Plângere contravenţională. Decizia nr. 292/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 4989/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 292/A
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier V.-M. I.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant S. R., domiciliat în mun. V., . Cabinet Avocat A. V., ., . și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., având ca obiect – plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. A. V. pentru apelantul petent S. R., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul pârât IPJ V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care a relevat faptul că apelul se află la primul termen de judecată; este declarat și motivat în termen; s-a depus al doilea exemplar de pe motivele de apel; nu s-a făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, intimatul nu a depus întâmpinare; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Av. A. V. consideră că atât timp cât s-a plătit la fond taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, înțelege să uzeze de dispozițiile art. 23 alin. 1 OG nr. 180/2013 care spune că în căile de atac se timbrează cu 50% din valoarea taxei achitată la fond.
Tribunalul arată că a stabilit această taxă judiciară de timbru având în vedere că în materie contravențională și pentru calea de atac sunt dispoziții speciale de timbraj, respectiv dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Av. A. V. depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei.
Tribunalul constată complinit timbrajul și că nu se solicită administrarea de probe noi în apel, iar în baza probatoriului administrat, se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Av. A. V. solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.3394/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria V.. Apelantul a înțeles să conteste această hotărâri din punct de vedere al legalității și al temeinicie.
Consideră că s-au adus prejudicii dreptului la apărare a petentului având în vedere poziția pe care a avut-o instanța de fond în momentul judecării acestui dosar. Au fost solicitate o . probe și lămuriri la datele indicare în planșele fotografice depuse la dosar cu privire la poziția localizată prin GPS și celelalte date indicate în aceste planșe foto.
De asemenea petentul a înțeles să solicite și un raport al agentului constatator, pentru a se observa dacă la momentul la care s-a constatat a fi săvârșită fapta contravențională, autoturismul poliției rutiere se afla în localitate sau în afara localității.
Instanța de fond a respins această probă considerând că nu ar aduce lămuriri suplimentare. Deși s-a dovedit de către petent că nu era cu exactitate indicat sectorul de drum în care aceștia aveau obligația de a verifica circulația.
De asemenea s-a solicitat a fi admisă și o probă testimonială cu un martor, solicitare respinsă de către instanță, considerându-se că o probă cu martori nu poate combate o probă tehnică. În acest caz, legiuitorul ar trebui să excludă din start proba testimonială, în momentul în care s-ar constata săvârșirea unei contravenții prin aparate tehnice. Consideră că proba cu martori era necesară pentru a se stabili dacă petentul a condus cu viteza peste limita permisă de lege, dar acesta nu era în localitate la acel moment.
În consecință solicită ca în baza aspectelor arătate față de temeinicia și legalitatea hotărârii instanței de fond solicită admiterea apelului și pe fond să se dispună admiterea plângerii contravenționale, întrucât așa cum s-a mai arătat, apelantul a recunoscut că a condus cu viteză mai mare decât limita admisă de lege, însă la momentul respectiv nu era în localitate.
Consideră că prin probatoriul solicitat, dar respins de către instanța de fond, se puteau proba aceste afirmații și consideră că apelantul petent a fost vitregit prin poziția avută în hotărâre de către instanța de fond, motiv pentru care solicită admiterea apelului și rejudecând să se dispună admiterea plângerii contravenționale. În subsidiar, arată că dacă se va respinge și apelul, să se aprecieze și să se reindividualizeze sancțiunea aplicată având în vedere natura muncii apelantului petent și locul de muncă unde acesta lucrează, distanța de la domiciliul acestuia și locul de muncă, timpul pe care îl are între schimbul de mijloace de transport în comun și locul de muncă depășește perioada în care trebuie să ajungă la serviciu, riscând să-și piardă locul de muncă. solicită aceasta și datorită faptului că apelantul petent este sancționat pentru prima dată, nu a mai avut abateri de această natură și de fiecare dată a încercat să respecte dispozițiile legale în această materie și nu numai.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare, după care ulterior, conform prevederilor art. 395 al.1 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr.3394/23-10-2013 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S. R. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat contravențional, întrucât, în ziua de 20.07.2013 a circulat pe raza localității Văleni cu viteza de 109 km/h.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art.102 al.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 și sancționată cu o amendă contravențională cu suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, au fost respectate dispozițiile art.16 al.1, referitoare la locul săvârșirii faptei, acesta fiind localitatea Văleni, precum și cele referitoare la descrierea faptei, menționarea vitezei cu care petentul a circulat fiind suficientă pentru ca instanța să poată aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal și a gravității faptei contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei, fotografiile radar depuse de intimat confirmă faptul că petentul a circulat pe raza localității cu viteza de 109 km/h., viteza mașinii țintă (T) fiind egală cu viteza cea mai mare înregistrată în trafic (L), fără a exista deci dubii că această viteză ar aparține altei mașini din trafic.
Cinemometrul care a efectuat măsurătoarea se afla în perioada de valabilitate a verificării metrologice conform buletinului depus la dosar, proba furnizată de acesta fiind de necontestat.
Nicio marjă de eroare a măsurătorii nu poate fi reținută de instanță atât timp cât cinemometrul a fost verificat metrologic și avizat din acest punct de vedere.
Erorile pe care orice aparat de măsură le prezintă, sunt erori tolerate care, dacă se încadrează în anumite limite prevăzute de normele de metrologie, se consideră că aparatul măsoară corect. Prin urmare, erorile de măsurare prevăzute în normele legale de metrologie sunt erori avute în vedere doar de specialiștii care fac verificarea metrologică a aparatelor.
Față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lui, sancțiunea aplicată de agentul constatator reflectând corect gravitatea faptei, fără a impune reindividualizarea ei.
Pentru aceste motive plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Petentul S. R. a declarat apel împotriva sentinței de fond, apreciind că aceasta este netemeinica si nelegala.
Consideră ca în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea plângerii contravenționale, considerând ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic.
Sub aspectul legalității, instanța de fond a considerat în mod greșit că Procesul-verbal încheiat la data de 20.07.2013 indeplineste toate condițiile prevăzute de lege.
Asa cum a arătat si in cuprinsul plângerii contravenționale, agentul constatator a consemnat, la rubrica privind descrierea faptei contravenționale si a împrejurărilor săvârșirii, doar faptul ca:„A condus auto RENAULT LAGUNA nr._, in localitate, cu viteza de 109 km/h - înregistrare video-radar montat pe auto MAI_."
In mod evident, aceasta descriere este una generica, o descriere din care nu rezulta cu exactitate locul in care ar fi fost săvârșita contravenția ori acele elemente de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție.
Descrierea trebuie făcuta in termeni concreți si nu generici, descrierea faptei prin termeni generici, lipsita de elemente concrete, nu satisface condiția legala, ceea ce înseamnă ca procesul-verbal astfel incheiat este lovit de nulitate.
Practica de specialitate si literatura de specialitate, au stabilit faptul ca:„Descrierea contravenției consta in arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție. Nu este "îndeplinita aceasta cerința daca agentul constatator s-a limitat sa redea textul aplicabil sau daca elementele indicate in procesul-verbal sunt insuficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție „ Regimul juridic al contravențiilor - Comentarii si explicații, Ediția 4, M. A. H., E.. C.H. B., pag. 283.
Apreciază că, atât timp cat mențiunile făcute de agentul constatator nu îndeplinesc toate condițiile impuse de lege, consideră ca se impunea aplicarea sancțiunii nulității absolute a procesului verbal.
Nu se pot acoperi lipsurile din procesul-verbal cu diferite presupuneri, astfel incat instanța sa considere ca au fost respectate obligațiile legale.
A fost contestat procesul-verbal de contravenție si sub aspectul temeiniciei. Arată că a recunoscut ca a circulat cu o viteza mai mare de 50 km/h, insa nu cu mai mult de 100 km/h in localitate. Acest lucru se poate observa si din planșele foto depuse de intimata, la dosarul cauzei.
Din aceste planșe foto nu rezulta ca autoturismul avea viteza indicata in interiorul localității, asa cum greșit apreciază instanța de fond. Desi a solicitat lămuriri cu privire la porțiunea de drum in care agenții constatatori aveau misiunea de a efectua verificări in trafic, pentru a se stabili despre ce localitate este vorba, in sensul depunerii la dosar a raportului de serviciu al agentului constatator, instanța a apreciat ca nu este necesar.
Exista dubii clare cu privire la viteza pe care o avea autoturismul condus de in localitate, astfel incat nu se poate aprecia doar in funcție de presupuneri.
Instanța de fond a apreciat ca fiind de necontestat buletinul de verificare metrologica a cinemometrului prin care s-a efectuat măsurătoarea vitezei. Insa, daca se analizează acest inscris, se poate observa ca intimata a depus la dosar o copie a unui buletin care cuprinde diferite data, care insa nu este stampilat si avizat corespunzător.
Asa cum a solicitat si in fata instanței de fond, solicită ca instanța de apel sa nu considere ca fiind valabil acest buletin, întrucat nu conține o stampila oficiala care sa ii ateste conținutul.Ori, atâta timp cat nu s-a făcut dovada faptului ca cinemometrul este verificat metrologic, nu se poate aprecia ca fiind corecta măsurătoarea făcuta.
Erorile de măsurare nu sunt erori tolerate, avute in vedere doar de specialiștii care fac verificările, cum greșit apreciază instanța de fond.
Orice aparat prin care se măsoară viteza de circulație prezintă o marja de eroare, care trebuie indicata in buletinul de verificare metrologica.
Daca nu se indica nicio astfel de eroare, se va aprecia in funcție de marja cea mai mare, respectiv de +/- 4%.
Având in vedere ca exista acest dubiu, se va calcula valoarea cea mai mica, de -4%, in favoarea sa, având in vedere principiul „in dubio pro reo”.
In mod greșit arată că i-a fost respinsa si proba testimoniala cu un martor care se afla in autoturism, în momentul în care se considera ca ar fi săvârșit presupusa contravenție.
Instanța de fond consideră ca „o proba cu martori nu poate combate o proba tehnica.”
Consideră ca i-au fost încălcate drepturile la apărare, atâta timp cât i-a fost respinsa aceasta proba.
Proba tehnica nu arata unde se afla cand a circulat cu viteza de 109 km/h. Nici din descrierea făcuta de agentul constatator nu rezulta acest lucru, astfel ca era necesar sa se faca lămuriri asupra acestui aspect.
Daca s-ar considera ca fiind corecta aprecierea instanței de fond, inseamna ca nu s-ar mai putea răsturna in niciun fel prezumția relativa de legalitate a procesului-verbal de contravenție privind viteza unui autoturism care circula pe drumurile publice, întrucât nu s-ar putea combate o proba tehnica.
Nu exista nicio proba din care sa rezulte faptul ca a circulat in localitate cu viteza de peste 100 km/h. Planșele foto nu confirma faptul ca autoturismul se afla in localitate, când se indica viteza de 109 km/h.
Se solicită admiterea apelului, astfel incât, pe fondul cauzei sa admită plângerea contravenționala formulata.
In subsidiar, solicită ca instanța de apel sa dispună reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, transformând-o in avertisment. Arată faptul ca are permis începând cu anul 2009 si nu a avut pana acum niciun fel de abatere in trafic, nefiindu-i aplicata nicio sancțiune.
In drept, art. 470 si următoarele din Noul Cod de procedura.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar si din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul constată, în primul rând, că fapta a fost suficient descrisă - „în data de 20.07.2013, ora 18.50, în localitatea Văleni a condus autoturismul marca „Renault Laguna” cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 109 km/h, înregistrată cu video-radar montat pe auto MAI_” și i s-a dat o corectă încadrare juridică – art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
În al doilea rând, la dosarul cauzei, s-a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, buletinul de verificare metrologică nr._ din 05.04.2013, valabil 1 an, pentru cinemometrul de control rutier de tip AUTOVISION, în cuprinsul acestuia făcându-se referire la faptul că cinemometrul este montat pe autoturismul susmenționat cu număr de înmatriculare MAI34839 (fila 21 dosar instanța de fond), care atestă omologarea atât pentru măsurătorile efectuate în regim staționar, cât și de deplasare.
În al treilea rând, în ceea ce privește marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar, Tribunalul consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, cu modificările ulterioare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (filele 19-20 dosar instanța de fond), reiese în mod clar viteza de 109 km/h în dreptul literei „L”, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă.
Tribunalul constată, de altfel, că apelantul nici nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, neformulând obiecțiuni, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa, inclusiv a faptului că se afla în interiorul localității.
Petentul-apelant a fost oprit imediat după săvârșirea contravenției, fiind identificat.
Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face parte chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât acesta poate consemna o situație asumată la acel moment de petent prin semnătură, care se și coroborează cu planșele fotografice depuse la dosar.
În mod just, a arătat instanța de fond că nu se impune administrarea probei testimoniale raportat la abaterea reținută în sarcina apelantului.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea contravențională a amenzii a fost aplicată la minimul prevăzut de lege pentru abaterea contravențională săvârșită de către recurent, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, urmează a fi respins APELUL ca neîntemeiat.
Respinge ca nefondat declarat de S. R. , împotriva sentinței civile nr. 3394 din 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat declarat de S. R. , împotriva sentinței civile nr. 3394 din 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 aprilie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, V.-M. I. |
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 103/2014. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 713/2014.... → |
|---|
