Plângere contravenţională. Decizia nr. 382/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 382/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2209/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 382/A
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. B.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: L. – C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelantul – intimat C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 11, jud. Iași, în contradictoriu cu intimata – petentă ., cu sediul în mun. Bârlad, .. 60 Bis, jud. V., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la al 3 termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă și nu s-a formulat răspuns față de întâmpinarea depusă în cauză.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța apreciază că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat în cauză, motiv pentru care constată terminată cercetarea judecătorească, după care, constatând că s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, lasă dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 395 C., pentru când s-a dat decizia civilă de față;
INSTANȚA:
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul – intimat apelantul – intimat C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași împotriva sentinței civile nr. 1998 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 24.09.2013, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1998/2013 Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 27.03.2013 și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.03.2013 întocmit de către intimat cu sancțiunea „avertisment”.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ (81/214) întocmit la data de 27.03.2013, s-a reținut că, operatorul economic prestează servicii de alimentație publică prin unitatea Bar, în care fumatul este permis, dar fără a avea afișat la loc vizibil avertismentul ,,În această unitate fumatul este permis"
Faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 3 alin. 4 indice 1 din Legea 349/2002, aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, potrivit art. 10 lit. b din aceluiași act normativ.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că fapta a fost încadrată corect de către agentul constatator.
Instanța a avut în vedere O.G. nr. 2/2001 care nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 349/2002, în spațiile publice închise, fumatul este permis numai în camere special amenajate pentru fumat, cu respectarea anumitor condiții obligatorii. A.. 3 stabilește că fumatul este permis în baruri, discoteci, restaurante și alte spații publice cu destinație similară, numai în spații special amenajate pentru fumat, cu respectarea anumitor condiții obligatori. Potrivit alin. 4 indice 1 al aceluia și articol, Prevederile alin. (3) nu se aplică barurilor, discotecilor, restaurantelor și altor spații publice cu destinație similară, a căror suprafață a întregului spațiu public închis destinat clienților este mai mică de 100 mp, dacă proprietarul sau managerul acestora stabilește și afișează avertismentul: "În această unitate fumatul este permis". Nerespectarea acestor obligații constituie contravenție și se sancționaeză potrivit art. 10 lit. b din același act normative.
Referitor la faptă, petenta recunoaște că afișul solicitat de organele de control era afișat pe ușa de acces, dar și în interiorul unității lipit de frigider. Aceste împrejurări sunt confirmate de martorii audiați în cauză, respectiv D. A. și F. I. A..
Instanța a apreciat că locurile în care a fost afișat, afișul cu mențiunea "În această unitate fumatul este permis", nu reprezintă locuri vizibile. Astfel, ușa de acces în bar nu reprezintă un loc vizibil, întrucât nu poate fi vizualizat din interiorul barului. De asemenea, nici ușa de la frigider nu reprezintă un loc vizibil, în raport de faptul că, în această locație mai sunt și alte afișe, astfel cum rezultă din declarația martorului D. A..
Prin urmare, instanța a apreciat că fapta reținută în procesul verbal contestat este în concordanță cu realitatea, iar procesului verbal de contravenții este temeinic întocmit.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul verbal de contravenții agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 300 lei, în temeiul art. 10 lit. b din Legea 349/2002. Instanța a constatat că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita maximă prevăzută de lege.
Cu privire, însă, la proporționalitatea sancțiunii, având în vedere urmările produse, circumstanțele personale ale petentei și în raport cu fapta săvârșită, s-a apreciat că, fapta prezintă un grad de pericol social scăzut, iar sancțiunea aplicată nu este justificată. Astfel, petenta a fost de bună credință, iar fapta a fost săvârșită din culpă, în raport de faptul că aprecierea unui loc ca fiind vizibil reprezintă o problemă de apreciere.
Din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză, nu a rezultat că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel intimatul C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași, criticând-o pentru netemeinicie.
Astfel, în esență, s-a arătat că sentința apelată este neîntemeiată deoarece sancțiunea contravențională aplicată de către instanța de fond, respectiv cea a avertismentului este prea blândă raportat la gradul de pericol social al faptei, dar și la persoana acesteia.
Apelanta a invocat, în drept, prevederile OG nr.2/2001 și Legii nr. 349/2002.
În apel, nu s-au administrat probe noi.
Legal citată, intimata nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant,respectiv cel privind greșita individualizare a sancțiunii contravenționale de către instanța de fond, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana apelantei, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 C., instanța de recurs constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind întemeiată.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ (81/214) întocmit la data de 27.03.2013, s-a reținut că petenta . servicii de alimentație publică prin unitatea Bar, în care fumatul este permis, dar fără a avea afișat la loc vizibil avertismentul ,,În această unitate fumatul este permis"
Faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 3 alin. 4 indice 1 din Legea 349/2002, aplicându-se sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei, potrivit art. 10 lit. b din aceluiași act normativ.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că societatea intimată, ca și agent economic, care presta servicii de alimentație publică prin unitatea Bar, în care fumatul este permis, nu a afișat la loc vizibil avertismentul ,,în această unitate fumatul este permis".
Totodată, apelantul nu a făcut dovada că societatea intimată a mai fost sancționată contravențional .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către intimată are un grad de pericol social scăzut, sancțiunea amenzii fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale petentei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului, cum corect a apreciat instanța de fond.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința apelată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului, aplicată de către instanța de fond.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de apel constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art.480 C., se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași împotriva sentinței civile nr. 1998 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de C. Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est Iași împotriva sentinței civile nr. 1998 din 24.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, L.-C. L. |
R../Tehnored. B.L.M/26.05.2014
Ex. 4/.>
Judecător fond – G. B., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 209/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 399/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
