Plângere contravenţională. Decizia nr. 377/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 3592/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 377/A/2014
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant P. I.,cu domiciliul în B. ., ., ., cu sediul ales la cabinet av. H. D., apelant . B., cu sediul procesual ales la cabinet av. H. D., B. ., jud. B., in contradictoriu cu intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., împotriva sentinței civile nr. 2946/2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravenționala P.V.. NR._ DIN 15.07.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată că lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, apelul este declarat in termen legal, nemotivat, se constată că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței in sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anularii cererii de apel ca netimbrată, deși i s-a pus în vedere acest lucru. De asemenea i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, in condițiile legii, cerere de acordare a facilitaților la plata taxei judiciare de timbru, in termen de 5 zile de la primirea comunicării;
În temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, raportat la art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Verificând actele și lucrările dosarului și constatând faptul că până la termenul de astăzi nu s-a complinit lipsa timbrării căii de atac, văzând dispozițiile art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare in ceea ce privește excepția invocată din oficiu, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2946 pronunțată la data de 09.12.2013 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2946 pronunțată la data de 09.12.2013, Judecătoria Bârlad a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. I., in calitate de administrator al . B. împotriva P.V. .P nr._ din 15.07.2013, in contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție V..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 15.07.2013.2013, petentul P. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei și sancțiunea complementară a confiscării cantității de_ kg grâu pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 14 al. 1 lit. e din OUG 12/2006 privind stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale constând în transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțire de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul P. I., la data de 15.07.2013 ora 14.30 pe DN 26 A în loc. Blăgești, jud. V., în calitate de administrator al . B. a achiziționat și a dispus transportarea de pe raza comunelor Berezeni și Vetrișoaia a cantității de_ kg grâu neînsoțit de documentele legale care să ateste proveniența licită a acestuia
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 19.07.2013 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (15.07.2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Motivul de nulitate invocat de petentul P. I. referitor la sancționarea prin procesul verbal contestat a sa și nu a societății comerciale . este neîntemeiat. Art. 14 al. 1 din OUG 12/2006 prevede faptele care constituie contravenții și sancțiunile aplicabile, fără a distinge după cum acestea sunt operatori de transport, comercianți, producători, după cum susține petentul prin plângerea contravențională și concluziile scrise depuse la dosar. Mai mult decât atât, al. 2 al aceluiași articol prevede că „Contravențiile se aplică și persoanelor juridice.” De nicăieri din textul normei legale nu reiese excluderea persoanei fizice de la răspunderea contravențională, mai mult decât atât, aceasta rezultă implicit din folosirea conjuncției coordonatoare „și” în textul de lege invocat anterior. Ca atare, petentul P. I. este subiect activ al contravenției, putând fi sancționat contravențional.
Motivul de nelegalitate invocat de petent referitor la faptul că în procesul verbal nu sunt individualizate documentele de transport pe care petentul trebuia să le aibă asupra sa este de asemenea neîntemeiat. Deși petentul nu a calificat acest motiv de nelegalitate ca pe o descriere incompletă a faptei, din argumentele expuse reiese că s-a referit la acest aspect. Din analiza procesului verbal de contravenție reiese însă că fapta este corespunzător descrisă, prin neindicarea în concret a documentelor pe care petentul ar fi trebuit să le aibă asupra sa neproducându-i-se nicio vătămare. Mai mult decât atât, prin procesul verbal s-a reținut că petentul nu avea asupra sa nici un document de proveniență licită în sensul celor prev. de OUG 12/2006, ca atare, instanța, analizând pe fond procesul verbal, va cerceta dacă petentul a avut documentele cerute, o parte sau nici unul. De asemenea, însuși petentul la rubrica „alte mențiuni” a procesului verbal a consemnat că „nu avea documentele prevăzute de lege” fără a face nicio obiecțiuni cu privire la faptul că nu s-a consemnat la rubrica „descrierea faptei” în concret ce documente lipseau.
Referitor la faptul că nu s-a făcut aplicarea disp. art. 20 și 25din OG 2/2001 cu privire la întocmirea mai multor procese verbal de contravenție în loc de unul singur pentru reținerea mai multor fapte contravenționale, nu rezultă nici din înscrisurile depuse la dosar și din apărările formulate ulterior că s-ar fi procedat așa în cauză și mai există eventual un alt proces verbal încheiat în aceleași împrejurări pentru o altă faptă. În orice caz, chiar dacă ar fi așa, un atare motiv nu atrage anularea procesului verbal decât în cazul în care persoana sancționată face dovada existenței unei vătămări, ceea ce nu este cazul în speță.
Critica privitoare la lipsa indicării locului comiterii faptei este neîntemeiată, din cuprinsul procesului verbal reieșind că locul comiterii faptei este DN 26, loc. Blăgești, jud. V..
Cu privire la lipsa unui mandat special pentru organele e poliție care să le confere abilitatea de a aplica sancțiunile contravenționale prev. de OUG 12/2006, instanța constată că, din analiza al. 3 al art. 14 din textul de lege, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prev. la al. 1 lit. e se face de către Garda Financiară și personalul anume desemnat din cadrul Poliției Române. Interpretarea dată de petent potrivit căreia sancțiunea se aplică de personalul ANAF însoțit „în echipe mixte de organele de poliție” excede voinței legiuitorului. Textul de lege este clar și fără echivoc, iar sensul conjuncției „și” utilizate (Garda Financiară și personalul anume desemnat din cadrul Poliției Române) este nu de subordonare ci de coordonare. Faptul că personalul este „anume desemnat” nu înseamnă emiterea unui „mandat special” cum susține petentul ci este necesar ca în virtutea atribuțiilor, organele de poliție care constată contravențiile prev. de OUG 12/2006 să aibă abilitarea de a aplica sancțiuni contravenționale pentru faptele constatate în exercițiul funcțiunii. Atât timp cât insp. V. C. are calitatea de agent constatator, instanța reține că sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că petentul a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator. El susține că avea documentele de proveniență a mărfii și anume avize de însoțire a mărfii. Totodată proveniența licită a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate.
Raportat la mijloacele de probă administrate, plângerea contravențională este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Cf. art. 14 al. 1 din OUG 12/2006, constituie contravenție transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora.
Cf. art. 3 al. 2 Vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piața internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate și a facturilor fiscale, în cazul producătorilor agricoli persoane juridice, iar în cazul producătorilor agricoli persoane fizice, pe baza contractelor de vânzare-cumpărare și a borderourilor de achiziții cu regim special personalizate prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator.
Ca atare, documentele „prevăzute de lege” sunt contractul de vânzare cumpărare și factura fiscală, în cazul producătorilor persoane fizice, respectiv contractul de vânzare cumpărare și borderoul de achiziție în privința producătorilor agricoli peroane fizice. Aceste documente sunt cele care justifică proveniența licită a cerealelor, în sensul OUG 12/2006. Din procesul verbal de depistare (f. 32-34) reiese că la data de 15.07.2013 au fost depistate în trafic 3 camioane aparținând .. Conducătorii acestora au declarat că petentul P. I. le-a dat câte un aviz de însoțire a mărfii, cu seriile nr. 1225, 1329, 1606 în care la rubrica furnizor figurează . iar la rubrica cumpărător .. Conducătorii celor trei camioane au fost audiați în fața instanței în calitate de martori. Martorul M. I. a declarat că a încărcat o cantitate de grâu pentru care administratorul ., petentul P. I. i-a dat un aviz de însoțire a mărfii, acesta fiind singurul document deținut asupra sa. Același aspect a fost relatat și de martorul T. M. (f. 83) care a precizat că petentul, după încărcarea grâului i-a dat avizul de însoțire a mărfii. Cel de-al treilea conducător auto, martorul T. A. (f. 84) a declarat în fața instanței că după încărcarea de pe câmp a grâului s-a întâlnit cu petentul P. I. care i-a dat avizul de însoțire a mărfii, fără a-i înmâna un alt document.
Din înscrisurile depuse la dosar, și anume avizele de însoțire a mărfii găsite asupra celor 3 conducători auto (f. 35) reiese că într-adevăr . figurează ca furnizor iar . ca cumpărător. Cu toate că petentul P. I. a susținut că prin aceste avize face dovada provenienței licite a grâului transportat, această apărare este neîntemeiată. Pe lângă faptul că la rubrica furnizor a avizelor figurează tocmai societatea petentului . și nu societatea de la care grâul a fost achiziționat, textul de lege este clar, în sensul că proveniența licită a grâului de dovedește prin contract de vânzare cumpărare și factură fiscală, respectiv borderou de achiziție. Atât timp cât modalitatea în care respectiva cantitate de grâu a ajuns în proprietate societății petentului nu este clar stabilită, neexistând documente justificative în acest sens, la momentul controlului de către organele de poliție, avizele de însoțire respective nu fac nicio dovadă.
Cu privire la grâul achiziționat de la numitul N. P., petentul P. I., în declarația dată în fața organelor de poliție, a recunoscut că a emis respectivele avize chiar dacă achiziționase grâul de la acesta și nu îl cântărise înainte de a încărcat. A prezentat un contract de vânzare cumpărare (f. 54) în care la rubrica vânzător figurează numitul N. P., de la care petentul a declara că a achiziționat grâu. În urma verificării după nume și . buletin, în baza de date privind evidența populației nu a fost depistată nicio persoană cu acest nume (f. 51). Pe de altă parte, organele de poliție au efectuat verificări cu privire la grâul depistat în camionul condus de martorul M. I. (f. 47), stabilindu-se că grâul a fost încărcat de la ferma proprietatea numitului N. C.. Acesta fost ascultat în fața instanței în calitate de martor (f. 95), declarând că nu îl cunoaște pe petent, nu a i-a vândut grâu și nu a încheiat cu el nici un contract. Ca atare, contractul de vânzare cumpărare (f.54) din dosar nu poate fi reținut ca document care să justifice proveniența licită a grâului atâtâ timp cât persoana cu date înscrise în acesta nu există iar locul care a fost indicat de martorul M. I. ca fiind cel din care s-a încărcat grâul aparține martorului N. C. care a negat vânzarea grâului către petent.
Cu privire la grâul achiziționat de la ., administratorul acesteia, martorul S. C., a declarat că s-a înțeles cu petentul P. I. să îi vândă cantitatea de 100 tone de grâu urmând ca documentele să fie întocmite după livrarea întregii cantități de grâu. Atât în declarația dată în fața organelor de poliție (f. 42-43) cât și în declarația dată în fața instanței, martorul a recunoscut că nu s-au întocmit documente, contractul de vânzare cumpărare urmând a fi încheiat ulterior după aflarea întregii cantități de grâu. Această justificare, că grâul nu a fost cântărit, motiv pentru care contractul de vânzare cumpărare urma a fi încheiat ulterior este neîntemeiată. Atât timp cât în urma discuției telefonice a martorului cu petentul P. I. au fost întocmite avizele de însoțire a mărfii și factura pentru ca petentul să justifice proveniența licită a acesteia la oprirea de către organele de poliție, fiind înscrisă o anume cantitate de grâu în acestea, este de neînțeles de ce nu au fost întocmite de la bun început. Dacă cantitatea exactă de grâu nu era cunoscută la momentul încărcării camioanelor, nu avea cum să fie cunoscută câteva ore mai târziu, la momentul opririi de către organele de poliție. Instanța apreciază că prin întocmirea avizelor de însoțire a mărfii și a facturii din dispoziția martorului S. C., la solicitarea petentului P. I., reiese reaua credință a petentului. Mai mult decât atât, este de neînțeles de ce pe avizele de însoțire a mărfii fotocopiate de organele de poliție (f. 49) nu apare, la rubrica semnătura de primire, semnătura petentului, pe când pe cele depuse în dovedirea plângerii apare o asemenea semnătură.
În orice caz, întocmirea ulterioară a facturii de către martorul S. C. și completarea avizelor de însoțire a mărfii nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentului. Faptul că acesta nu a avut la momentul controlului documentele este incriminat de lege. Necesitatea ca documentele să existe în momentul controlului rezidă în descurajarea celor care vând și cumpără cereale de a eluda înregistrarea în contabilitate a operațiunilor efectuate, prin întocmirea documentelor doar în cazul în care transportul de cereale este interceptat de organele de control, urmând ca, în cazul în care transportul nu este verificat, asemenea documente să nu mai fie, eventual, întocmite.
În consecință, instanța apreciază că pentru cantitatea de grâu transportată nu existau deloc documente justificative la momentul controlului, contractul de vânzare cumpărare încheiat cu N. P. nefiind valabil iar factura și avizele de însoțire a mărfii emise de . fost întocmite ulterior, ca urmare a opririi camioanelor cu grâu de organele de poliție. Oricum, textul art. 14 al. 1 lit. e sancționează transportul cerealelor neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, fiind lipsit de relevanță dacă acele documente existau sau nu.
La termenul din data de 28.04.2014, instanța, din oficiu a invocat, in temeiul art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția nulității cererii de apel pe motiv că apelantul nu si-a indeplinit obligatia de a achita taxa judiciara de timbru datorată pentru cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul retine următoarele:
Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Tribunalul reține că, raportat dispozițiile art. 33 alin. 2 din același act normativ, a pus în vedere apelantului, la primirea cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 17 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, până la termenul fixat în cauză la data de 28.04.2014, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul Cod de procedură civilă și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, Tribunalul va admite excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulată de petentul P. I., împotriva sentinței civile nr. 2946/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului invocată de instanță din oficiu.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelanții P. I. și . împotriva sentinței civile nr. 2946/2013 din 09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.R.G./Tehnoredactat-T.B. /Ex.4-12 mai 2014/Judecătoria Bîrlad-judecător fond: D. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 174/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1010/2014. Tribunalul... → |
|---|
