Plângere contravenţională. Decizia nr. 396/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2245/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 396/A
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier L.-C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelanta – petentă . S.R.L., cu sediul în mun. Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu intimata Poliția L. Bârlad, cu sediul în mun. Bârlad, .. 4, ., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă, apelul este tardiv formulat, motivat, legal timbrat, s-a formulat întâmpinare ce a fost comunicată și apelantei – petente și nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța constată că apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Din oficiu, invocă excepția tardivității apelului, după care reține cauza pentru a se pronunța asupra acestei excepții.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat de apelanta – petentă S.C. P. M. – Construcții S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2516 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 31.10.2013, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2516/2013, Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea formulată de petenta . SRL împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2013 întocmit de Poliția L. Bârlad și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 29.03.2013, cu sancțiunea avertisment.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 29.03.2013 de către intimata Poliția L. Bârlad petenta . S.R.L, Bârlad a fost sancționată cu amendă de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 11 din HCL 22/2002 M.
S-a reținut de către organul constatator că . S.R.L a fost depistată efectuând lucrări de placare parțială la blocul B5 din . mai multe schele în jurul scării respective și nu a prezentat autorizație emisă de Primăria mun. Bârlad pentru ocuparea domeniului public..
Verificând din oficiu conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea este formulată în termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța mai retine că încadrarea juridică, raportat la situația de fapt reținută de agentul constatator este cea prevăzută de dispozițiile art. 11 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Bârlad nr. 22 din 15.03.2002, cu modificările ulterioare: „este interzisă ocuparea suprafețelor de teren aparținând domeniului publici și privat al municipiului Bârlad, fără acordul primăriei, în condițiile respectării legii”.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Instanța a reținut că petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție în cauză, astfel cum rezultă din interpretarea Convenției europene pentru drepturile omului și a jurisprudenței CEDO. In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotarârea din 21 februarie 1984; cauza A. contra României, Hotarârea din 4 octombrie 2007 ) se reține în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția .
Referitor la procesul-verbal, trebuie reținut că, în genere, fiind întocmit de un organ al statului aflat în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salubiaku vs. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin declarația dată în fața instanței martorul D. I., audiat la propunerea petentei și angajat al acesteia de 2 ani de zile a arătat că la data întocmirii procesului verbal petenta efectua lucrări de izolare la un . avea amplasate schelele pe . blocului, pe copertina magazinului Berlin și pe rampa de descărcare a mărfii pentru acest magazin. Schela amplasată ocupa un metru de la . cum să încurce trecerea pietonilor. De asemenea pe rampa de descărcare a mărfii exista spațiu de descărcare.
La dosarul cauzei petenta a depus planșe foto efectuate la locul unde a fost constatată fapta ( f. 25) din care se pot remarca că lucrările de izolație au fost efectuate la . . aceste fotografii instanța reține că declarațiile martorului nu pot fi reținute în probațiune având în vedere că schelele nu puteau fi amplasate pe copertina întrucât aceasta este din material plastic care nu ar putea susține greutatea unei schele, dar nici pe rampa de descărcare a magazinului, pe de o parte pentru ca accesul la . de copertină, pe toată lungimea rampei, iar acolo unde nu există copertină sunt scări.
In ceea ce privește susținerea petentei că spațiul pe care era amplasată schela ar fi proprietatea locatarilor din blocul de locuințe, instanța reține că aceasta nu este susținută de nicio probă. Legea nr. 230/2007 nu reglementează dreptul de proprietate asupra terenului din jurul blocului, ci modul de întreținere și de contribuție a proprietarilor la întreținerea acestora spații.
Instanța a apreciat ca neîntemeiată și susținerea petentei privind faptul că dispozițiile art. 11 din HCL 22/2002 nu îi sunt aplicabile în cauză, întrucât nu desfășoară activitate de comerț.
Instanța apreciază ca, aceste dispoziții, chiar dacă sunt cuprinse în capitolul III intitulat « Obligații privind desfășurarea activității de comerț », față de modul de redactare sunt aplicabile tuturor persoanelor juridice care în desfășurarea activității lor ocupă suprafețe de teren aparținând domeniului public și privat al municipiului Bârlad, fără a avea autorizație din partea primăriei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa prin procesul verbal întocmit.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța, la individualizarea sancțiunilor, realizată în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, dispoziții potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În speță, instanța a apreciat că, în raport cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și cu urmările acesteia, fapta prezintă un pericol social scăzut, astfel că sancțiunea aplicată este prea aspră. De asemenea, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare.
În consecință, s-a reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001.
Pentru aceste motive, apreciind că sancțiunea amenzii nu este justificată, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, în considerarea circumstanțelor arătate, a admis plângerea contravențională, și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, instanța a recomandat petentei respectarea în viitor a dispozițiilor legale precum și recunoașterea importanței reglementărilor privind desfășurarea activității pe domeniul public.
Împotriva acestei sentințe civile, peste termenul legal, a formulat apel petenta . SRL, pentru următoarele motive:
In mod greșit, instanța de fond a admis in parte plângerea formulata de către apelanta – petentă împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 29.03.2013 si a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Asa cum a arătat, societatea apelantă nu putea fi sancționată pentru contravenția reținuta in sarcina sa. Aceasta a fost sancționată in baza art. 11 din H.C.L. 22/2002, motivat de faptul ca a ocupat domeniul public fara a deține autorizație emisa de Primăria mun. Bârlad.
Aceasta desfășura activitate de construcție, mai exact termoizolatie cu placi de polistiren. Prevederile art. 11 din H.C.L. 22/2002 nu privesc activitatea sa. Art. 11 face parte din Capitolul III din H.C.L. 22/2002, capitol care reglementează obligațiile desfășurării activității de comerț.
Nu este de acord cu opinia instanței ca, fata de modul de redactare a titlului, aceste dispoziții se aplica tuturor persoanelor care ocupa suprafețe de teren aparținând domeniului public si privat al mun. Bârlad, fara a avea autorizație.
Din analiza acestui capitol rezulta, fara putința de tagada, ca aceste dispoziții legale vizeaza doar personale care desfășoară activități de comerț stradal, acest fapt rezultând in conținutul obligațiilor stabilite.
Mai mult decât atat, asa cum rezulta din probele administrate in cauza, schela societății nici măcar nu era amplasata pe domeniul public sau privat al mun. Bârlad, ci era amplasata pe rampa de acces si pe copertina de la . proprietatea acestui agent economic.
Societatea apelantă nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute si acesta este motivul pentru care a contestat procesul verbal si a declarat si apel împotriva sentinței Judecătoriei Bârlad, motivat de faptul ca aceste dispoziții in baza cărora a fost sancționată nu o vizează.
Daca disp. Art. 11 H.C.L. 22/2002 i-ar fi vizat, atunci acesteia îi
convenea mai mult sa achite jumătate din minimul amenzii, respectiv 75 lei, decât sa plătească 50 lei/zi pentru fiecare metru ocupat.
Având in vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, in sensul admiterii plângerii si anularii procesului verbal de contravenție.
In drept a invocat disp. art. 466 C. pr. Civ.
În susținerea cererii de apel formulate a solicitat administrarea probei cu acte. Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră temeinică și legală.
Aceasta a arătat că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea prevederilor art. 11 din HCL 22/2002 fapta constând in aceea ca « a fost depistata efectuând lucrări de placare parțiala la blocul B5 din . prezenta autorizație emisa de Primăria mun. Bârlad pentru ocuparea domeniului public».
Apelanta mai intai a menționat faptul ca schela era amplasata pe terenul aflat in administrarea asociației de proprietari ca ulterior prin apelul formulat sa susțină ca acest teren aparține societății Berlin.
Niciodată nu a făcut dovada afirmațiilor cu înscrisuri din care sa rezulte cele susținute.
Pe de alta parte, apelanta a criticat faptul ca sancțiunea a fost aplicata greșit întrucât art.ll pentru care a fost sancționat se reglementează obligațiile desfășurării activității de comerț.
A susținut astfel apelanta ca activitatea desfășurata (prestarea de servicii prin efectuarea de lucrări de termoizolatie cu placi de poliestiren) nu este o activitate de comerț. Mai exact a susținut ca « desfășoară activitate de construcție ».
Consideră ca prestarea de serviciu reprezintă tot o activitate ce este desfășurată de către o persoană în scopul obținerii de venit si care a fost avuta in vedere la capitolul « obligațiile desfășurării activității de comerț».
In reglementarea CL Bârlad, activitățile de construire prestate de apelând nu sunt scutite de la obținerea unei autorizări prealabile. Niciunde nu este menționat faptul ca aceste activități prestate de apelanta pot fi desfășurate oriunde si oricum fara nicio autorizare prealabila.
Apreciază ca in mod corect instanța a motivat soluția pronunțata, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondata a apelului formulat.
Nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Tribunalul, din oficiu, la termenul de judecată din data de 05 mai 2014 a invocat excepția tardivității apelului.
Conform prevederilor art. 468 Cod de procedură civilă, termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Neexercitarea oricărei căi de atac si neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus arătate reiese faptul că termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ si sunt sancționate cu decăderea.
În concret, prin sentința civilă nr. 2516/2013, Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. P. M.-CONSTRUCȚII S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 29.03.2013 întocmit de Poliția L. Bârlad și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 29.03.2013, cu sancțiunea avertisment.
Această sentință a fost comunicată apelantului la data de 29.11.2013, dată de la care a început să curgă termenul de apel în cuantum de 30 zile, termen care s-a împlinit la data de 30.12.2013, iar prezenta cale de atac a fost declarată de către recurent la data de 06.01.2014, după împlinirea termenului imperativ de 30 zile.
Față de considerentele anterior expuse, va admite excepția tardivității apelului invocată de instanță din oficiu.
Va respinge ca tardiv apelul declarat de S.C. P. M. – CONSTRUCȚII S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2516 din 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca tardiv apelul declarat de . SRL împotriva sentinței civile nr. 2516 din 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.05.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, L.-C. L. |
Red. A.C.
Tehnored. L.-C. L.
Ex. 4/14.05.2014
.>
Judecător fond – G. E., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul... → |
|---|
