nr.76/2012 – „Dispozițiile Codului de procedură civilă (Legea nr.134/2010) se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Art.399 Codul de procedură civilă din 1865 (în continuare C. 1865) - „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art.281 ind.1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (…)”.
Art.281 ind.1 alin.(1) C. 1865 – „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul și să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Art.281 ind.3 alin.(1) C. 1865 – „Încheierile pronunțate în temeiul (…) art.281 ind.1 (…), sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat (…) lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice (…)”.
Art.166 C. 1865 – „Excepția puterii de lucru judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.
Art. 1201 Codul civil din 1864 (aplicabil până la . Codului civil din 2009) – în continuare C.civ.1864 – „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Art.1200 pct.4 C.civ.1864 – „Sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum: (…) 4. puterea ce legea acordă autorității de lucru judecat”.
Art.1202 alin.(2) C.civ.1864 – „Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie (…).”
Art.230 lit.a) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil – „La data intrării în vigoare se abrogă Codicele civil (sau Codul civil din 1864) (…), cu excepția dispozițiilor art.1169-1174 și art.1176-1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă”.
Ordonanța de Urgență Nr. 156 din 19 decembrie 2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme - aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2008
(…)
ART. 1
(1) Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., precum și cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziționării de autoturisme, au dreptul să obțină despăgubiri bănești dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial.
(2) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial, conform alin. (1), sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziționării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă și din care nu s-au efectuat retrageri.
ART. 1^1
De prevederile art. 1 beneficiază și persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 și-au transferat depunerile existente la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, la Banca Română pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A. cu același scop, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2).
ART. 2
Valoarea totală a despăgubirii însumează_,06 lei și reprezintă cumulul despăgubirilor calculate de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. prin indexarea, de la data depunerii și până la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente în cele 37.478 de depozite constituite conform art. 1, cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de S., din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. pe perioada în care a fost acordată.
ART. 3
(1) Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la art. 2 este asigurată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii.
(2) Titlurile de stat prevăzute la alin. (1), emise cu data de 21 decembrie 2007 pe numele Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., sunt nenegociabile, nepurtătoare de dobândă și au scadența la data de 30 octombrie 2008.
(3) Valoarea nominală individuală a fiecărui titlu de stat este egală cu valoarea individuală a despăgubirii, calculată de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. conform art. 2, pe numele fiecăruia dintre cei 37.478 de deponenți.
(4) Cu data emisiunii titlurilor de stat, Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. înregistrează în conturi deschise pe numele deponenților prevăzuți la art. 1 obligația de plată la scadență a sumei reprezentând valoarea nominală individuală a titlurilor de stat, care este egală cu valoarea individuală a despăgubirii cuvenite fiecăruia dintre aceștia.
(5) La data scadenței emisiunii de titluri de stat, care este data de 30 octombrie 2008, Ministerul Economiei și Finanțelor procedează la răscumpărarea acestora, prin plata pe numele Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. a sumei de_,06 lei, reprezentând valoarea nominală a titlurilor de stat emise.
(6) Sursele utilizate pentru răscumpărarea la scadență a titlurilor de stat sunt asigurate de Ministerul Economiei și Finanțelor în conformitate cu prevederile legislației în vigoare privind datoria publică.
(7) În prima zi bancară imediat următoare datei scadenței emisiunii de titluri de stat, Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. procedează la stingerea obligației de plată prevăzute la alin. (4) prin alimentarea fiecărui cont al deponenților cu suma reprezentând valoarea individuală a despăgubirii, sumă care, începând cu această dată, este purtătoare de dobândă.
(8) Începând cu data prevăzută la alin. (5), persoanele fizice care au dreptul la despăgubire conform art. 1 se pot prezenta la ghișeele Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea punerii la dispoziția acestora a sumelor cuvenite.
(9) Pentru a intra în posesia sumelor reprezentând valoarea despăgubirii, deponenții, mandatarii sau succesorii legali ai acestora vor prezenta în original documentele "cec cu suma limitată" și "act de identitate" valabil, acte de stare civilă, procură specială autentificată, certificat de moștenitor și alte documente legale, după caz.
ART. 4
(1) Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine responsabilitatea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, referitoare la emisiunea și răscumpărarea titlurilor de stat.
(2) Întreaga responsabilitate pentru realitatea și corectitudinea sumelor reprezentând valoarea despăgubirilor, precum și pentru ducerea la îndeplinire a acțiunii de despăgubire efectivă a persoanelor fizice beneficiare ale acestora, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, revine Casei de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A.
ART. 5
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Legea nr. 146/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme Dacia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 25 mai 2007.
ANEXA 1 *** Abrogată
Art.580 ind.3 C. 1865 (1) „Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. (2) Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin.(1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozițiile art.574 sunt aplicabile în mod corespunzător”.
În drept,față de dispozițiile art.3 din Legea nr.76/2011 și de data începerii executării silite, respectiv data sesizării executorului judecătoresc de către creditori (22.06.2012), instanța reține că legea aplicabilă în cauză este Codul de procedură civilă din 1865, dispozițiile legale fiind indicate anterior.
În acest context, instanța a reținut că titlul executoriu în cauză, constituit de Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu nr._, privește executarea unei obligații de a face, respectiv de a fi emise titluri de stat în favoarea intimaților din prezenta cauză, conform procedurii detaliate în O.U.G. nr.156/2007.
S-a remarcat astfel că însuși petitul cererii formulate de reclamanții din respectiva cauză, actualii intimați, a fost în sensul ca S. R. să fie obligat să emită titlurile de stat, obiectul cauzei fiind calificat de instanță ca obligație de a face – îndatorirea debitorului de a săvârși anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii, în speță de a emite titluri de stat – bunuri mobile incorporale, instanța acordând întocmai ceea ce se ceruse.
Lămurirea dispozitivului acestei sentințe, prin Decizia civilă nr. 861/R/22.08.2012, pronunțată de Tribunalul V. în admiterea recursului împotriva Încheierii de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului, prin indicarea sumelor depuse de intimați la CEC-Bank, nu poate fi interpretată ca o modificare a titlului executoriu, respectiv Sentința civilă nr.3773/28.10.2011, din obligație de a face, în obligație de a da – obligația achitării unei sume de bani.
Modificarea unei hotărâri judecătorești poate avea loc numai în contextul admiteri căii de atac declarate împotriva acesteia, or, așa cum s-a reținut, Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia, prin Decizia civilă nr.210/R/21.02.2012 a Tribunalului V..
Procedura lămuririi dispozitivului unei hotărâri judecătorești, ca de altfel și procedura contestației la titlu, nu presupune verificarea/modificarea valabilității titlului executoriu în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa.
Așa cum a rezultat atât din dispozitivul Sentinței civile nr.3773/ 28.10.2011 a Judecătoriei V., cât și din cel al Deciziei civile nr.861/R/22.08.2012 a Tribunalului V., obligația Statului român a fost stabilită în sensul de a face (a emite titluri de stat), iar nu de a da (a plăti sumele de bani).
În aceste sens, instanța a apreciat utilă reluarea dispozitivelor celor două hotărâri judecătorești, pentru observarea formei de dispunere a modalității în care intimații urmau a fi despăgubiți:
- Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 :„Obligă pârâtul să acorde reclamanților despăgubiri prin emiterea de titluri de stat pentru depozitul constituit la CEC în vederea achiziționării unui autoturism și transferat la Banca Română pentru Dezvoltare – B.R.D., despăgubiri calculate în condițiile art.2,3 din O.U.G.nr.156/2007, astfel cum a fost modificată și completată”.
- Decizia civilă nr.861/R/22.08.2012 a Tribunalului V.: „Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanțe să acorde despăgubiri calculate în condițiile art.2, 3 din O.U.G. nr.156/2007, după cum urmează: (s-a procedat la indicarea numelui fiecărui reclamant și a cuantumului sumei depuse cu titlu de depozit), sume ce vor fi actualizate cu indicii prețurilor de consum comunicați de Institutul Național de S., din care se deduce dobânda legală bonificată de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C.-S.A. pe perioada în care a fost acordată”.
Lămurirea dispozitivului prin trimiterea la art.2 și 3 din O.U.G. nr.156/2007 (articole care statuează că modalitatea de despăgubire se realizează prin emiterea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii) lasă în afara oricărui dubiu că obligația Statului R. rămânea în continuare aceea de a face, iar nu de a da (a plăti, a achita) sumele respective intimaților.
Împrejurarea că aceste sume au fost indicate, de această dată, în mod expres în dispozitivul deciziei, nu poate avea semnificația modificării sentinței primei instanțe (întrucât, așa cum am arătat, acest fapt este inadmisibil într-o procedură de lămurire a dispozitivului), ci doar de a sublinia punctul de pornire pentru calculul despăgubirilor finale, respectiv de a indica cuantumul inițial al depozitelor constituite, sume ce urmau a fi actualizate conform actului normativ care instituie măsura reparatorie, sume care făcuseră obiectul verificării primei instanțe sub aspectul existenței dreptului de creanță și a întinderii lui.
În continuare, procedura de urmat era cea prevăzută de O.U.G. nr. 156/2007, în sensul calculării acestor despăgubiri și emiterii subsecvente de titluri de stat de valoare nominală corespunzătoare acestora (calculate în raport de depozitele efectiv constituite, astfel cum au fost reținute de instanța de judecată), cu posibilitatea pentru intimați de a le valorifica, în condițiile alineatelor (4)-(9) ale art.3. Respectiv, după obținerea efectivă a acestor titluri de stat, intimații erau îndreptățiți la deschiderea unor conturi la CEC Bank S.A., și la încasarea în concret a sumelor de bani, adică a contravalorii acelor titluri, după alocarea lor din bugetul de stat.
Această procedură este prevăzută în obligatoriu și nediscriminatoriu pentru toate persoanele din România care au constituit astfel de depozite și care întrunesc condițiile prevăzute de O.U.G. nr.156/2007, neputându-se accepta, ca printr-o interpretare diferită a titlurilor executorii, o parte dintre acestea să obțină direct sumele de bani, fără a obține în prealabil titlurile de stat care stabilesc, în conformitate cu legea, valoarea nominală individuală a despăgubirii finale.
Având în vedere că după emiterea titlului executoriu au fost formulate contestații la executare atât de către debitorul principal, cât și de terțul poprit ca urmare a validării de poprire, context în care intimații au înțeles să invoce și excepția autorității de lucru judecat, se impun, pe lângă soluționarea acestei excepții, și anumite precizări privind puterea de lucru judecat de care o instanță trebuie să țină cont în hotărârea pe care o pronunță.
Anterior, a trebuit fi menționat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (potrivit art.1201 cod civil din 1864, aplicabil prin prisma aplicării în cauză a Codului de procedură civilă din 1865, precum și în temeiul art.230 lit. a) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil) și aceea de prezumție – mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art.1200 pct.4 și art.1202 alin.(2) Codul civil anterior).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune întrunire triplei identități de elemente prevăzute de art.1021 Codul civil din 1864 (aceleași părți, același obiect și aceeași cauză juridică), această condiție nu trebuie întrunită atunci când acest efect al hotărârii se produce în mod pozitiv, respectiv atunci când hotărârea anterioară demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
În raporturile dintre părți, această prezumție are caracter absolut, ceea ce înseamnă că într-o nouă acțiune nu se poate pretinde stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior pe cale judecătorească.
În acest context, sub aspectul excepției procesuale a autorității de lucru judecat, instanța a constatat în primul rând că nu se poate reține tripla identitate între prezenta contestație la executare și cea soluționată prin Sentința civilă nr. 2748/18.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ (irevocabilă prin nerecurare), prin care Judecătoria V. a admis contestația la executare și anulat toate actele de executare emise în dosarul nr.44/2012, cu excepția Somației nr.44/04.07.2013, reținând că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.2 din O.U.G. nr.22/2002. Deși obiectul juridic a fost același (contestație la executare), părțile au fost aceleași, cauza juridică (respectiv motivele de nelegalitate invocate, asupra cărora instanța s-a pronunțat efectiv) nu coincide cu aspectele deduse judecății, în prezenta contestație fiind contestate alte acte de executare.
De asemenea, nu s-a putut reține tripla identitate nici în legătură cu Decizia civilă nr.102/A/28.05.2013 prin care Tribunalul V. a respins apelul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., menținând Sentința civilă nr. 1615/03.04.2013, prin care Judecătoria V. a admis cererea de validare a popririi, fiind lipsă de identitate de obiect juridic (contestație la executare / validare de poprire). Pentru identitate de raționament, nu se verifică tripla identitate nici în raport de Sentința civilă nr. 1615/03.04.2013 însăși.
Nici în privința Sentinței civile nr. nr.2131/20.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, prin care Judecătoria V. a respins contestația formulată de terțul poprit DGFP V., nu există tripla identitate, pentru lipsa identității de părți (contestația fiind formulată de terțul poprit iar nu de către debitorul principal).
În consecință, excepția autorității de lucru judecat fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.
În al doilea rând, așa cum instanța a arătat anterior, o chestiune litigioasă soluționată de o instanță judecătorească se impune cu caracter absolut în raporturile dintre părți. Este vorba despre puterea de lucru judecat a chestiunii litigioase tranșate anterior, în mod irevocabil, de o instanță judecătorească.
De menționat în această privință a fost faptul că, în cadrul executării silite, instanța de executare are obligația de a respecta, în analizarea motivelor de nelegalitate a executării silite însăși sau a actelor de executare, titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, astfel cum aceasta a rămas irevocabilă.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.399 alin.(3) C. 1865, rezultă că se pot formula apărări de fond cu privire la titlul executoriu, numai când acesta nu emană de la o instanță judecătorească. În măsura în care acest titlu executoriu constă într-o hotărâre judecătorească, apărările de fond și eventuala sa modificare pot fi realizate numai în contextul exercitării și admiterii căilor de atac (în speță, recurs, contestație în anulare sau revizuire).
În procedura soluționării incidentelor din cadrul executării silite (contestație la executare, suspendare de executare, validare de poprire), titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă sau, mai exact, obligația cuprinsă de acesta, nu poate fi modificat(ă) sau interpretată în mod diferit. Și aceasta pentru că obligația astfel stabilită se impune cu putere de lucru judecat.
Astfel spus, obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu nu poate fi interpretată ca obligație de a da în cadrul executării silite și a incidentelor specifice acesteia.
În acest sens, puterea de lucru judecat a chestiunii litigioase privind natura obligației debitorului S. R. se asociază celor statuate prin Sentința civilă nr.3773/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul cu nr._ (irevocabilă), astfel cum au fost lămurite prin Decizia civilă nr.861/R/22.08.2012, pronunțată de Tribunalul V., prezenta instanță urmând a da eficiență juridică acestor hotărâri, și nu celor reținute în considerentele hotărârilor prin care s-au soluționat diversele incidente la executarea silită, în privința cărora nu se poate interpreta că s-a tranșat această problemă (odată ce ea fusese stabilită printr-o hotărâre irevocabilă care se impune cu putere de lucru judecat).
Potrivit art.580 ind.3 C. 1865, executarea obligațiilor de a face intuitu personae (în cazul de față numai Ministerul Finanțelor Publice putând emite aceste titluri) se face printr-o procedură specială, prin măsuri de constrângere a debitorului, constând în obligarea acestuia la plata unor amenzi civile, cu posibilitatea pentru creditori de a obține și daune interese în condițiile legii.
Așadar, având în vedere că obligația cuprinsă în titlul executoriu nu privește achitarea sumelor de bani, față de împrejurarea că poprirea este o formă execuțională specifică executării sumelor de bani, titlurilor de valoare (existente) sau a altor bunuri mobile incorporale (existente), titlurile de stat nefiind încă emise, se impune atât anularea adresei de înființare a popririi, cât și a procesului-verbal privind cheltuielile de executare (calculate raportat la întreaga sumă de bani conform art.39 lit.d) din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești).
Cu privire la competența executorului judecătoresc în cauză, instanța a reținut că executarea unei obligații de a face intuitu personae prin aplicarea dispozițiilor art.580 ind.3 C. 1865 se realizează, conform art.9 alin.(1) din Legea nr.188/2000 (în forma în vigoare la data începerii executării silite) de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea. Întrucât titlurile de stat au a fi emise de către Ministerul Finanțelor Publice, executarea se desfășoară deci în raza Curții de Apel București. În aceste condiții, competența aparține unui executor judecătoresc din circumscripția acestei instanțe, condiție neîndeplinită în situația de față.
Totodată, încuviințarea executării silite se acordă, potrivit art.373 alin.2 C. 1865 de către instanța de executare – „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, în cazul de față de judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul Ministerului Finanțelor Publice, titlurile de stat neputând fi emise prin intermediul direcțiilor județene (art.4 din O.U.G. nr.156/2007).
Or, încuviințarea executării silite a fost dată de Judecătoria V., instanța necompetentă în această privință, sens în care se impune anularea Încheierii din data de 27.06.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Competența prezentei instanțe în a soluționa contestația la executare a fost atrasă de împrejurarea că executarea se realiza prin poprire, terțul poprit avându-și sediul în circumscripția Judecătoriei V..
Potrivit Deciziei nr.3/17.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, și în cazul executării silite a obligațiilor de a face intuitu personae conform art.580 ind.3 C. 1865 este necesară obținerea în prealabil a încuviințării executării silite. Însă aceasta trebuie solicitată instanței de executare competente.
În ceea ce privește raportul de expertiză contestat, instanța a reținut, pe de o parte, că acesta este anterior începerii executării silite. Pe de altă parte, efectuarea calculului despăgubirilor este prevăzut în sarcina Ministerului Finanțelor Publice. În caz de necorespundere a despăgubirilor ce vor fi calculate, acestea pot fi contestate de către persoanele îndreptățite în urma efectuării propriului calcul (chiar și prin intermediul unui expert contabil). De aceea nu se impune analizarea raportului de expertiză ca și act de executare.
Având în vedere cele reținute anterior, instanța a apreciat oportună admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare, în considerarea evitării producerii unor prejudicii grave în patrimoniul contestatorului ce ar putea să fie determinate prin continuarea executării.
În ceea ce privește întoarcerea executării silite, întrucât în urma înființării popririi nu a fost eliberată nici o sumă de bani, lipsind astfel obiectul material al cererii, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs A. I. având calitatea de creditor cât și de reprezentant al celorlalți 26 de creditori, respectiv: C. V., G. V., M. Ș., D. S., M. A., G. D., B. C., T. G., C. S. Nicușor, L. M., N. E., P. P., R. D., B. M., C. P., P. E., D. V., T. E. D., M. I., M. N., V. N., C. C., S. V., C. L., C. E., considerând hotărârea pronunțată de Judecătoria V. ca fiind neîntemeiata si nelegală conform art.304 punctele 8-9 Cod procedura Civila pentru următoarele considerente:
Se arată că prin luarea repetata a masurilor de suspendare a executării silite si de anulare a încuviințării silite din data de 27.06.2012 li s-a adus un prejudiciu care se adaugă la un alt prejudiciu creat prin neexecutarea titlului executoriu nr.3773/28.10.2011 in dosar 8329/2010. Toate motivele invocate in contestație sunt nelegale si care au fost respinse prin hotărâri irevocabile.
Debitorul nu a suferit un prejudiciu, prejudiciați sunt creditorii de peste 3 ani de zile. P. aceasta hotărâre, s-a încălcat dreptul garantat de Constituție privind art.44 care apară dreptul de proprietate si creanțele statului. Legislația interna stabilește suspendarea executării numai in condiții excepționale si nu de cate ori vrea debitorul, așa cum arata si sentința civila irevocabila nr. 2748 din 18.09.2012, sentința civila nr. 1615/03.04.2013 rămasa definitiva prin decizia nr. 102/28.05.2013 si irevocabila prin decizia nr. 1087/07.10.2013 a Curții de Apel lași, probe pe care le-a invocat si depus in data de 02.09 si 09.10.2013.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, definește prin art. 6 si garantează protecția executării hotărârilor judecătorești definitive si obligatorii, care nu pot fi împiedicate, anulate sau întârziate . si excesiv de peste 3 ani de zile, ca in speța de fata, in care debitor nu este oricine așa cum arata motivările hotărârilor referite.
Dreptul de proprietate asupra creanțelor creditorior a apărut încă din 06.11.2008 când a fost publicata Legea 232 in Monitorul Oficial. De atunci si pana in prezent au primit doar promisiuni completate prin contestația depusa in 2.02.2013.
Încuviințarea executării silite din data de 27.06.2012 a fost considerata legala si temeinica in dosar nr. 4628/2012 cu referire la sentința 2748/2012 prin care debitorului i s-a acordat un termen de gratie de 6 luni, termen in care s-a angajat sa-l respecte, deși este discriminatoriu.
O încheiere de încuviințare a executării silite, nu poate fi anulata decât daca aceasta nu a întrunit condițiile legale cu privire la: competenta altui organ de executare silita decât cel sesizat - hotărârea nu constituie titlu executoriu - creanța nu este certa, lichida si exigibila - debitorul se bucura de imunitate de executare sau titlul conține dispoziții potrivnice.
Creanța fiind certa, lichida, exigibila( de 3 ani) si recunoscuta, au procedat conform dispozițiilor art. 371 indice 1-2-3, art. 372, art. 373, art. 379, art. 452, art. 453, art. 454 si următoarele din Cod procedura civila vechi.
Sentința civila nr. 6560/25.07.2013 a judecătoriei Sector 5 București este irevocabila cu putere de lucru judecat si nu poate fi ignorata. Contestatorul trebuia sa știe ca debitorul obligat, daca nu îndeplinește obligația, aceasta se transforma in dezdăunare Conform Codului Civil.
Nimeni nu i-a împiedicat să se conformeze unui titlu executoriu, cu atât mai mult si pentru faptul ca B.R.D. le-a transmis la solicitare toate datele necesare celor 26 creditori din prezenta cauza.
Mai mult, din documentele pe care le au si care sunt emise de debitor, acesta afirma ca despăgubirile se vor face numai in urma hotărârilor judecătorești irevocabile.
Au respectat toate hotărârile judecătorești si neurmărind sa se îmbogățească ilicit, cum insinuează contestatorul, numai ca vor cere dobânda legala pentru prejudiciul creat, de la data de la care nu a fost calculata, si ar trebui pusa in seama celor care se fac vinovați.
Cei care nu si-au transferat depozitele la B.R.D. si-au primit banii din 30 oct. 2008 conform O.U.G. nr. 132/2008, aceiași modalitate nediscriminatorie trebuia si trebuie aplicata si creditorilor din prezenta cauză.
P. contestație, contestatorul da dovada ca nu cunoaște procedurile legale atunci când solicita si întoarcerea executării .
Toate aceste condiții au fost îndeplinite si constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile aflate la dosar si pe care le-au invocat in momentele oferite in cele 25 acțiuni introduse de debitor si structurile sale teritoriale.
In drept, s-au invocat disp.art._ punctele 8-9, art.304 indice 1, art.305 Cod procedura civila vechi, art.44 din Constituție, C.E.D.O.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Legal citat contestatorul intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.
În mod legal, instanța de fond a dispus prin sentința civilă nr. 3260/11.10.2013 în sensul admiterii contestației la executare și anulării atât a actelor de executare emise în mod nelegal la cererea recurenților de B. Silistra A. în dosarul de executare nr. 44/2012, dar și în sensul constatării nelegalității însăși a executării silite, astfel cum s-a solicitat, prin anularea încheierii din 27.06.2012 de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
Legalitatea sentinței civile nr. 3260/11.10.2013 a Judecătoriei V. constă, pe de o parte, din faptul că instanța a reținut că „în cadrul executării silite, instanța de executare are obligația de a respecta, în analizarea motivelor de nelegalitate a executării silite însăși sau a actelor de executare, titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, astfel cum aceasta a rămas irevocabilă, iar pe de altă parte, din faptul că instanța a reținut în mod corect că potrivit art. 5803 Cod procedură civilă, executarea obligațiilor de a face intuitu personae, în cazul de față numai Ministerul Finanțelor Publice putând emite aceste titluri, se face printr-o procedură specială.
În mod corect a reținut Judecătoria V. faptul că având în vedere că obligația cuprinsă în titlul executoriu nu privește achitarea sumelor de bani, față de împrejurarea că poprirea este o formă execuțională specifică executării sumelor de bani, titlurilor de valoare(existente) sau a altor bunuri mobile incorporale(existente), titlurile de stat nefiind încă emise, se impune atât anularea adresei de înființare a popririi, cât și a procesului-verbal privind cheltuielile de executare.
Față de aceste considerente, recurenții nu invocă și nu contestă prin urmare, sub nici un aspect de nelegalitate hotărârea criticată, apreciind că toate aceste aspecte au intrat în puterea de lucru judecat.
Tot cu putere de lucru judecat se impune însăși hotărârea judecătorească apreciată de recurenți ca fiind titlu executoriu pentru declanșarea executării silite-constatată a fi nelegală, începută în dosarul de executare nr.44/2012.
Sub acest aspect, motivarea instanței de fond este neechivocă, în sensul că instanța a reținut în mod corect faptul că în procedura soluționării incidentelor din cadrul executării silite(contestație la executare, suspendare de executare, validare de poprire), titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă sau, mai exact, obligația cuprinsă de acesta, nu poate fi modificată sau interpretată în mod diferit. Și aceasta pentru că obligația astfel stabilită se impune cu putere de lucru judecat, caracter de care se bucură, în speță, sentința civilă nr. 3773/28.10.2011, lămurită prin decizia nr.861/R/22.08.2012 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2107/R/21.02.2012.
Nici din acest punct de vedere, recurenții nu formulează critici de nelegalitate, sens în care sub aspectul încuviințării unui probatoriu, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă, înscrisurile astfel solicitate nu îndeplinesc condiția de admisibilitate de a fi înscrisuri noi.
Contrar aprecierilor recurenților, sentința civilă nr. 6560/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria sectorul 5 București nu este o hotărâre judecătorească pronunțată pe fondul cauzei, astfel că puterea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătorești se impune doar în privința aspectelor care au stat la baza declinării competenței de soluționare a contestației la executare la instanța apreciată ca fiind competentă, Judecătoria V., împrejurare care excede pretențiilor manifestate de recurenți prin actele de executare emise în dosarul nr. 44/2012, ce au determinat promovarea contestației la executare.
În cadrul acțiunii formulate de recurentul - reclamant, intimatul - pârât M.F.P. nu poate fi obligat să promoveze proiectul acestui act normativ, în primul rând pentru că nu acesta este obiectul cererii de chemare în judecată și în al doilea rând pentru că, așa cum motivează și instanța de fond, judecătorul nu se poate substitui legislativului fără a-si depăși atribuțiile judecătorești.
În acest sens, în baza prevederilor O.U.G. nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziționării de autoturisme, cu modificările și completările ulterioare, un număr de 37.478 de persoane fizice care au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A. (în continuare, C.E.C.) au beneficiat, la data de 30 octombrie 2008, de acordarea efectivă a despăgubirilor calculate prin indexarea cu Indicele Prețului de Consum (IPC) a sumelor existente în conturile active până la data de 31 iulie 2007, în valoare nominală totală de_,06 lei.
La data despăgubirii deponenților C.E.C. în condițiile O.U.G. nr. 156/2007, recurenții nu au fost incluși în tabelul întocmit de C.E.C. Bank (care cuprindea 37.478 deponenți) deoarece aceștia aveau depozitele transferate la B.R.D. -Groupe Societe Generale, așa cum s-a specificat în adresa nr. 254/19.06.2012 transmisă de C.E.C. Bank.
P. Legea nr.232/2008, de aprobare a O.U.G. nr. 156/2007, a fost stipulată acordarea de despăgubiri bănești și persoanelor fizice care după 22 decembrie 1989 și-au transferat la B.R.D., cu același scop, depunerile existente la C.E.C. în vederea achiziționării de autoturisme. În acest sens, cu adresa nr. 297/PB/11.09.2013, B.R.D. - Groupe Societe Generale a comunicat Ministerului Finanțelor Publice faptul că a identificat un număr de 2.149 conturi active care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial.
Deși Legea nr.232/2008 face referire la despăgubirile cuvenite deponenților care și-au transferat conturile de la C.E.C. la B.R.D., despăgubirea efectivă nu a putut și nu poate fi efectuată în baza actelor normative menționate anterior, deoarece:
- suma reprezentând despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. în vederea achiziționării de autoturisme a fost asigurată (în baza O.U.G. nr. 156/2007) de Ministerul Economiei și Finanțelor printr-o emisiune de titluri de stat, emisă cu data de 21.12.2007 și având scadență data de 30.10.2008.
-Legea nr. 232/2008 a intrat în vigoare ia data de 06.11.2008, dată ulterioară termenelor de emitere și răscumpărare a titlurilor de stat prin care au fost despăgubiți deponenții C.E.C. (30.10.2008). În cuprinsul acestui act normativ nu sunt specificate elementele tehnice care stau la baza emisiunii de titluri de stat.
-Legea nr.232/2008 constituie o normă imperfectă, întrucât nu reglementează întinderea acestui drept și modalitatea în care aceste persoane vor fi despăgubite, respectiv nu prevede elementele tehnice specifice necesare despăgubirii: modalitatea de calcul, valoarea totală a despăgubirii, numărul de depozite, data emisiunii și a scadenței titlurilor de stat.
-în vederea acordării despăgubirilor și pentru deponenții care și-au transferat depozitele la B.R.D., respectiv pentru stabilirea modalității de calcul a despăgubirilor, a fost prezentată o propunere legislativă pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 156/2007 - înregistrată la Camera Deputaților sub nr. Plx nr. 226/2011 - de natură să reglementeze imperfecțiunile legislative.
Inițiativa legislativă a fost susținută și de Ministerul Finanțelor Publice, care, pentru reglementarea modalității în care pot fi acordate despăgubirile, a elaborat amendamente, astfel încât să fie cuprinse toate elementele tehnice necesare acordării despăgubirilor.
Astfel, în ședința din data de 11.12.2013 a Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților a fost discutată propunerea legislativă privind procedura de despăgubire a persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank SA înainte de anul 1990 și și-au transferat aceste depozite la BRD -Groupe Societe Generale SA în anul 1991, în vederea achiziționării de autoturisme Dacia, urmând a fi supusă spre dezbatere și adoptare în plenul Camerei Deputaților.
La data de 16.12.2013. Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților a adoptat raportul suplimentar de admitere cu amendamente asupra propunerii legislative privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank înainte de anul 1990 și și-au transferat aceste depozite la BRD-Groupe Societe Generale în anul 1991 în vederea achiziționării de autoturisme DACIA, urmând a intra în ședința de plen a Parlamentului.
P. amendamentele admise, proiectul de act normativ soluționează toate situațiile/spețele identificate la acest moment privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank înainte de anul 1990 și și-au transferat aceste depozite la BRD-Groupe Societe Generale în anul 1991 în vederea achiziționării de autoturisme DACIA, prin urmare, inclusiv modalitatea de punere în executare a hotărârilor judecătorești executorii pronunțate în favoarea deponenților. În ipoteza adoptării acestui proiect de lege, toate elementele tehnice necesare despăgubirii vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, așa cum rezultă din art. III alin.1 și alin.2 ale proiectului
Totodată prin aceeași întimpinare intimata a invocat și excepția nulității recursului, în temeiul art. 302 ind. 1 alin.1 lit. c și art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, excepție pe care instanța o va analiza cu prioritate și asupra căreia reține următoarele:
Nu este incidentă în cauză sancțiunea nulității recursului având în vedere că recurenții au indicat motivele în fapt și în drept pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Chiar dacă aceste motive de recurs nu s-ar încadra în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. Civ., hotărârea instanței de fond poate fi atacată și pentru motive de netemeinicie având în vedere dispozițiile art. 304 ind. 1 C. proc. Civ.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
P. sentința civilă nr. 3773/28.10.2011, rămasă irevocabilă, Judecătoria V. a admis acțiunea civilă formulată de recurenții din prezenta cauză și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să acorde reclamanților despăgubiri prin emiterea de titluri de stat pentru depozitul constituit la CEC în vederea achiziționării unui autoturism și transferat la Banca Română de Dezvoltare – BRD, despăgubiri calculate în condițiile art. 2, 3 din OUG nr. 153/2007.
S-a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri, cerere care a fost respinsă. P. decizia civilă nr. 861/R/22.08.2012, Tribunalul V. a admis recursul și a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 3773/28.10.2011, stabilind sumele de bani pentru fiecare dintre reclamanți pentru care urmează a fi acordate despăgubiri în temeiul art. 2, 3 din OUG nr. 156/2007.
P. încheierea pronunțată de Judecătoria V. în camera de consiliu la data de 27.06.2012, s-a încuviințat executarea silită la cererea recurenților din prezenta cauză împotriva debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3773/28.10.2011 a Judecătoriei V..
În baza acestei încheieri s-a format dosarul de executare silită în care debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este somat să plătească recurenților anumite sume de bani așa cum au fost stabilite prin decizia civilă nr. 861/R/22.08.2012 a Tribunalului V..
În mod corect, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a anulat actele de executare, inclusiv a încheierii de încuviințare a executării silite.
P. sentința civilă nr. 3773/28.10.2011, Judecătoria V. a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea de despăgubiri prin emiterea de titluri de stat, despăgubiri calculate în condițiile art. 2, 3 din OUG nr. 156/2007 și nu la plata unor suma de bani. Potrivit dispozițiilor legale în materie invocate, respectiv OUG nr. 156/2007, procedura de acordare a despăgubirilor pentru persoanele care au efectuat depozite la CEC și care au transferat aceste sume la BRD este cea prevăzută de art. 3 din acest act normativ, respectiv prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală totală egală cu valoarea totală a despăgubirii. Astfel, prin acest act normativ nu se prevede posibilitatea acordării de bani, ci doar după emiterea acestor titluri, deponenții au posibilitatea să le răscumpere și să recupereze sumele de bani depuse. Creanța pe care o au recurenții nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, este doar o obligație a debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice de a emite titluri de stat. Chiar dacă prin decizia civilă nr. 861/R/22.08.2012, Tribunalul V. a stabilit anumite sume de bani, nu înseamnă că a fost modificat titlul executoriu, obligația fiind de a emite titluri de stat cu valoarea stabilită pentru fiecare dintre deponenți.
Chiar dacă cu privire la această executare silită s-au mai pronunțat hotărâri în contestațiile la executare formulate de debitor și nu s-a constatat nelegală executarea silită, aceste aspcte nu au fost invocate în cererile care s-au mai formulat, instanța pronunțându-se asupra capetelor de cerere cu care a fost învestită.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt motive de ordine publică care să impună analizarea acestora din oficiu, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge recursul formulat de A. I., C. V., G. V., M. Ș., D. S., M. A., G. D., B. C., T. G., C. S. Nicușor, L. M., N. E., P. P., R. D., B. M., C. P., P. E., D. V., T. E. D., M. I., M. N., V. N., C. C., S. V., C. L., C. E. împotriva sentinței civile nr. 3260/11.10.2013 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2014.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, M. R. |
M.R. 03 Februarie 2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 991/2014. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 608/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
