Validare poprire. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul VASLUI

La apelul nominal făcut în ședință publicăs-a constatat lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; cauza, suspendată în temeiul art. 155 ind.1 C.pr.civ data de 09.04.2014, a fost repusă pe rol la data de 04.06.2014, pentru constatarea perimării.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției.

TRIBUNALUL

Asupra perimării din oficiu a recursului formulat ;

Prin sentința civilă nr. 218/23.01.2013 Judecătoria B. a respins cererea pentru validare poprire formulată de creditoarea . contradictoriu cu debitoarea ...T., și cu terțul poprit T. B., ., jud.V..

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În prezenta cauză, B. S. P., cu nr.110/2012 din 28 mai 2012 în dosarul de executare, 110/2012 a emis adresa de înființare a popririi către T. B. și aceasta a fost primită la data de 5 iunie 2012. În data de 26 mai 2010 cu adresa nr._ din 06.06.2012 terțul poprit a înștiințat executorul judecătoresc despre înființarea popririi asupra conturilor debitoarei U. A. Teritorială . terțul poprit și aceasta a fost confirmată de primire de către executorul judecătoresc la data de 8 iunie 2012. În ceea ce privește executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii se reține că terțul poprit a respectat metodologia impusă de O.G. 22/2002, L. 110/2007 și Ordinul 2336 din 19 iulie 2011.După confirmarea popririi către executorul judecătoresc prin adresa nr._/06.06.2012 s-a făcut cunoscută debitoarei U. A. Teritorială . din cont și s-a solicitat să comunice în scris sumele existente în conturi, la data primirii adresei de înființare a popririi și obligativitatea completării anexei 2 la OMF nr.2336 din 19 iulie 2011. În acest sens sunt depuse în probă copii de pe adresa nr.4376 din 21.12.2012, adresa nr._ din 20.12.2012, adresa nr. 4360 din 19.12.2012, adresa nr._ din 19.12.2012, situația disponibilizării de fonduri, adresa nr. 4189 din 06.12.2012, adresa nr._ din 05.12.2012, situația disponibilităților de fonduri, adresa nr.4177 din 03.12.2012, adresa nr._ din 03.12.2012 cu situația disponibilităților de fonduri. Rezultă așadar că terțul poprit nu a încălcat obligațiile care-i reveneau potrivit art. 460 din codul de proc.civ., ci a aplicat metodologia impusă de actele normative de mai sus privind executarea prin poprire impusă de O.G. 22/2002, L. 110/2007 și Ordinul 2336 din 19 iulie 2011 și a respectat fondurile bănești alocate de bugetul de stat alocate în ceea ce privește specificitatea creanței supuse executării.

Susținerea debitoarei că într-un interval de 5 ani au fost executate numai 2000 lei din cei datorați de debitoare potrivit O.P. 64/18.10.2012 și O.P. 67/21.11.2012, Sentința civilă nr. 2885/2011 este o exagerare câtă vreme titlul de executat este din anul 2011- Sentința civilă nr.2885/2011. În ceea ce privește susținerea debitoarei că pentru același gen de servicii debitoarea a plătit sume pentru alți furnizori instanța a apreciat susținerea nedovedită.

În baza textului sus indicat a respins cererea creditoarei de validare a popririi ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta – creditoare .-o pentru netemeinicie si nelegalitate:

Sentința civila nr.218/23.01.2013, este insuficient motivata.

Astfel instanța de judecata motivează ca terțul poprit nu a încălcat obligațiile care-i reveneau potrivit art. 460 din C.proc. civila si a aplicat metodologia privind executarea prin poprire impusa de OG 22/2002, L 110/2007 si Ordinul MF 2336/2011 si a respectat fondurile bănești alocate de bugetul de stat alocate in ce privește specificitatea creanței supuse executării.

Totodată a arătat că terțul poprit a respectat prevederile OG 22/2002 si procedura Ordinului MF nr. 2336/2011, în sensul comunicării somației si titlului executoriu către debitoare si ca a virat sumele indisponibilizate de către debitoare in contul pus la dispoziție de către executorul judecătoresc.

Nu a motivat instanța de judecata neîndeplinirea de către debitoare a prevederilor art. nr. 2 din OG 22/2002, modificat prin Legea nr. 288/2002, care prevede ca „ instituția debitoare este obligata ca in termen de 6 luni sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata" deși a fost solicitat acest lucru de către creditoare atât prin înscrisurile depuse cit si prin cuvântul la fond.

Art.3 din OG 22/2002, modificat prin Legea nr. 288/2002, prevede că în cazul în care instituția publica nu își îndeplinește obligația în termenul prevăzut creditorul va putea solicita executarea silite potrivit Codului de procedura civila, cit si altor dispoziții legale aplicabile in materie", ceea ce a si făcut, solicitând validarea popririi si obligarea terțului poprit sa plătească creditoarei din conturile pe care debitoarea le are deschise la acesta suma datorata de debitoare.

Instanța de judecata in motivarea sentinței a arătat că terțul poprit a respectat prevederile Ordinului MF nr. 2336/2011, fără a arata în motivarea sentinței ca art. 5, alin. 1 din acest ordin prevede ca „ în cazul in care sumele indisponibilizate din disponibilitățile sau din creditele bugetare deschise si repartizate existente la data primirii adresei de înființare a popririi potrivit datelor comunicate de instituția publica ori autoritatea publica in situația prezentata in anexa nr. 2, sunt inferioare titlului executoriu,, unitățile teritoriale ale Trezoreriei statului, vor solicita acestora informații cu privire la fiecare suma încasată ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, după caz până la îndestularea creanței".

In acest sens, T. B. nu a întreprins nicio măsura si nu a depus la dosarul cauzei nicio dovada ca a solicitat debitoarei informații cu privire la fiecare suma încasată sau decontata pe baza extraselor de cont.

Instanța de judecata nu a motivat in niciun fel acest aspect solicitat de creditoare si prevăzut de art. 5, alin.1 din Ordinul 2336/2011.

Sub acest aspect, rezultă clar ca terțul poprit - T. B., nu si-a îndeplinit obligațiile legale, instanța de judecata nu a motivat acest aspect, insa a reținut ca terțul poprit a arătat ca debitoarea nu are disponibilități in cont.

Lipsa disponibilităților din cont, invocata de debitoare nu împiedică nici înființarea si nici validarea popririi, întrucât debitoarea este obligata potrivit art. 2 din OG 22/2002, ca in termen de 6 luni sa facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plata stabilite prin titlul executoriu si prin masurile de executare silita.

Neîndeplinirea acestei obligații are drept consecința, validarea popririi si obligarea directa a terțului poprit fata de creditorul popritor, la plata sumei de bani urmărita.

Motivează instanța ca creditoarea exagerează ca încearcă de 5 ani sa-si recupereze debitul, in condițiile in care sentința civila 2885 a fost pronunțata in anul 2011, motivare insuficienta, întrucât instanța nu a luat in calcul ca după doi ani de la data emiterii facturii creditoarea s-a judecat in instanța pe OG 5/2001, cerere respinsa, urmând apoi judecata pe dreptul comun când a fost pronunțată sentința 2885/2011.

In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304, pct.7, din C. Proc. Civila.

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 9 aprilie 2013, când cauza a fost suspendată, în temeiul art. 155 ind. 1 alin. 1 C. pr. civ., întrucât recurenta . și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar duplicatul motivelor de recurs, pentru a-i fi comunicate intimatului - terț poprit, astfel cum i s-a pus în vedere prin reprezentant convențional, cons. jr. C. G..

Analizând excepția perimării cererii Tribunalul retine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 248 (1) C. pr. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar conform art. 252 (1) perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate.

Constatând că de la data încheierii de suspendare, respectiv 9 aprilie 2013, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, în baza art. 248 și urm. din Cod. pr. civ., instanța urmează a admite excepția perimării și a constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția perimării cererii de recurs invocată din oficiu de către instanța de judecată.

În baza art. 248 C.pr.civ. și art. 252 C.pr.civ.

Constată perimat recursul declarat de recurenta .> împotriva sentinței civile nr. 218/23-01-2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.